ICCJ. Decizia nr. 491/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 491/2011

Dosar nr.14125/3/2007

Şedinţa publică din 10 februarie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul M.A. la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

în baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani şi a prevederilor de art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o perioadă de încercare de 8 ani, conform art. 86² C. pen.

în baza art. 86³ C. pen. au fost impuse inculpatului următoarele obligaţii:

- să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj în ultima vineri din lună;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A pus în vedere inculpatului art. 86⁴ C. pen. privind revocarea acestei măsuri şi luarea măsurii arestării preventive.

A pus în vedere inculpatului art. 83, art. 84 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 01 martie 2007 la 12 noiembrie 2007.

în baza art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 Euro.

în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 în art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. cu art. 18¹ C. pen. s-a dispus achitarea inculpatul B.S. pentru art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

în baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 1.000 lei.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007.

în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei B.L. pentru art. 26 rap. la art. 255 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 254 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 în art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatei B.L. la 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplic, art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

În baza art. 86⁴ C. pen., s-a impus inculpatei să respecte obligaţiile prevăzute de art. 86³ C. pen. respectiv:

- să se prezinte o dată la 2 luni la judecătorul delegat al Tribunalului Bucureşti în ultima joi din două în două luni;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

A pus în vedere inculpatei disp. art. 86⁴ C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 01 martie 2007 la 20 septembrie 2007.

A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani instituită pentru inculpaţii M.A. şi B.L.

A respins, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. în art. 256 C. pen.

în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 8000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Secţia de Combatere a Corupţiei nr. 32/P/2007 din data de 24 aprilie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor M.A., B.S. şi B.L.

în sarcina acestora, prin actul de sesizare a instanţei, s-au reţinut următoarele infracţiuni:

- M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită, aflate în concurs real [art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.];

- B.S. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000);

- B.L. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, complicitate la infracţiunea de dare de mită şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, aflate în concurs real [art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.].

Din probele administrate cu ocazia anchetei penale (proces-verbal din 27 februarie 2007, privind constatarea infracţiunii flagrante; 3 suporturi digitale tip DVD-R, inscripţionate cu „nr. 17", „nr. 18" şi „nr. 19", conţinând imagini de la supravegherea operativă, efectuată în perioada 26 februarie 2007 - 27 februarie 2007; 3 suporturi digitale mini DVD-R, marca VERBATIM, inscripţionate cu nr. 1, 2, 3 privind supravegherea inculpaţilor B.L. şi M.A. în ziua de 27 februarie 2007 precum şi de la constatarea infracţiunii flagrante; planşe foto; denunţul formulat la 20 martie 2007 de către I.D. şi declaraţiile date de acesta; un plic cu bani, corp delict; autorizaţia nr. 4 de interceptare şi înregistrare audio-video pentru 48 de ore; autorizaţiile date de Tribunalul Bucureşti privind autorizarea interceptărilor; suport digital şi redarea convorbirilor dintre B. şi B., dintre inculpata B.L. şi învinuitul G.V., mai multe autorizaţii şi interceptări între cei doi; procesele-verbale de percheziţii domiciliare; autorizaţii percheziţii, autorizaţia nr. 110 privind efectuarea percheziţiei informatice; acte depuse de A.V.A.S.; ordonanţe de luare a măsurii asigurătorii; rezoluţia din 07 martie 2007, prin care s-a dispus efectuarea de către Serviciul Specialişti din cadrul DNA a unei constatări tehnico-ştiinţifice privind modalitatea de respectare a clauzelor contractului anterior în cadrul monitorizării postprivatizare; procese-verbale de restituire bunuri; declaraţii martori, procese-verbale de confruntare; fişa postului a inculpatului M.A., denunţul inculpatului B., declaraţiile inculpaţilor) rezultă următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2006 - februarie 2007, se menţionează în rechizitoriu, inculpatul M.A. (având, iniţial, calitatea de consilier în cadrul Autorităţii Pentru Valorificarea Activelor Statului - Direcţia Activitatea de Postprivatizare, iar, pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, devenind director general la instituţia anterior menţionată) a pretins suma de aproximativ 40.000 Euro de la inculpaţii B.S., B.L. şi învinuitul G.V., în calitate de reprezentanţi ai SC G. SA Buzău, în scopul neîndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu privind derularea de către A.V.A.S., în cadrul monitorizării postprivatizare, a procedurilor de impunere a unor penalităţi cuvenite acestei instituţii pentru nerespectarea clauzelor contractuale angajate de societatea în cauză ca urmare a privatizării acesteia, precum şi pentru acordarea unor avize necesare mituitorilor pentru modificarea actelor constitutive ale respectivei persoane juridice.

În considerarea prezumţiilor avansate, se afirmă în rechizitoriu, inculpaţii B.S., B.L. şi învinuitul G.V. au dat, cu titlu de mită, inculpatului M.A. suma de 20.000 dolari SUA, în ziua de 11 septembrie 2006, iar, la data de 27 februarie 2007, au dat acestuia din urmă încă 20.000 dolari SUA, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.

Prin ordonanţa din 19 aprilie 2007, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rezoluţia de începere a urmăririi penale, din 27 februarie 2007, pentru inculpatul M.A., referitor la actul material comis la 11 septembrie 2006, din infracţiunea de luare de mită [de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000], reţinută în conţinutul infracţiunii continuate, în infracţiunea de trafic de influenţă (art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000), pentru inculpatul B.S. şi învinuitul G.V., referitor la actul material comis la 11 septembrie 2006, din infracţiunea de dare de mită (art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000), reţinută în conţinutul infracţiunii continuate, în infracţiunea de cumpărare de influenţă (art. 6¹ din Legea nr. 78/2000). Prin acelaşi act procesual s-a mai dispus, pentru inculpata B.L., referitor la actul material comis la 11 septembrie 2006, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de dare de mită (art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000), în complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă (art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000) şi din infracţiunea de dare de mită (art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000), iar pentru actul material din 27 februarie 2007, în complicitate la infracţiunea de dare de mită (art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 255 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000) şi extinderea cercetărilor penale (pentru actul material ultim-menţionat) faţă de aceasta, pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită [art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000].

