ICCJ. Decizia nr. 4166/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4166/2011
Dosar nr.5613/2/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 332 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a recunoscut Sentinţa penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul de Land Augsburg, secţia a 8-a penală, din Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, rămasă definitivă la data de 18 septembrie 2009, privind pe condamnatul D.S., fiul lui I. şi M., născut în oraşul T., judeţul Gorj, cu domiciliul în oraşul T., sat S.J., judeţul Gorj, titular al CI. eliberată de Poliţia Oraşului T.
S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus, din pedeapsă, perioada executată de la 17 iulie 2008 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin adresa din data de 13 mai 2011, Ministerul Justiţiei - D.D.I.C.J., S.C.J.I. în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Bavarez de Stat al Justiţiei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate D.S. (în prezent deţinut în Penitenciarul K. din Republica Federală Germania) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile germane a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv, copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia constând în opoziţia la transferare a persoanei condamnate.
În urma verificărilor efectuate, M.A.I. - D.E.P.A.B.D., a comunicat, prin adresa din data de 02 iunie 2011, că numitul D.S. este fiul lui I. şi M., născut în oraşul T., judeţul Gorj, cu domiciliul în oraşul T., sat S.J., judeţul Gorj, titular al CI eliberată de Poliţia Oraşului T.
Din adresa din data de 01 iunie 2011 a M.A.I. - D.G.P. a rezultat că numitul D.S. este cetăţean român şi este titularul paşaportului eliberat de S.P.C.E.E.P.S. al judeţului Gorj.
În consecinţă, Curtea a constat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin Sentinţa penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul de Land Augsburg, secţia a 8-a penală, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, numitul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 249 vol. I şi art. 250 nr. I vol. II C. pen. German.
Această sentinţă a rămas definitivă la data de 18 septembrie 2009, astfel că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Referitor la situaţia executării pedepsei, s-a constatat, din examinarea sentinţei de condamnare şi a referatului privind stadiul executării pedepsei că numitul D.S. a fost arestat preventiv la data de 17 iulie 2008 iar durata condamnării se împlineşte la data de 14 ianuarie 2015.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, prin sentinţa de condamnare s-a reţinut că, în noaptea de 16 - 17 iulie 2008, în timp ce se afla în clubul "S.L." din oraşul Untermeitingen, numitul D.S., folosindu-se de un cuţit cu care a ameninţat un angajat al localului, a sustras suma de 3035,20 euro din seiful localului, portmoneul angajatului şi cheile unităţii.
Examinând materialul cauzei, Curtea a constat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului D.S. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de "tâlhărie", prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani.
Prin declaraţia din data de 14 iulie 2010, numitul D.S. nu a consimţit la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă, acestuia i s-a aplicat măsura expulzării.
Cererea de transfer a fost formulată de către autoritatea centrală competentă din statul de condamnare, iar Ministerul Justiţiei din România, în calitate de autoritate centrală a statului de executare, a solicitat demararea procedurii reglementată de Titlul VI din Legea nr. 302/2004 modificată.
Constatând îndeplinite condiţiile cerute de Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a admis sesizarea, a recunoscut hotărârea instanţei germane şi a dispus transferul persoanei condamnate.
Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată îndeplinite cerinţele art. 143 şi ale art. 147 din Legea nr. 302/2004, republicată, motiv pentru care, va admite sesizarea şi va recunoaşte Sentinţa penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul de Land Augsburg, secţia a 8-a penală, din Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, rămasă definitivă la data de 18 septembrie 2009, privind pe condamnatul D.S.
Pe cale de consecinţă, Curtea a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul D.S., care a solicitat, prin apărătorul său, respingerea sesizării întrucât nu şi-a dat consimţământul la transfer.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în mod corect, s-au constatat întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 143 şi ale art. 147 din Legea nr. 302/2004, republicată, motiv pentru care s-a admis sesizarea şi s-a recunoscut Sentinţa penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul de Land Augsburg, secţia a 8-a penală, din Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, rămasă definitivă la data de 18 septembrie 2009, privind pe condamnatul D.S.
Chiar dacă prin declaraţia din data de 14 iulie 2010, numitul D.S. nu a consimţit la transferarea sa într-un penitenciar din România, acestuia i s-a aplicat măsura expulzării, situaţie în care, potrivit art. 3 parag. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, nu este necesar acordul persoanei condamnate la transferarea sa în vederea continuării executării pedepsei, aplicate în străinătate, într-un penitenciar din România.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 332 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4165/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4167/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
