ICCJ. Decizia nr. 4165/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4165/2011
Dosar nr.18242/118/2010
Şedinţa publică din 07 decembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 200 din data de 18 mai 2011, Tribunalul Constanţa: în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.Ţ.G. (fiul lui V. şi M., deţinut în Penitenciarul P.A., jud. Constanţa, căsătorit, 1 copil, recidivist) la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. în referire la art. 34 lit. a) şi 35 alin. (2) C. pen. a contopit pedeapsa cea a mai rămas de executat de 3579 de zile închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din pedeapsa de 22 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 378 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, în a cărei executare se află, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pedeapsa s-a dispus a fi executată în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 36 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 21 septembrie 2009 (data comiterii faptei) la zi.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
A anulat vechile forme de executare şi a dispus emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a prezentei.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A luat act că părţile vătămate C.F. şi S.C.J. Constanţa nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea în vederea distrugerii a unui cuţit improvizat din platbandă, folosit de inculpat la săvârşirea faptei, ce se află depus la dosarul cauzei.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa a sumei de 200 RON, pentru domnul avocat R.A., onorariu avocat din faza de urmărire penală şi a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu apărător din oficiu din faza de judecată pentru doamna avocat F.E.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.535 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 21 septembrie 2009, în jurul orelor 9.00, în camera de detenţie comună a secţiei a V-a din P.M.S. P.A., jud. Constanţa, în cursul unui conflict spontan, inculpatul-deţinut A.T.G. a înjunghiat cu un cuţit în zona toracică dreaptă pe partea vătămată-deţinut I.C., de 30 de ani, provocându-i leziuni vindecabile în 25 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficienţă respiratorie acută şi şoc hemoragic, necesitând tratament medico-chirurgical în condiţii de terapie intensivă.
Din cercetările efectuate a rezultat că atât inculpatul, cât şi partea vătămată sunt deţinuţi în P.M.S. P.A., în executarea unor pedepse privative de libertate, ambii pentru săvârşirea infracţiunii de omor, fiind încarceraţi primul, pentru o pedeapsă de 22 ani închisoare aplicată pentru tâlhărie şi omor, iar al doilea pentru o pedeapsă de 19 de ani închisoare aplicată pentru omor, iar până la data comiterii faptei investigate în prezenta cauză nu au avut alte conflicte şi chiar incidentul dintre cei doi i-a surprins pe colegii lor de cameră.
Iniţial, partea vătămată I.C. a pretins un pachet de ţigări de la un alt deţinut, iar inculpatul, la rândul lui, i-a cerut părţii vătămate două ţigări din acel pachet.
Partea vătămată I.C. a susţinut că, i-a oferit inculpatului cele două ţigări, după care s-a deplasat către patul său cu intenţia să-şi ia un hanorac mai gros, pentru a ieşi la plimbarea care urma să se desfăşoare; în acest timp l-a observat pe inculpat scoţând un cuţit, care era ascuns sub placajul patului situat deasupra patului inculpatului, la nivel superior. Paturile deţinuţilor erau susţinute de un cadru metalic, pe care se aşeza un placaj, care susţinea salteaua, cuţitul fiind ascuns între cadrul metalic al patului şi placaj.
Din declaraţia părţii vătămate a rezultat că a observat când inculpatul a pus cuţitul la spate, pe sub curea, însă a crezut că acesta va fi folosit asupra altei persoane, când vor ieşi la plimbare în curte. După ce s-a îmbrăcat cu hanoracul, partea vătămată s-a îndreptat către uşă, zona în care se găsea patul inculpatului, moment în care a fost interpelat de acesta, dacă are să-i mai dea o ţigară, iar după ce i-a oferit din nou o ţigară şi au avut un schimb de replici, inculpatul a scos cuţitul şi i l-a înfipt în piept, în partea dreaptă a sternului. În timp ce îi înfigea cuţitul în piept, partea vătămată era împinsă cu mâna stângă înspre cuţit, de către inculpat, astfel încât cuţitul să-i pătrundă mai mult în corp.
După ce a scăpat din braţele inculpatului, partea vătămată I.C. s-a deplasat către patul său, iar inculpatul A.Ţ.G. i-a ameninţat pe ceilalţi deţinuţi prezenţi să nu intervină.
Din raportul de constatare medico-legală din data de 9 noiembrie 2009 al S.J.M.L. Constanţa, reiese că deţinutul-parte vătămată I.C. a prezentat la data de 21 septembrie 2009 o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător (posibil corp delict confecţionat artizanal), pentru care a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, în momentul loviturii, autorul şi victima se puteau afla faţă în faţă, direcţia de lovire fiind dinainte-înapoi, leziunea i-a pus victimei viaţa în primejdie prin hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficienţă respiratorie acută şi şoc hemoragic, necesitând tratament medico-chirurgical în condiţii de terapie intensivă.