În actul de sesizare s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru următoarele fapte:

1. Cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, săvârşite de inculpatul M.A. şi, respectiv, de inculpaţii B.L., B.S. şi învinuitul G.V., la data de 11 septembrie 2006.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 24 încheiat la 13 septembrie 2002 de A.P.A.P.S. (reorganizată, conform art. 3 alin. (7) din OUG nr. 11/2004, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi, apoi denumită A.V.A.S., potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a A.V.A.B. prin comasarea prin absorbţie cu A.P.A.P.S.), SC I.P.C. SA a achiziţionat de la actuala A.V.A.S. (care, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din OUG nr. 23/2004, a preluat drepturile, obligaţiile şi atribuţiile Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, stabilite prin actele normative în vigoare în domeniul privatizării) un nr. de 5.821.748 acţiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA, pentru care cumpărătorul urma să plătească preţul de 4,715.615,88 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. e) din OUG nr. 23/2004, A.V.A.S., între alte atribuţii, o are şi pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit OG nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 16 iunie 2004, SC I.P.C. SA a cesionat toate acţiunile SC G. SA, pentru suma de 500.000 dolari SUA, către M.V. şi învinuitul G.V., cedentul obligându-se la efectuarea demersurilor pentru obţinerea acordului A.V.A.S. în vederea încheierii unui act adiţional având ca obiect realizarea unei novaţii cu schimbare de debitor.

Conform convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău, semnată în 22 aprilie 2005, de reprezentantul A.V.A.S., vicepreşedintele L.N.C. şi administratorul SC I.P.C. SA, în 22 aprilie 2005, firma cumpărătoare de acţiuni ale SC G. SA, se obliga să plătească sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului iniţial şi penalităţile aferente, în termen de 60 zile de la data semnării convenţiei.

Ulterior datei încheierii convenţiei de menţinere în vigoare arătată mai sus, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău a fost modificat prin încheierea a trei acte adiţionale, precizate în actul de inculpare:

- actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor, conform căreia, noul debitor în contractul de privatizare a SC G. SA Buzău a devenit învinuitul G.V., care se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile contractuale ale debitorului iniţial, SC I.P.C. SA;

- actul adiţional nr. 2 semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegaţii imperfecte, astfel încât, alături de învinuitul G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător şi SC H.E. SRL, în calitate de delegat, urmând ca cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în contractul de privatizare;

- actul adiţional nr. 3 din 25 octombrie 2005, încheiat între A.V.A.S. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL., potrivit căruia, s-a realizat codificarea unor clauze contractuale (cele prevăzute la punctele 8.10.3, 8.10.5 şi 8.10.9 din contractul iniţial de privatizare şi anexele nr. 12 şi nr. 13 ale acestui contract, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investiţiilor de mediu).

La data de 29 ianuarie 2007, A.V.A.S., prin vicepreşedintele L.N.C. şi cumpărătorii, învinuitul G.V. şi SC H.E. SRL (aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului legal, inculpatul B.S.) au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău, prin care A.V.A.S. a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 şi în clauza nr. 8.9.1.5 din contractul iniţial.

In rechizitoriu se menţionează că, în vederea încheierii unei convenţii de menţinere în vigoare a unui contract de privatizare sau a unor acte adiţionale la un astfel de contract, aşa cum rezultă din Regulamentele de organizare şi funcţionare A.V.A.S. (în vigoare înainte şi după data de 08 ianuarie 2007), precum şi din declaraţiile martorilor P.M.M. şi F.D., urmau să fie parcurse mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note care să conţină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcţiei de Monitorizare Postprivatizare de 2 experţi, de director şi de directorul general, iar la nivelul Direcţiei Asistenţă Juridică Postprivatizare de un consilier juridic, un expert juridic, de un director şi de către directorul general). Ulterior, nota trebuia avizată de vicepreşedintele L.N.C. şi apoi supusă aprobării Consiliului director, unde era analizată, redactându-se în acest sens o hotărâre; în situaţia în care nota era aprobată, se întocmea un proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor colegiului, iar în baza acestui proces-verbal, care atesta aprobarea dată ie colegiu, preşedintele A.V.A.S. emitea o hotărâre de punere în executare a notei, iar. ulterior, vicepreşedintele coordonator încheia în numele A.V.A.S. respectivele convenţii, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu. Pentru perfectarea unei convenţii sau a unui act adiţional, vicepreşedintele coordonator şi directorul general al Direcţiei Generale Monitorizare Postprivatizare trebuiau să îi invite pe reprezentanţii societăţii în cauză la sediul A.V.A.S. pentru semnarea actului.

În prezent, în urma încheierii mai multor acte adiţionale şi convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, astfel cum au fost anterior menţionate, acţionarii majoritari la SC G. SA Buzău sunt (conform verificării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) G.V. (cu 16,713 % din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) şi SC H.E. SRL (cu 77,983 % din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei), în condiţiile în care acţionarii acestei din urmă societăţi comerciale sunt R.I.E.L. şi B.S., care deţin 95 % din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei şi, respectiv 5 %.

După realizarea delegaţiei imperfecte conform actului adiţional nr. 2 din 25 iunie 2005 la contractul iniţial de privatizare a SC G. SA Buzău, nu au fost îndeplinite obligaţiile asumate de către cei doi cumpărători, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare a firmei achiziţionate de la A.V.A.S. (în sumă de 4 milioane Euro), şi nici cele privind efectuarea investiţiilor de mediu (în cuantum de 657.000 Euro). Mai mult, în cursul perioadei în discuţie, s-a diminuat valoarea nominală a acţiunilor, cu consecinţa micşorării garanţiei constituite în favoarea A.V.A.S., astfel încât, la începutul anului 2006, cumpărătorii SC G. SA Buzău, pentru a continua să îşi menţină calitatea de acţionari la această firmă, trebuiau să rezolve împreună cu reprezentaţii A.V.A.S. mai multe probleme (menţionate, atât în raportul de constatare întocmit în prezenta cauză de către Serviciul specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât şi în declaraţiile martorilor I.D., P.C.A. şi P.M.M.), privind efectuarea celor două tipuri de investiţii şi achitarea penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, acoperirea corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul A.V.A.S. pentru garantarea de către cumpărătorii acţiunilor de la SC G. SA Buzău, a îndeplinirii obligaţiilor decurgând din contractul de privatizare, în legătură cu investiţiile de retehnologizare. întrucât pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în raport cu A.V.A.S., contractul de cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 ale SC G. SA Buzău se afla în situaţia de a fi desfiinţat, ca urmare a acţionării pactelor comisorii prevăzute în contract, era necesară şi încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.

