ICCJ. Decizia nr. 4183/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4183/2011
Dosar nr.9667/1/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, se află Dosarul nr. 1188/59/2011, având ca obiect plângerea formulată de petentul C.S. împotriva Rezoluţiei nr. 247/P/2011 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
La termenul de judecată din 3 octombrie 2011, petentul a formulat cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată - judecător C.I.M. - susţinând că magistratul a soluţionat mai multe cauze ale petentului şi că îşi alege cauzele în care acesta este parte doar pentru a se răzbuna.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1188/59/2011, a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului C.S. privind recuzarea preşedintelui completului de judecată, judecător C.I.M.
Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri petentul C.S. a declarat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succedă.
Este exact că, din interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac (după caz, apel şi recurs sau numai recurs), care, în mod cert, nu ar putea fi exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu fondul; cum însă în cauza de faţă, având ca obiect o plângere întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., nici hotărârea ce se va pronunţa asupra fondului acelei plângeri nu (mai) este supusă recursului (cf. art. 2781 alin. (10) C. proc. pen.), concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent, neputând avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul mai sus-enunţat (cf. art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.), o existenţă de sine stătătoare, este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.S. împotriva Încheierii din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1188/59/2011.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4182/2011. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4187/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