Cuţitul improvizat, realizat din platband a fost predat personalului supraveghetor al penitenciarului.
În faţa instanţei, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, însă în faza de urmărire penală a declarat că, se afla în camera de deţinere de cca. 1 lună de zile, iar după ce a fost transferat, a constatat că partea vătămată I.C. încerca să-şi afirme supremaţia în cameră, discutând cu el de sus şi pe un ton ridicat. De asemenea, a pretins că partea vătămată ar fi lovit un alt deţinut, iar el ar fi sărit să-l apere. În legătură cu cuţitul găsit asupra lui, inculpatul a relatat că l-a descoperit sub salteaua unui pat rămas liber după plecarea unui alt deţinut din cameră. A mai arătat că, partea vătămată i-a cerut cafea şi ţigări şi întrucât a fost refuzată, a început să-l înjure şi chiar s-a înarmat cu o şurubelniţă sau cuţit.
Aceste aspecte nu au putut fi susţinute de probele administrate în cauză, mai ales că, la momentul la care a intervenit supraveghetorul, doar inculpatul a fost văzut cu un cuţit în mână.
Din declaraţiile martorilor nu a rezultat existenţa unui incident similar care să se desfăşoare în acelaşi timp, între partea vătămată şi alt deţinut, care de altfel, nu a fost identificat cu date certe de către inculpat, de aceea nici versiunea inculpatului care viza reţinerea unui caz de legitimă apărare, nu a fost avută în vedere de către instanţa de fond.
Martorul C.A.I. a declarat în faza de urmărire penală, că l-a auzit anterior pe partea vătămată I.C. când spunea unor colegi de cameră că lui nu are nimeni ce să-i facă, iar aceste insinuări îl vizau pe inculpat, care la rândul său era foarte nervos şi l-a invitat să coboare să se bată, după care a observat pe inculpat cu cuţitul în mână îndreptându-se spre partea vătămată, care a încercat să fugă, după ce a fost atacată. În faţa instanţei martorul a susţinut că îşi menţine declaraţiile date anterior, că iniţial a fost un conflict verbal între cei doi, apoi când s-a deschis uşa camerei a sesizat că partea vătămată era lovită şi îi curgea sânge însă nu a văzut cine şi în ce condiţii a fost lovită.
Martorul B.N. a arătat că a fost trezit de ţipetele din timpul incidentului, a văzut pe partea vătămată ţinându-se de piept în partea dreaptă şi pe inculpat având un cuţit în mână.
Martorul S.S.V a relatat că nu a văzut împrejurările în care s-a derulat incidentul, însă l-a observat pe I.C. stând în picioare, ţinându-se cu mâna dreaptă de piept, deoarece îi curgea sânge. Ulterior, inculpatul a predat trupelor de intervenţie, cuţitul.
Martorii A.M. şi D.I., colegi de cameră cu inculpatul şi partea vătămată, au declarat că la momentul săvârşirii infracţiunii, din motive diferite nu se aflau în cameră, dar au revenit imediat după incident, ocazie cu care au aflat de la ceilalţi colegi că I., a fost tăiat de inculpat şi au observat urme de sânge pe jos.
Martorul C.V., supraveghetor la Penitenciarul P.A., a declarat că se afla în hol şi scotea deţinuţii din alte camere pentru a-i conduce în curte la plimbare, iar în acest context a auzit bătăi în uşă, la camera x. Din acest motiv, supraveghetorul a oprit activitatea pe care o desfăşura, a deschis vizeta camerei, şi a văzut un deţinut care avea sânge în zona pieptului. A procedat la transportarea deţinutului I.C. la cabinetul medical, ocazie cu care a fost informat că acesta a fost înjunghiat de inculpatul A.Ţ.G. Ulterior, a revenit în camera unde a avut loc incidentul şi a auzit personal când inculpatul a recunoscut că, a lovit pe partea vătămată cu un cuţit.
Expertiza psihiatrică - dispusă şi efectuată în cauză, prin raportul la I.N.M.L M.M. Bucureşti, relevă că inculpatul A.Ţ.G. prezintă un comportament antisocial, heteroagresiv repetitiv, fără nivel de deteriorare la nivelul gândirii, valori accentuate pentru tendinţe impulsive şi antisociale, instabilitate psiho-emoţională, tulburare de personalitate de tip antisocial, însă are discernământul păstrat, în raport de fapta pentru care este cercetat.
