ICCJ. Decizia nr. 421/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 421/2011
Dosar nr. 1059/57/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Prin plângerea formulată şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 06 august 2010, şi trimisă spre competentă soluţionare în favoarea instanţei de judecată, petentul S.N. a criticat soluţiile dispuse de această unitate de parchet în dosarele nr. 258/P/2010 şi nr. 565/II/2/2010 privind pe intimata R.C., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 260, art. 206, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii, petentul a susţinut în esenţă că intimata se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor pe care le-a reclamat, solicitând administrarea probelor necesare stabilirii vinovăţiei acesteia.
Plângerea a fost înaintată Curţii de Apel Alba-Iulia spre competentă soluţionare, conform art. 2781 C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 august 2010 sub nr. 1059/57/2010.
Au fost ataşate dosarele nr. 258/P/2010 şi nr. 565/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a reţinut că plângerea formulată de petentul S.N. împotriva rezoluţiei nr. 258/P/2010 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 562/II/2/2010 din 19 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia (facem precizarea că posibil, ca o eroare materială, procurorul general a trecut numărul 562, preluat întocmai şi de către instanţă, deşi, numărul de dosar a fost constant 565) privind pe intimata R.C., avocat în cadrul Baroului Hunedoara este nefondată şi a respins-o.
Obligă petentul la plata sumei de 160 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Obligă petentul să plătească în favoarea intimatei R.C. suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate.
Împotriva sentinţei penale nr. 103 din 12 octombrie 2010 a Curţii de apel Alba-Iulia, pronunţată în sensul amintit, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către acelaşi petent.
Atât în scris cât şi în concluziile orale finale recurentul a reiterat reclamaţia iniţială formulată faţă de intimata R.C.M., că intimata se face vinovată de infracţiunile imputate, nu au fost administrate probele doveditoare, de către intimată au fost confecţionate înscrisuri infracţionale, se întrunesc elementele infracţionale ale infracţiunilor stipulate.
Instanţa de recurs în funcţie de critice de fond aduse sentinţei, caracterul integral devolutiv al acestei căi de atac ordinare, în funcţie de dispoziţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., consemnează următoarele:
Prin rezoluţia nr. 258/P/2010 din 28 octombrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de intimata R.C., avocat în cadrul Baroului Hunedoara, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 260, art. 206 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea soluţiei, procurorul a reţinut că numitul S.N. a formulat plângere penală împotriva intimatei R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 260, art. 206, art. 289 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Acesta a arătat că numita R.C., avocata soţiei sale, într-un proces de încredinţare a copilului minor, a comis cu acest prilej mai multe falsuri, respectiv în redactarea cererii de deschidere a procesului folosind la adresa sa termenul de „pârât", indicându-i în mod intenţionat greşit adresa, s-a folosit de ştampila sa pe cererea respectivă.
Partea vătămată consideră că, dacă numita R.C. nu ar fi fost avocat, cererea formulată pentru soţia sa nu ar fi fost primită la instanţă, inducând în eroare judecătorii cu cererea respectivă.
Din actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză a rezultat că în anul 2005 între părţi a avut loc un litigiu la Judecătoria Petroşani, unde avocata R.C. a reprezentat-o pe numita S.E., soţia petentului.
Ca şi chestiune de substanţă procesuală, în anul 2008 petentul a mai formulat o plângere similară, iar prin rezoluţia nr. 21/P din 28 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 206, art. 215 alin. (1) C. pen., art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
Având în vedere faptul că pentru aceeaşi faptă faţă de numita R.C. s-a mai pronunţat o soluţie şi cum nimeni nu poate fi cercetat de două ori pentru aceleaşi fapte şi împrejurări, în cauză s-a dispus de către procuror în mod corect neînceperea urmăririi penale.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 565/II/2/2010 din 19 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent, conform art. 278 C. proc. pen. iar ulterior şi în faţa instanţei de judecată pe calea sentinţei penale nr. 103 din 12 octombrie 2010, atacată în momentul de fată.
Verificând şi în calea de atac a recursului legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor atacate, prin prisma criticilor generale formulate de către recurent care a urmărit în a deferi înspre aprecierea instanţei de control judiciar întregul context procesual născut ca urmare a reclamaţiei penale iniţiale, prin raportare la actele existente la dosarul de urmărire penală, este de constatat că recursul numitului S.N. este nefondat.
În mod corect procurorul a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., în condiţiile în care faţă de intimata R.C. au fost efectuate cercetări pentru aceleaşi fapte, reclamate de petent în cursul anului 2008, fiind adoptată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin rezoluţia nr. 21/P/2008 din 28 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 309/II/2/2008 din 02 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa penală nr. 64 din 29 mai 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva acestor soluţii, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare la 16 iunie 2008.
Conform art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., în situaţia respingerii plângerii potrivit art. 2781 C. proc. pen. alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită penal pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen.
Ori cu deplină ancorare în realitate, inclusiv la nivelul instanţei de judecată de fond s-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale faţă de intimată după adoptarea unei soluţii definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulţumirile care au determinat şi formularea primei plângeri.
În consecinţă, constatând că rezoluţiile atacate în prezenta cauză sunt temeinice şi legale, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel a respins cu deplin drept ca nefondată plângerea petentului, iar în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat şi recursul de faţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 443/2011. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
