ICCJ. Decizia nr. 39/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 39/2011
Dosar nr. 1056/42/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de S.A. Inoteşti împotriva rezoluţiei nr.488/P/2010 din 16 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faţă de calitatea intimaţilor L.I. şi S.I..
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
La data de 8 iulie 2010, S.A. Inoteşti, prin reprezentantul său, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistraţii L.I. - judecător în cadrul Tribunalului Prahova, S.I. – judecător la Tribunalul Prahova şi G.B.I. - judecător la Tribunalul Prahova, susţinând că aceştia refuză să judece, încălcând disp. art. 3 C. civ.
Prin rezoluţia nr. 488/P/2020 din 16 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 247 C. pen., întrucât faptele nu există.
În considerentele rezoluţiei atacate se arată că cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare au reliefat faptul că magistraţii judecători, în dosarele nr. 6012/105/2009, nr. 2621/101/2010, respectiv nr. 5915/105/2009, aflate pe rolul Tribunalului Prahova, au soluţionat la termenele din 13 mai 2010, 30 iunie 2010, respectiv din 19 martie 2010 cererile de preschimbare de termen formulate de către D.M. – reprezentant al societăţii S.A. Inoteşti, cereri ce au fost respinse ca neîntemeiate.
Instanţa a motivat că termenele au fost acordate prin repartizarea aleatorie, iar în cauză nu sa făcut dovada urgentei soluţionări.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că în sarcina magistraţilor judecători nu poate fi reţinută nici una din infracţiunile menţionate în plângere că s-ar fi comis.
Astfel, judecătorii au desfăşurat activitatea procesuală în cauză conform normelor de procedură civilă şi-au argumentat hotărârile luate, iar persoana vătămată are posibilitatea conferită de lege să conteste măsurile dispuse de instanţă, prin încheiere, odată cu fondul, la instanţa de control judiciar.
Aceste acţiuni nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu prin care ar fi lezate interesele persoanei şi nici nu se circumscriu conţinutului constitutiv la vreunei fapte prevăzută de legea penală în lipsa unor minime indicii ale săvârşirii de către magistrat a unei fapte incriminată de legea penală.
Plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1131/II/2/2010 din 23 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva rezoluţiei nr. 488/P/2010 din 16 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a formulat plângere la instanţă, conform disp. art. 2781 C. proc. pen., petiţionara S.A. Ioneşti.
Plângerea este tardivă.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din actele dosarului rezultă că rezoluţia nr. 1131/II/2/2010 din 23 septembrie 2010, prin care s-a respins plângerea formulată de petiţionară, s-a comunicat acesteia la data de 24 septembrie 2010, iar plângerea la instanţă s-a înregistrat la data de 19 octombrie 2010, deci peste termenul prevăzut de disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardivă plângerea, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionara S.A. INOTEŞTI împotriva rezoluţiei nr. 488/P/2010 din 16 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Obligă petiţionara la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 389/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