Încă din luna iunie 2005, învinuitul G.V. a intrat în relaţii contractuale cu SC P.C.G. SRL, în vederea primirii de consultanţă pentru preluarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, martorul I.D. obligându-se să efectueze necesare la A.V.A.S. pentru finalizarea procedurilor de preluare a contractului de privatizare a SC G. SA de către G.V., să obţină Decizia Consiliului Concurenţei privind concentrarea economică realizată de G.V., prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni la SC G. SA precum şi, să obţină autorizarea Agenţiei Fondului de Mediu pentru primirea unor fonduri nerambursabile în vederea realizării unui procent de 30% din obligaţiile de mediu asumate prin respectivul contract.

În virtutea obligaţiilor asumate prin prestarea activităţii de consiliere, se afirmă în rechizitoriu, martorul I.D. a avut, în vara anului 2005, o discuţie cu vicepreşedintele A.V.A.S. responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N.C., care i-a comunicat faptul că de soluţionarea tuturor problemelor legate de reglementarea situaţiei SC G. SA Buzău, se va ocupa, din partea A.V.A.S., consilierul său personal, inculpatul M.A.

Drept urmare, toate problemele legate de preluarea contractului de privatizare de către învinuitul G.V. au fost discutate de către martorul I.D. cu consilierul vicepreşedintelui L.N.C., inculpatul M.A.

Martorul I.D. (aşa cum a rezultat din declaraţia sa coroborată cu declaraţiile martorilor L.N.C., P.C.A. şi cu notele de redare a unor convorbiri interceptate şi înregistrate în baza unui mandat emis în temeiul Legii nr. 51/1990) a realizat, se precizează în rechizitoriu, în perioada începutul anului 2005-iunie/iulie 2006 intermedierea relaţiilor dintre inculpatul M.A. şi inculpaţii B.L., B.S. precum şi între inculpatul prim menţionat şi învinuitul G.V.. în acest sens, martorul I.D. a purtat discuţii (uneori ca mandatar al debitorilor din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, iar alteori însoţit de către aceştia) cu inculpatul M.A., despre soluţionarea în mod favorabil celor cărora le asigura consiliere a unor situaţii vizând nerespectarea de către aceştia a obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, a organizat întâlniri între inculpatul M.A. şi cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău şi a participat la unele dintre ele, a transmis oferte de bani din partea acestora inculpatului M.A. şi, din partea celui din urmă, pretinderi sau acceptări ale unor oferte de bani, pentru facilitarea rezolvării unor probleme litigioase ivite. Susţinerile martorului I.D. referitor la împrejurarea că o anumită perioadă de timp, a asigurat, în mod exclusiv, legătura între inculpatul M.A., în calitate de consilier al A.V.A.S. şi învinuitul G.V., precum şi sora sa, inculpata B.L., reiese cu claritate şi din alte convorbiri telefonice, după cum urmează: cele purtate de inculpata B.L. şi martorul I.D., la datele de 13 iunie 2006, ora 12:55, 13 iunie 2006, ora 13:17, 04 iulie 2006, ora 08:21 şi 04 iulie 2006, ora 08:42, precum şi cele purtate între învinuitul G.V. şi inculpata B.L., la datele de 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 03 iulie 2006, ora 11:23 (una dintre replicile învinuitului G.V., pe fondul discuţiei privitoare la remiterea unor sume de bani către inculpatul M.A., a fost „Prin l. se face şi gata! Eu lui l. îi spun, eu cu l. n-am de ce mă teme. Eu cu dânsul vorbesc şi-aşa...") 05 iulie 2006, ora 10:40, 01:08.2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 16:24 şi 11 septembrie 2006, ora 17:04.

În vara anului 2006, martorul I.D. nu a mai fost intermediarul exclusiv, întrucât inculpata B.L. a început să discute în mod direct cu inculpatul M.A.. Acest lucru a rezultat din convorbirea telefonică efectuată la 01 august 2006, ora 10:27 de către inculpata B.L. cu învinuitul G.V., context în care inculpata, pe fondul abordării subiectului referitor la creşterea sumei cerute de inculpatul M.A., cu titlu de mită, a comunicat interlocutorului că M.A. doreşte să primească banii în mod direct şi nu prin intermediul martorului I.D. Aceleaşi împrejurări rezultă şi din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 11 septembrie 2006, ora 17:40 de B.L. şi G.V.

În calitate de consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S., L.N.C., funcţie pe care inculpatul M.A. a ocupat-o în perioada aprilie 2005 - ianuarie 2007, atribuţiile sale de serviciu constau, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.V.A.S., în esenţă, executarea dispoziţiile vicepreşedintelui şi colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredinţate, cu directorii generali, cu directorii şi cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul A.V.A.S. în fapt, aşa cum rezultă din actul menţionat, dar şi din depoziţiile martorilor L.N.C., F.D., A.E. şi G.D., inculpatul M.A. coordona activitatea departamentelor aflate în subordinea vicepreşedintelui L.N.C., între care şi cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare, participa în calitate de invitat la şedinţele Colegiului director, unde îşi exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului (însă fără a avea drept de vot), participa împreună cu sau în numele vicepreşedintelui L.N.C. la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acţiuni la firmele privatizate şi cu avocaţii acestora.

Din aceeaşi declaraţie, a mai reieşit - se afirmă în rechizitoriu - că inculpatul M.A., în cadrul participărilor sale la şedinţele Consiliului director, a încercat în mai multe rânduri să influenţeze hotărârile luate, prin expunerea unor argumente, care erau de natură să îi determine pe unii dintre membrii Colegiului de aducere să voteze în sensul dorit de el. Totodată, aşa cum a reieşit şi din declaraţiile martorilor F.D., L.N.C., I.D. şi chiar din cele ale inculpatului M.A., era de notorietate în cadrul A.V.A.S. relaţia profesională şi personală foarte bună existentă între inculpatul şi şeful său direct, L.N.C., această stare de fapt fiind adeseori folosită de către M.A. pentru a-şi exercita influenţa asupra funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., care erau abilitaţi să întocmească acte în cadrul procedurii de monitorizare postprivatizare a contractelor, între care şi cel privitor la SC G. SA Buzău. De altfel, din convorbirea telefonică interceptată şi înregistrată în temeiul unui mandat emis conform Legii nr. 51/1990, purtată de inculpata B.L. cu martorul I.D., la 13 iunie 2006, ora 12:55, s-a evidenţiat faptul că orice întâlnire cu vreun funcţionar din cadrul A.V.A.S. implicat în redactarea şi semnarea actelor cu SC G. SA Buzău, se făcea numai după înştiinţarea inculpatului M.A., martorul precizând în acest sens că „...eu nu m-am întâlnit niciodată cu el [cu martorul P.C.A. , expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare] fără să ştie şi A.".

