ICCJ. Decizia nr. 4159/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4159/2011
Dosar nr.6920/110/2010/a2
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 107/D din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Bacău, secţia penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Inculpatul C.G. (fiul lui C. şi A., jud. Bacău, cetăţean român pregătire 2 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, cu antecedente penale cu domiciliul în com. R., sat Copăceşti, jud. Vrancea, fără forme legale în com. T., sat Cornii de Sus, jud Bacău) a fost condamnat la:
- 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată privind restul de 625 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 182 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Vrancea şi a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 august 2010, ora 13,00 la zi.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei 2738,79 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate R.F. în perioada 16 august 2010 - 27 august 2010.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă R.F.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă R.F. privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 500 RON.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat sumă în care s-a inclus şi onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt: între inculpat şi partea vătămată R.F. nu exista o situaţie conflictuală, dar în ziua de 16 august 2010 inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată, cu fratele acesteia, cu fosta sa concubină şi cu martorul P.A., despre care avea convingerea că este actualul prieten al fostei sale concubine.
După-amiază, inculpatul a rămas la domiciliu, dar aflând despre faptul că partea vătămată, fosta lui concubină şi prietenul acesteia au plecat la râul Siret să facă baie în punctul denumit "Boboc - Cabana lui D.", a decis să se deplaseze şi el în acel loc, împreună cu fratele părţii vătămate.
Pe traseul parcurs, inculpatul i-a făcut cunoscută fratelui părţii vătămate intenţia de a o ucide pe fosta concubină, pe actualul ei prieten, dar şi de a o agresa pe partea vătămată, pe care era supărată că ar fi luat o căruţă din curtea sa fără să-i permită el acest lucru.
Mai mult, inculpatul i-a solicitat interlocutorului său să nu intervină, deoarece îl va agresa şi pe el şi i-a mai precizat că intenţiona să comită aceste fapte penale deoarece se apropie anotimpul de iarnă şi doreşte să fie deţinut în penitenciar întrucât nu are unde locui.
Ajungând la râu, inculpatul a consumat împreună cu toţi cei prezenţi vinul dintr-un bidon de doi litri pe care îl luase cu ei, după care, şi-a îndreptat atenţia asupra părţii vătămate. A încercat să o lovească pe aceasta cu cuţitul, dar s-a interpus fratele acesteia, care a prins cu mâna stângă de lama cuţitului şi i-a cerut să se liniştească.
Inculpatul I-a avertizat să-i dea drumul la cuţit şi pentru că fratele părţii vătămate a refuzat, acesta a tras de cuţit şi i-a secţionat vârful degetului arătător.
Inculpatul a rămas uimit pentru moment, privind către cei prezenţi, iar aceştia au bănuit că s-a liniştit, fapt pentru care, în timp ce fratele părţii vătămate s-a apropiat de apă pentru a-şi spăla mâna de sânge; prietenul "concubinei" s-a deplasat în apă pentru a-şi lua cabalina; iar partea vătămată se deplasa spre cabalina sa, legată în apropiere (priponită), la umbra salcâmilor din spatele "cabanei"; inculpatul a luat din nou în mână cuţitul şi afirmând o expresie de genul că "Îi va da maţele afară", a alergat după victimă.
Inculpatul a ajuns-o pe victimă aproape de locul în care se afla legată cabalina acesteia şi fără nici un alt avertisment, a înjunghiat-o cu cuţitul în zona abdominală.
Inculpatul a abandonat-o apoi pe victimă şi în timp ce aceasta a căzut la pământ, s-a deplasat pe malul râului în direcţia amonte şi a aruncat apoi în apă cuţitul, pentru a nu fi găsit asupra sa şi nici ulterior de către organele de anchetă.
Partea vătămată a fost transportată la spital cu ambulanţa şi supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, pentru a i se salva viaţa, iar inculpatul a fost invitat să se prezinte la postul de poliţie a doua zi de dimineaţă, la ora 08.00.
