ICCJ. Decizia nr. 4167/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4167/2011
Dosar nr.6522/2/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa Penală nr. 355/F din 10 august 2011 (pronunţată în Camera de Consiliu) a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, admiţându-se sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, au fost recunoscute Sentinţele penale pronunţate de Tribunalul Ordinar din Roma (2) la 4 noiembrie 2008 şi 19 noiembrie 2009 şi de Tribunalul Ordinar din Milano (1) la 1 aprilie 2010, precum şi Ordonanţa din 5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, privind persoana condamnată I.C. (fiul lui N. şi N., născut în comuna B., jud. Constanţa, cu domiciliul în oraşul Medgidia, str. J., jud. Constanţa), s-a dispus transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 2 ani, 7 luni şi 26 zile închisoare şi a fost dedusă durata executată, cu începere de la 7 martie 2010 la zi (10 august 2011 - data pronunţării sentinţei).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cele ce urmează: Numitul I.C. a fost condamnat astfel:
- de Tribunalul Ordinar din Roma:
- prin Sentinţa penală din 4 noiembrie 2008 (definitivă la 5 ianuarie 2009), la 1 an şi 4 luni, cu suspendarea condiţionată a executării;
- prin Sentinţa penală a din 19 noiembrie 2009 (definitivă la 19 decembrie 2009) la 8 luni închisoare;
- de Tribunalul Ordinar din Milano:
- prin Sentinţa penală din 01 aprilie 2010 (definitivă la 22 mai 2010), la 8 luni închisoare.
Prin Ordonanţa din 05 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare ce îi fusese stabilită prin Sentinţa penală a Tribunalului Ordinar din Roma din 04 noiembrie 2008, au fost contopite cele trei pedepse 1 an şi 4 luni închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare) şi s-a stabilit la 2 ani, 8 luni închisoare pedeapsa rezultantă, constatându-se, după deducerea detenţiei preventive (04 - 05 noiembrie 2008; 30 iunie - 01 iulie 2009) - 4 zile că pedeapsă rămasă de executat este 2 ani, 7 luni şi 26 zile închisoare, condamnatul începând executarea acesteia la 07 martie 2010, într-un penitenciar din Italia (UCCIARDONO din Palermo).
Totodată, prima instanţă a constatat că persoana condamnată este cetăţean român, şi-a dat consimţământul spre a fi transferată într-un penitenciar din România, statul de condamnare (Italia) şi cel de executare (România) şi-au dat acordul cu privire la transfer iar faptele care au atras condamnările constituie infracţiuni şi potrivit legii penale române, încât a apreciat că sunt îndeplinite toate cerinţele legale prevăzute de art. 143 şi urm. din Legea nr. 302/2004 (modificată).
Împotriva Sentinţei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recursul de faţă având ca finalitate casarea, în parte, a acelei Sentinţe, în sensul de a se preciza în dispozitivul acesteia că ceea ce urmează a se executa într-un penitenciar din România este pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, din care urmează a fi deduse durata arestărilor preventive (2 x 2 zile) şi durata executată (cu începere de la 07 martie 2010).
Recursul se apreciază ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce succedă:
- durata pedepsei rezultante - 2 ani şi 8 luni închisoare - a fost determinată prin Ordonanţa din 05 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, Ordonanţă care se află la dosarul cauzei şi care a fost şi ea recunoscută prin sentinţa atacată, încât nici o îndoială în privinţa pedepsei rezultante nu ar putea să survină;
- "restabilirea" pedepsei rezultante - în eventualitatea survenienţei unui incident de executare - nu prezintă nici o dificultate în raport cu toate actele dosarului;
- soluţia imaginată de Parchet ca finalitate a recursului de faţă se învederează - în raport cu cele expuse - a promova un formalism excesiv, nejustificat prin vreun rezultat practic concret şi imediat.
Respingându-se, aşadar, recursul Parchetului, cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 355/F din 10 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind persoana condamnată l.C.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4166/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4173/2011. Penal → |
|---|