Pe de altă parte, împrejurarea că inculpata B.L. şi învinuitul G.V. aveau cunoştinţă despre posibilităţile reale ale inculpatului M.A., de a-şi trafica influenţa, se precizează în rechizitoriu, reiese şi din discuţia telefonică purtată de către cei dintâi la data de 13 februarie 2007, ora 18:59, inculpata afirmând că „...trebuie să ne onorăm obligaţiile...", „cu atât mai mult că de dânsul [de inculpatul M.A., la data convorbirii având funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul A.V.A.S.] depinde amu şi mai mult decât o depins...,", această referire reţinându-se în rechizitoriu ca fiind în sensul că în acel moment inculpatul avea posibilitatea să decidă cu privire la încheierea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare şi nu doar să exercite acte de traficare a influentei sale fată de funcţionarii abilitaţi.

Faptul că inculpatul M.A. s-a ocupat în mod direct de coordonarea discuţiilor în vederea soluţionării problemelor rezultate din neîndeplinirea de către SC G. SA Buzău a obligaţiilor contractuale şi a negocierilor dintre cumpărătorii firmei menţionate şi A.V.A.S., este confirmată şi prin depoziţia martorului P.C.A. (expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare), care a precizat că, în situaţia în care era necesară o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău, directorul direcţiei în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea era convocat de către inculpatul M.A. pentru a clarifica din punct de vedere juridic anumite situaţii ivite în referire la întocmirea unor acte. Deoarece s-a întâmplat ca uneori, directorul direcţiei menţionate să îl desemneze chiar pe martorul P.C.A. să participe la asemenea discuţii, a cunoscut-o în biroul consilierului M.A., în vara-toamna anului 2006, şi pe inculpata B.L., căreia, la solicitarea inculpatului, i-a prezentat punctul de vedere al direcţiei sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 Euro, cu titlul de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu. în aceeaşi perioadă, martorul P.C.A. a fost convocat şi cu alte ocazii de către inculpatul M.A. în biroul său, pentru a prezenta argumentele juridice în temeiul cărora Direcţia Asistenţă Juridică Postprivatizare îşi fundamenta punctul de vedere, potrivit căruia plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.000 Euro, trebuia făcută în contul A.V.A.S., neputând fi considerată valabilă o plată efectuată în contul SC G. SA Buzău. în speţă, plata sumei de 214.000 Euro urma să fie făcută în contul A.V.A.S. deoarece, începând cu data de 22 iulie 2005, se modificase art. 16 din OUG nr. 25/2002, care, în forma anterioară, prevedea ca o astfel de plată să se facă în contul societăţii comerciale privatizate.

Circumstanţa că inculpatul M.A. s-a întâlnit în repetate rânduri cu inculpaţii B.L., B.S. şi cu învinuitul G.V., pentru a discuta problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a SC G. SA Buzău, rezultă - se menţionează în rechizitoriu - şi din declaraţiile martorilor P.C.A. , G.D., din depoziţiile inculpatului M.A. precum şi, în mod direct sau indirect, şi din unele discuţii telefonice, purtate în perioada iunie - septembrie 2006 (interceptate şi înregistrate în temeiul unui mandat emis în temeiul Legii nr. 51/1990); în acest sens, s-au reţinut convorbirile care au avut loc între inculpatul M.A. şi inculpata B.L. la datele din 01 august 2006, ora 11.07 şi 11 septembrie 2006, ora 16:20, şi discuţiile dintre inculpata B.L. cu inculpatul B.S. la 11 septembrie 2006, ora 15:14, cu învinuitul G.V., la 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 23 iulie 2007, ora 11:23, 01 august 2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 13:11, 05 iulie 2006, ora 10:40 şi cu martorul I.D., la 04 iulie 2006, ora 08:21.

În cursul verii şi toamnei anului 2006, pe fondul discuţiilor referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate la nivelul A.V.A.S. şi care derivau din nerespectarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău a termenelor contractuale pentru îndeplinirea unor obligaţii în perioada de monitorizare postprivatizare, inculpatul M.A., a exercitat mai multe acte de pretindere a unor sume de bani, ale căror cuantumuri s-au modificat în permanenţă, în raport cu problemele a căror soluţionare era solicitată de către cumpărătorii de influenţă.

Totodată, din probatoriul administrat, în cursul urmăririi penale, se susţine că, a reieşit că sumele de bani pretinse de către inculpatul M.A. au fost negociate prin intermediul martorului I.D., iar evoluţia sumelor cerute acţionarilor de la SC G. SA Buzău a fost în sensul creşterii lor, în schimbul promisiunii primite de la inculpatul M.A. că va rezolva una sau mai multe situaţii litigioase care, la vremea respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea contractului.

Astfel, la începutul verii anului 2006, discuţiile dintre debitorii din contractul de privatizare şi inculpatul M.A. erau legate de problema plăţii penalităţilor stabilite pentru neefectuarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău a investiţiilor de mediu, respectiv suma de 214.000 Euro. Sub acest aspect, se afirmă în rechizitoriu, declaraţia martorului I.D. se coroborează şi cu depoziţia martorului P.C.A. , care a fost chemat în mai multe rânduri în perioada respectivă, în biroul inculpatului M.C., iar în una dintre aceste ocazii, explicaţiile solicitate de către inculpat au fost, de fapt, oferite inculpatei B.L., care se afla în această încăpere. Tot în perioada menţionată, martorul P.C.A., cu ocazia unei întâlnire care a avut loc la benzinăria AGIP, situată vis-a-vis de sediul A.V.A.S., a reluat această temă de discuţie, de această dată, în prezenţa inculpaţilor B.L., B.S. şi a avocatei SC H.E. SRL, L.A.M., arătând că aceste penalităţi urmau să fie plătite, conform legislaţiei în vigoare la momentul efectuării plăţii, în contul A.V.A.S., neputând fi considerată, începând cu data de 22 iulie 2005, ca valabilă, o plată făcută în contul SC G. SA Buzău.

Convorbirile telefonice aflate la dosarul cauzei au relevat - precizează rechizitoriul - că soluţia găsită de inculpatul M.A. pentru rezolvarea problemelor apărute ca urmare a neîndeplinirii unor clauze din contractul de privatizare în discuţie a constat în facilitarea obţinerii de către cumpărătorii de influenţă a unei convenţii prin care A.V.A.S. să statueze că menţine în vigoare contractul de privatizare al SC G. SA Buzău.