Inculpatul nu s-a prezentat la data şi ora fixată de către lucrătorii de poliţie, dându-şi seama de gravitatea faptei pe care a comis-o şi a încercat să se sustragă cercetărilor, însă în aceiaşi zi, la ora 13.00, a fost identificat pe raza satului Costişa din com. Homocea, jud. Vrancea şi condus la postul de poliţie pentru cercetări.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii S.M.L. Bacău, rezultă că numitul R.F. a prezentat "Plagă înjunghiată penetrantă abdominală (regiunea epigastrică) şi perforare de anse jejunale, operat.
Leziunile s-au putut produce prin lovirea victimei în regiunea abdominală cu un obiect înţepător tăios (posibil cuţit).
Faţă de regiunea interesată, consideră că leziunile au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa victimei şi necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile pot data din data de 16 august 2010".
Din punct de vedere al laturii obiective, instanţa a reţinut că acţiunea inculpatului constituie elementul material al infracţiunii de omor calificat, căci inculpatul a lovit partea vătămată cu obiect apt de a produce moartea, cu mare intensitate.
Din punct de vedere al laturii subiective instanţa a constatat că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă. Din probele administrate reiese că inculpatul nu a urmărit să provoace moartea părţii vătămate însă cu ocazia derulării evenimentelor, acţiunea inculpatului a depăşit cu mult limitele unei corecţii, C.G. acceptând posibilitatea încetării din viaţă a părţii vătămate R.F.
Poziţia psihică a inculpatului trebuie stabilită în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, în raport cu instrumentul folosit de inculpat (cuţit, apt de a produce moartea), regiunea corpului lovită (în zona abdomenului, care este o zonă vitală), numărul şi intensitatea loviturii (o lovitură aplicată cu mare intensitate), împrejurările în care a fost comisă fapta (inculpatul şi-a exprimat faţă de martorul R.C. intenţia de a omorî pe cineva), atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei (a lăsat partea vătămată în starea în care a adus-o).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.G., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. (2) C. pen., invocând lipsa intenţiei de a ucide victima, precizând faptul că acţiunile de violenţă fizică comise s-au datorat unei situaţii conflictuale ivite spontan cu partea vătămată despre care avea convingerea că este actualul prieten al fostei sale concubine.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei principale în sensul reducerii acesteia.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 109 din 6 septembrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat inculpatul C.G.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi dedusă durata arestării preventive de la 27 aprilie 2011 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul inculpat la plata sumei de 535 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a decis ca contravaloarea expertizei medico-legale psihiatrice în sumă de 135 RON să fie virată în contul x la Trezoreria Statului, sectorul 4 Bucureşti.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă. Analizând situaţia faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, în deplin acord cu opinia instanţei de fond instanţa de apel a considerat că inculpatul C.G. a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide victima, rezultatul faptei comise, chiar dacă nu a fost urmărit, posibilitatea producerii lui, a fost acceptată de către inculpat.
În raport de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, victima fiind lovită puternic în mod repetat într-o zonă vitală, cu un cuţit apt de a-i produce moartea, după ce în prealabil şi-a exprimat explicit faţă de martorul R.C. intenţia de a ucide victima, iar după comiterea acestei fapte a abandonat-o la locul infracţiunii, Curtea, ca şi prima instanţă, a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa acesteia.
Cât priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului C.G. criticată în secundar de către acesta, Curtea a considerat că această pedeapsă stabilită de prima instanţă este adecvată, corespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi scopului preventiv.
Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul C.G. a declarat, în termen legal prezentul recurs, solicitând o reindividualizare a pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport cu fapta comisă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului, au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale şi o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptei reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia - cunoscut cu antecedente penale.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput şi a săvârşit infracţiunea (prin lovituri cu cuţitul aplicate victimei în zona abdominală), în condiţiile în care anterior acesta a mai cunoscut rigorile legii penale suferind o condamnare tot pentru comiterea unei infracţiuni deosebit de grave (tentativă la infracţiunea de viol), se apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - dreptul la viaţă al persoanei.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel.
Rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 august 2010, la 7 decembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4153/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4163/2011. Penal → |
|---|