Pe baza tuturor probelor administrate în cauză la care s-a făcut referire mai sus, instanţa de fond a reţinut că fapta a fost comisă de inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege şi anume, intenţia directă, constituie infracţiune şi se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În drept, fapta inculpatului A.Ţ.G., care la data de 21 septembrie 2009, a lovit cu un cuţit confecţionat artizanal pe partea vătămată I.C., coleg de cameră în P.M.S. P.A., provocându-i leziuni toracice ce i-au pus viaţa în primejdie, prin hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficienţă respiratorie acută şi şoc hemoragic, şi care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 rap. la art. art. 174 raportat la art. 176 lit. c) C. pen., care incriminează tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav.
Întrucât inculpatul a comis prezenta faptă în timp ce se afla în executarea unei pedepse de 22 de ani închisoare, rezultată în urma contopirii mai multor pedepse prin Sentinţa penală nr. 378 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin nerecurare, în cauză s-au reţinut şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.
La reţinerea încadrării juridice, în infracţiunea de omor deosebit de grav, (persoana care a mai comis un omor), nu are relevanţă împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracţiunea de omor şi nu pentru o infracţiune de omor în formă consumată, deoarece legiuitorul a ţinut să incrimineze mai grav fapta acelei persoane care a avut intenţia clară de a suprima viaţa altei persoane şi care a mai comis o asemenea infracţiune îndreptată împotriva vieţii, iar săvârşirea chiar şi a unei tentative de omor denotă aceeaşi gravă lipsă de respect pentru viaţa omului şi impune o sancţiune mai severă.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul A.Ţ.G.
Apelul nu a fost motivat printr-un memoriu, însă a fost susţinut prin apărătorul desemnat din oficiu, oral, cu ocazia dezbaterilor prin prisma criticii vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate, apreciindu-se că aceasta are un cuantum prea ridicat.
Prin Decizia penală nr. 87/P/2011 din 7 iulie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 18242/118/2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, - a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În considerentele deciziei, instanţa de prim control judiciar a reţinut că în mod corect prima instanţă a constatat că fapta dedusă judecăţii există şi a fost săvârşită cu intenţie de către inculpat, respectiv că inculpatul A.Ţ.G., folosind un corp tăietor - înţepător confecţionat artizanal anterior, a aplicat o lovitură într-o zonă vitală a corpului părţii vătămate I.C., acceptând posibilitatea survenirii decesului acestuia şi punând în pericol viaţa părţii vătămate.
Contextul săvârşirii faptei, respectiv acela că inculpatul şi partea vătămată se aflau în executarea unor pedepse, fiind în detenţie în Penitenciarul P.A., pedepsele fiind aplicate ambilor inculpaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de violenţă corporală, duc la concluzia că argumentele apelantului, pentru reţinerea circumstanţelor personale favorabile să nu aibă relevanţă.
Concluzionând, instanţa de prim control judiciar a reţinut că tribunalul, ţinând seama de toate cauzele de agravare, a stabilit o pedeapsă situată în limitele prevăzute de lege şi, apreciind că nu se pot reţine cauze de atenuare, a respins ca neîntemeiată critica adusă sentinţei de către inculpat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul A.Ţ.G. care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare motivat de faptul că are un copil minor, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de inculpat care în drept se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond şi cea de apel au stabilit corect, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt, vinovăţia recurentului inculpat şi încadrarea juridică a infracţiunii pentru care acesta a fost cercetat şi trimis în judecată.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, se constată că aceasta s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La data de 21 septembrie 2009, în jurul orelor 09,00, recurentul inculpat A.Ţ.G. a lovit cu un cuţit confecţionat artizanal, pe intimatul parte vătămată I.C., coleg de cameră în P.M.S. P.A., provocându-i leziuni toracice care i-au pus viaţa în primejdie (hemopneumotorax masiv cu fenomene de insuficienţă respiratorie acută şi şoc hemoragic) şi au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale şi tratament medico-chirurgical în condiţii de terapie intensivă.
Modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta pentru care recurentul inculpat a fost deferit justiţiei şi gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, reliefat atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (pentru infracţiunea de omor deosebit de grav rămasă în forma tentativei, pedeapsa este închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni), cât şi de urmările produse, justifică menţinerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanţa de fond.
Circumstanţele personale invocate de recurent - poziţia sinceră adoptată în cursul procesului penal, faptul că are un copil minor - nu justifică prin ele însele, reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante judiciare, având în vedere gravitatea faptei şi, nu în ultimul rând împrejurarea că la data săvârşirii infracţiunii, inculpatul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate de 22 de ani închisoare la care a fost condamnat pentru o infracţiune de omor, ceea ce denotă perseverenţă din partea acestuia în comiterea faptelor de acelaşi gen.
În consecinţă, reţinând că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată recurentului inculpat A.Ţ.G. în prezenta cauză este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi proporţională cu gravitatea faptei comise, recursul declarat de acesta se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Ţ.G. împotriva Deciziei penale nr. 87/P din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4163/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4166/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