Astfel, în cadrul convorbirilor telefonice din 01 august 2006, ora 10:27 şi din 19 septembrie 2006, ora 08:55, purtate între învinuitul G.V. şi inculpata B.L., aceasta din urmă, pe fondul unor referiri cu privire la mărirea sumei pretinse de către inculpatul M.A., pentru traficarea influenţei sale, în scopul anterior menţionat, a discutat cu fratele său despre împrejurarea că, în ziua de 11 septembrie 2006, sus-numita a primit suma de 25.000 dolari SUA de la martorul T.C. şi, în acelaşi context, inculpata i-a comunicat interlocutorului că a primit asigurări în sensul că „totul va fi în ordine" şi că „...a spus [M.A.] că totul e în regulă". Având în vedere că în finalul convorbirii ultim menţionate, inculpata a mai afirmat cădiferenţa s-o dăm la urma...", în condiţiile în care discuţiile telefonice purtate în ziua de 11 septembrie 2006 au evidenţiat că B.L., imediat ce a primit suma de 25.000 dolari SUA, de la martorul T.C., a stabilit cu fratele său să dea 20.000 dolari SUA inculpatului M.A., cu care s-a şi întâlnit la interval de numai câteva minute de la discuţiile purtate cu martorul anterior menţionat şi cu învinuitul G.V., referirea mai sus citată a inculpatei reprezintă o atestare implicită a împrejurării remiterii sumei de 20.000 dolari SUA inculpatului M.A.

De altfel, acelaşi gen de referiri ale inculpatei sunt făcute de către aceasta şi în conţinutul convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate conform prevederilor art. 91¹ şi urm. C. proc. pen.

S-a mai reţinut că depoziţia martorului I.D., a mai evidenţiat şi date referitoare la o adevărată negociere între inculpatul M.A., pe de o parte şi învinuitul G.V. şi inculpata B.L., de pe altă parte. Iniţial, inculpatul M.A. a solicitat martorului I.D. să transmită inculpatei B.L. şi, în mod implicit, şi învinuitului G.V., că doreşte o sumă cuprinsă între 10.000 şi 15.000 Euro, pentru a influenţa funcţionarii din cadrul A.V.A.S. care erau abilitaţi să ia o decizie în ceea ce priveşte neplata penalităţilor datorate de către cumpărătorii SC G. SA Buzău.

Anterior formulării acestei pretinderi, inculpatul M.A. a discutat într-un alt birou cu colegi de-ai săi şi, ulterior, a susţinut faţă de martor că modalitatea în care se putea rezolva problema cumpărătorilor din contractul cu SC G. SA Buzău presupunea ca A.V.A.S. să formuleze acţiune în instanţă împotriva acestora, situaţie în care inculpatul ar fi urmat să îşi trafice influenţa pentru ca A.V.A.S. să piardă procesul, ceea ce ar fi obligat această instituţie să recunoască valabilitatea efectuării plăţii penalităţilor de mediu în contul societăţii debitoare.

Potrivit depoziţiei martorului I.D., acesta a transmis inculpatei B.L. pretenţiile inculpatului M.A., precum şi susţinerile celui din urmă cu privire la rezolvarea situaţiei ivită datorită neplăţii penalităţilor de mediu, iar inculpata a afirmat că se va consulta şi cu reprezentanţii SC H.E. SRL. pentru a vedea dacă îi puteau da lui M. suma pretinsă.

După doar câteva zile, într-o nouă discuţie cu martorul I.D., se afirmă în rechizitoriu, inculpatul M.A. a spus că, după ce a mai analizat problema, s-a decis cu privire la o altă sumă, respectiv 20.000 Euro, care ar reprezenta 10% din valoarea penalităţilor care trebuiau plătite. Şi de această dată, în esenţă, a afirmat că va analiza această nouă pretindere avansată de inculpat.

O perioadă de câteva săptămâni după aceste discuţii, martorul I.D. nu a mai fost ţinut la curent nici de către inculpata B.L. şi nici de către inculpatul M.A., cu privire la stadiul discuţiilor referitoare la suma care trebuia dată acestuia din urmă ca obiect al faptei de trafic de influenţă.

Ulterior, inculpata B.L. i-a spus martorului I.D. că M.A. a pretins suma de 50.000 - 60.000 Euro sau dolari SUA, pentru facilitarea obţinerii de către cumpărătorii de influentă a convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare. In aceeaşi zi, potrivit susţinerilor martorului I.D., acesta s-a întâlnit cu inculpata B.L., care i-a cerut să îi comunice inculpatului M.A. acordul său şi al reprezentanţilor SC H.E. SRL. cu privire la remiterea sumei de 40.000 (fără a preciza dacă se referă la Euro sau dolari SUA), din cei 50.000-60.000 ceruţi de către inculpat.

După câteva zile, martorul I.D. s-a întâlnit cu M.A. şi i-a transmis acestuia disponibilitatea inculpatei B.L. şi a reprezentanţilor SC H.E. SRL de a plăti o suma de 40.000 Euro sau dolari SUA. Inculpatul M.A. a precizat ca va discuta despre acest aspect cu B.L. şi cu G.V.

În luna august 2006, martorul I.D., la solicitarea inculpatului M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul A.V.A.S., ocazie cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii SC G. SA Buzău suma de 40.000 Euro, precum şi că în schimbul acestei sume, se vor soluţiona toate problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a acestei societăţi, formulare prin care inculpatul se referea la încheierea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul M.A. i-a relatat martorului I.D. şi modalitatea în care ar trebui să împartă suma de 40.000 Euro, respectiv, că va da 5.000 Euro unui funcţionar de la Departamentul Asistenţă Juridică al A.V.A.S. şi că ar fi trebuit să mai dea tot 5.000 Euro martorei P.M.M., director la Departamentul de Monitorizare Postprivatizare al A.V.A.S., însă, deoarece acesteia îi împrumutase o sumă de bani într-un cuantum apropiat de suma la care se gândise să i-o da, va considera împrumutul ca fiind achitat şi, prin urmare, acesteia nu o să-i mai dea nimic.

Urmare a acestor negocieri purtate de inculpatul M.A. cu acţionarii de la SC G. SA Buzău, şi în scopul obţinerii în final a unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 1 septembrie 2007, inculpata B.L. i-a remis inculpatului M.A. suma de 20.000 dolari SUA, primită de la martorul T.C.

Toate aceste circumstanţe privind modalitatea în care s-au derulat negocierile dintre inculpatul M.A., pe de o parte şi învinuitul G.V. şi inculpata B.L., pe de altă parte, prin intermediul martorului I.D., cu privire la modificarea cuantumului sumelor pretinse de către inculpatul M.A. şi cu privire la natura relaţiilor apropiate dintre martorul I.D. şi inculpatul M.A., care i-au permis să afle aspecte referitoare la pretinderea unor sume de bani de către inculpat, sunt confirmate de convorbirile telefonice purtate în perioada iunie-septembrie 2006, după cum urmează:

La data de 27 iunie 2006, ora 12:51, a avut loc o discuţie între inculpata B.L. şi G.V., în cadrul căreia i-a relatat modul în care, în ziua de 26 iunie 2006, s-a desfăşurat o întâlnire la A.VA.S. cu inculpatul M.A., la care a participat şi martorul I.D., prilej cu care, au discutat despre cuprinsul unui document ce urma să fie întocmit la nivelul A.V.A.S.; potrivit aceleiaşi convorbiri telefonice, în cursul aceleaşi zile, prin intermediul aceluiaşi martor, inculpata a luat cunoştinţă despre faptul că inculpatul M.A. a modificat suma pretinsă, pentru traficarea influenţei sale, respectiv 20.000, fără a preciza valuta; cu privire la acest aspect, inculpata a arătat că „...aicea poziţia lui Dan oleacă mă pune-n gardă: când eram numai noi, unu cu unu, el spunea că zece-cincisprezece, pe urmă când o venit de la aşela [n. n. inculpatul M.A.] o zis că douăzeci... ". Tot cu acea ocazie, se precizează în rechizitoriu, inculpata a mai afirmat că, în aceleaşi împrejurări, a luat cunoştinţă, prin intermediul martorului I.D. despre modalitatea în care inculpatul M.A. intenţiona să împartă suma pretinsă de la cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, respectiv, despre intenţia acestuia din urmă de a da o parte din bani martorei P.M.M. (care nu a fost nominalizată în cuprinsul discuţiei telefonice, dar a fost identificată în baza declaraţiei martorului I.D., precum şi din coroborarea datelor rezultate din convorbiri telefonice în care interlocutorii îi precizează şi identitatea. De altfel, sub acest aspect, depoziţia martorului I.D. şi nota de redare a convorbirii telefonice analizate se coroborează şi cu declaraţiile martorei P.M.M., care a precizat că, în cursul verii anului 2006, avea o datorie de 6.000 Euro de restituit inculpatului M.A., obligaţie pe care a stins-o în toamna aceluiaşi an, prin angajarea unui credit bancar. Mijloacele de probă amintite evidenţiază buna credinţă a martorului I.D., care a avut posibilitatea să afle aceste împrejurări de fapt numai în situaţia în care discuţia menţionată a fost reală.

La 03 iulie 2006, ora 11:23, se reţine în rechizitoriu, a avut loc o altă convorbire telefonică între inculpata B.L. şi G.V., în cuprinsul căreia aceştia au discutat despre remiterea, în două sau trei tranşe, către inculpatul M.A. a sumei pretinsă, modalitatea de dare a folosului urmând a consta fie în oferirea unei jumătăţi din sumă înainte de începerea derulării formalităţilor la A.V.A.S. şi diferenţa la momentul finalizării acestora, ori „la moment o parte, pe urmă când vedem proiectul [convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare] şi când se semnează, a treia parte". Totodată, din cuprinsul aceleiaşi discuţii a mai rezultat şi faptul că suma respectivă trebuia plătită de către reprezentanţii SC H.E. SRL, în acest sens G.V. solicitând inculpatei să transmită inculpatului B.S.: „S., uite, având în vedere că asta-i, ştiţi şi voi, că-i problema voastră, noi am negociat, dar n-avem dreptul...voi dacă acceptaţi...".

Din discuţia purtată de inculpata B.L. cu G.V. la 01 august 2006, ora 10:27, cea dintâi îl informează pe învinuit că s-a întâlnit cu martorul I.D. şi că „pe scurt, acolo a crescut la 50"; de ademenea, i-a comunicat interlocutorului despre solicitarea inculpatului M.A. de a primi banii în mod direct şi nu prin intermediul martorului I.D.

Deosebit de mijloacele de probă expuse mai sus, se precizează în rechizitoriu, conţinutul convorbirilor telefonice şi dinamica modului în care persoanele implicate au comunicat între ele în ziua de 11 septembrie 2006, au evidenţiat faptul că, la data anterior menţionată, inculpatul M.A. a primit suma de 20.000 dolari SUA de la inculpata B.L., fapt ce rezultă din următoarele împrejurări:

- din convorbirea telefonică purtată la 11 septembrie 2006, ora 11:13, între învinuitul G.V. şi inculpata B.L., a rezultat că aceasta din urmă trebuia să se deplaseze în Bucureşti pentru a lua de la „C." (identificat ca fiind martorul T.C.) în aceeaşi zi, o sumă de bani, învinuitul afirmând în cuprinsul discuţiei „...da trebuie toate de luat şi gata, patru şinşi ...că noi...şi trebu cu ...cu aista, cum îl cheamă...după ce le iei (n.n. suma de bani), trebuie cu A. (n.n. inculpatul M.A.) să videm...". Replica inculpatei B.L. a fost „...întâi mă duc şi li iau (suma de bani) şi apăi-l sun pe A., să n-am să sun eu degeaba."

- în cuprinsul convorbirii purtate în aceeaşi zi, ora 13:11, învinuitul G.V. i-a spus inculpatei B.L., între altele că „...eu m-am întâlnit cu Alex şi el o zis că să facă tot direct, adică poţi să spui că „că eu fac asta", iar interlocutoarea a adăugat că „da" el (inculpatul M.A.) ştie, că aşa ne-am înţeles, că am să fac tot direct" această referire a inculpatei fiind în sensul că, de această dată, ea va da în mod direct suma de bani inculpatului M.A.

- din convorbirea purtată la 11 septembrie 2006, ora 14:46, între inculpata B.L. şi învinuitul G.V., a rezultat că, în temeiul unei înţelegeri anterioare intervenită între el şi martorul T.C., acesta din urmă trebuia să-i dea inculpatei suma de 25.000 dolari SUA, însă, nu era de acord să dea decât 20.000 dolari SUA. Aceeaşi discuţie telefonică evidenţiază şi că respectiva sumă de bani urma să fie dată de către B.L. inculpatului M.A., ca o tranşă reprezentând jumătate din suma pretinsă de acesta, aspect care reiese din afirmaţia învinuitului G.V. „...când a să terminăm tot...o să mai dăm astea 25...".

- la 11 septembrie 2006, ora 15:14, inculpatul B.S. a contactat-o telefonic pe inculpata B.L., ocazie cu care aceasta din urmă l-a încunoştiinţat pe interlocutor că se va întâlni în aceeaşi zi cu inculpatul M.A., pentru a discuta despre garanţiile bancare ce trebuiau transmise către A.V.A.S. şi, totodată, inculpata a adăugat că „... să îl felicit şi să deie drumul la notă...".

- în aceeaşi zi, la ora 16:20, inculpatul M.A. a luat legătura telefonică cu inculpata B.L., care i-a comunicat „...vă aştept", rezultând şi că interlocutorii se vor întâlni în scurt timp;

- după numai 2 minute (respectiv, la ora 16:22) de la discuţia anterior menţionată inculpata a purtat o convorbire telefonică cu martorul T.C., căruia i-a reproşat „.. .da de ce în aşa...A. aşa ţi-o spus, că în aşa ...valută?" iar, după răspunsul afirmativ al interlocutorului, a adăugat ....iaca, omu-i (referindu-se la inculpatul M.A.) peste drum". De asemenea, inculpata a mai spus că „aceia (n.n. o sumă de bani dată anterior) au fost primiţi complet în alţii". Această convorbire relevă împrejurarea că inculpata, în condiţiile în care trebuia să aibă loc în scurt timp întâlnirea dintre ea şi inculpatul M.A., era deranjată de faptul că avea o sumă de bani în dolari americani, însă, solicitarea inculpatului fusese avansată pentru aceeaşi sumă, dar în Euro;

- după alte 2 minute (respectiv, la ora 16:24), inculpata B.L. i-a comunicat învinuitului G.V. situaţia delicată în care se afla, precizând interlocutorului că are asupra sa 25.000 dolari SUA, în condiţiile în care ar fi trebuit să-i dea inculpatului M.A. o sumă în Euro; în acel context, învinuitul i-a cerut inculpatei să-i dea coinculpatului M.A. 20.000 dolari SUA şi să motiveze faţă de acesta „..băi, V. (G.V.) o înţeles în dolari", şi apoi a adăugat că „...io am grăit cu dânsul, am negociat, ăi 30, 40 da nu am grăit concret de val... (valută)"; în finalul discuţiei, învinuitul G.V. i-a mai solicitat interlocutoarei „...întreabă-l când o să hie tot, semnarea la contract, una alta."

Prin convorbirea telefonică din 19 septembrie 2006, ora 08:55, purtată de învinuitul G.V. cu inculpata B.L., aceasta din urmă, referindu-se la evenimentele din ziua de 11 septembrie 2006, i-a confirmat fratelui său că a primit suma de 25.000 dolari SUA de la martorul T.C.

Din probatoriul administrat, astfel cum a fost prezentat în cele care preced, se afirmă în rechizitoriu, a rezultat cu evidenţă comiterea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul M.A., atât sub forma pretinderii de la cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău a unor sume de bani cu scopul de a influenţa deciziile unor funcţionari din cadrul A.V.A.S., cât şi în modalitatea alternativă a elementului material specific încriminării acestei infracţiuni, respectiv, primirea unor sume de bani de la persoanele sus-menţionate, în acest sens existând confirmări ale săvârşirii faptei şi în convorbirile telefonice, interceptate, înregistrate şi redate, conform dispoziţiilor art. 91/1 şi urm. C. proc. pen.

Astfel, în ziua de 27 februarie 2007, când inculpata B.L. a dat încă 20.000 dolari SUA inculpatului M.A., de data aceasta cu titlu de mită (în raport cu împrejurarea că sus-numitul din data de 08 ianuarie 2007 a devenit director general al Direcţiei Generale Juridice din A.V.A.S., poziţie din care avea posibilitatea să întocmească şi să aprobe acte în legătură cu soluţionarea unor probleme apărute în derularea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău) sus-numita, în cuprinsul unora dintre convorbirile telefonice purtate, a făcut menţiuni cu privire la circumstanţele faptei din 11 septembrie 2006.

Din convorbirea purtată de inculpată cu învinuitul G.V., la ora 12:21, în contextul apariţiei unei neînţelegeri generată de solicitarea inculpatului B.S. de a fi şi el de faţă la darea sumei de 26.000 Euro (pe care i-a remis-o inculpatei în ziua de 27 februarie 2007 pentru a fi transmisă inculpatului M.A.) şi faţă de refuzul exprimat de B.L. şi G.V. cu privire la acest aspect, învinuitul a sfătuit-o pe inculpată ca, în ipoteza în care inculpatul B.S. insistă să o însoţească la întâlnirea cu inculpatul M.A., să îi spună că „S., noi cum am făcut până acum, [fără martori, în condiţiile în care banii i-au fost daţi inculpatului M.A., până în acel moment, direct de către inculpată] să face aşa mai departe..."; în acord cu cele afirmate de fratele său, inculpata a afirmat că,,., .aşa chestii nu se fac în trei!".

Tot în ziua de 27 februarie 2007, ora 14:11, în contextul unei alte discuţii telefonice, inculpata l-a întrebat pe învinuitul G.V., „...cât trebuie să-i dau?" adăugând şi ca „de-acelea cum i-am dat data trecută?" iar răspunsul interlocutorului a fost „...douăzeci!". Aceste referiri ale sus-numiţilor, coroborate cu împrejurarea că, la 27 februarie 2007, cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, asupra inculpatului M.A. a fost găsită suma de 20.000 dolari SUA, primită de la inculpata B.L., evidenţiază o dată în plus că şi în ziua de 11 septembrie 2006, aceasta din urmă, acţionând în împrejurări similare, a remis coinculpatului un folos reprezentând aceeaşi sumă, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă.

2. Cu privire la infracţiunile de luare de mită şi dare de mită, săvârşite de inculpatul M.A. şi, respectiv, de inculpaţii B.L., B.S. şi învinuitul G.V., la data de 27 februarie 2007, vinovăţia inculpaţilor este reţinută în rechizitoriu potrivit probelor administrate in cursul urmăririi penale.

Potrivit convorbirilor telefonice purtate la 13 februarie 2007, începând cu ora 13:26, inculpata B.L., folosind un ton familiar agreat şi de interlocutor, i-a solicitat inculpatului M.A. să se implice pentru trimiterea imediată de către A.V.A.S. a unei notificări către G.V. şi reprezentanţii SC H.E. SRL, prin care să le pună în vedere că există un termen de 60 zile, această referire fiind legată de condiţiile stabilite prin convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, încheiată la data de 29 ianuarie 2007. Subiectul abordat de interlocutori prin această discuţie telefonică se referă la perioada de 60 zile în care cumpărătorul trebuie să-şi achite obligaţia de plată a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de efectuare a investiţiilor de mediu.

Sub acest aspect, s-a reţinut în rechizitoriu că, deşi cumpărătorii au achitat cu titlu de penalităţi pentru neîndeplinirea obligaţiei anterior menţionate echivalentul în lei al sumei de 214.200, la data de 24 august 2006, plata a fost făcută în mod nelegal în contul SC G. SA Buzău, astfel că, în raport cu prevederile art. 1 pct. 11 din OG nr. 27/2005, prin care a fost abrogat art. 16 alin. (3) din Legea nr. 56/2002, suma ar fi trebuit plătită în contul A.V.A.S. şi nu la societatea debitoare.

Probele administrate au relevat, se precizează în rechizitoriu, că demersurile făcute de inculpata B.L. pe lângă inculpatul M.A. aveau ca scop obţinerea, prin aplicarea acestuia din urmă în calitate de director general al Direcţiei Generale Juridice, a recunoaşterii de către A.V.A.S. a împrejurării că respectiva plată a realităţilor ar fi fost legal tăcută în contul SC G. SA Buzău.

În cursul aceleiaşi zile, inculpata B.L. a luat legătura telefonică cu învinuitul G.V. (convorbirea din 13 februarie 2007, începând cu ora - 18:48), căruia, prin folosirea termenului codificat „flăcău", i-a comunicat că a discutat cu inculpatul M.A. şi că acesta a promis să facă demersuri pentru expedierea de către A.V.A.S. a notificării dorite de interlocutori. întrucât convorbirea s-a întrerupt, inculpata B.L. şi învinuitul G.V. au reluat discuţia (convorbirea din 13 februarie 2007, începând cu ora 18:59), ocazie cu care au abordat, între altele, subiectul referitor la notificarea aşteptată de la A.V.A.S. şi, în acest sens, au stabilit să transmită reprezentantului de la SC H.E. SRL., inculpatul B.S. că trebuie să te onorăm obligaţiile....", întrucât „...noi, cu oamenii ăştia (funcţionarii de la A.V.A.S.) nu prima şi ultima scrisoare ...", iar inculpata a adăugat „cu atât mai mult că de dânsul (M.A.) depinde amu şi mai mult decât o depins (se referă la faptul că M.A. devenise director general în cadrul A.V.A.S.)".

La data de 14 februarie 2007, ora 11:20, inculpata B.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A., căruia i-a amintit despre notificare, iar acesta i-a spus că se ocupă deja „doamna P." fiind vorba despre martora P.M.M., director al Direcţiei de monitorizare postprivatizare din cadrul A.V.A.S.

Ulterior, la 19 februarie 2007, ora 16:51, inculpata B.L. a purtat o discuţie telefonică cu martora P.M.M., care i-a făcut cunoscut inculpatei că notificarea era redactată şi trebuia semnată de vicepreşedintele A.V.A.S., în aceleaşi împrejurări sus-numitele stabilind ca înscrisul să fie transmis prin fax către SC H.E. SRL.

Din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 21 februarie 2007, ora 13:21, între inculpata B.L. şi învinuitul G.V., precum şi din discuţiile telefonice dintre inculpatul B.S. şi numitul C.A., purtate la 26 februarie 2007, la ora 16:10, 16:13, 16:20, 16:24, respectiv, 16:25, a rezultat, se precizează în rechizitoriu, că notificarea în cauză îi era necesară lui G.V. pentru începerea procedurii de cesionare a unei părţi din acţiunile deţinute de el la SC G. SA Buzău către reprezentanţii SC H.E. SRL. şi că, în condiţiile în care asemenea formalităţi impuneau acordul A.V.A.S.-ului, învinuitul miza pe ajutorul inculpatului M.A., în calitate de director general. Aceeaşi împrejurare rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de inculpata B.L. şi învinuitul G.V., în ziua de 22 februarie 2007, ora 12:39, din conţinutul căreia mai reiese şi că inculpatul M.A. era la curent cu intenţiile învinuitului de cesionare a acţiunilor, precum şi că, în acel moment era stabilit să i se dea, cu titlu de mită, un folos, care i fost particularizat ca fiind „.... acelea 26....".

La 21 februarie 2007, inculpatul B.S. i-a confirmat inculpatei B.L. că a primit notificarea de la A.V.A.S. (potrivit discuţiei telefonice din aceeaşi dată, ora 13:42), iar, în ziua următoare, după ce, în prealabil, inculpata B.L. a purtat cu fratele său convorbirea de mai sus, inculpata a discutat din nou cu inculpatul B.S. (conform convorbirii telefonice din 22 februarie 2007, ora 15:32) şi i-a spus acestuia că trebuie să se întâlnească „luni (n.n. 26 februarie 2007)" în Bucureşti pentru că „ ... acolo trebuie să terminăm cu chestia ceea, cu flăcăul acela", argumentând, totodată, că în această privinţă există un acord între învinuitul G.V. şi C.A. (asociatul majoritar de la SC H.E. SRL, la care inculpatul B.S. este administrator), astfel că „luni trebuie să facem operaţiunea".

Din coroborarea celor două convorbiri telefonice din 22 februarie 2007, ca şi celelalte discuţii, precum şi din decriptarea termenului „flăcăul" ca reprezentând referirea interlocutorilor la inculpatul M.A., Ministerul Public precizează că rezultă cu evidenţă că învinuitul G.V. şi inculpaţii B.L. şi B.S. au stabilit să remită, cu titlu de mită, inculpatului M.A. un folos particularizat, în acel moment, ca fiind „...acelea 26 ...", în scopul implicării mituitului, în calitate de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., pentru rezolvarea în favoarea mituitorilor a problemei legate de plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu şi pentru derularea procedurilor privind cesiunea de acţiuni pe care învinuitul G.V. intenţiona să o facă în beneficiul asociaţilor de la SC H.E. SRL.

La 26 februarie 2007, după ce iniţial inculpata B.L. i-a comunicat inculpatului B.S. (conform convorbirii telefonice din aceeaşi dată, ora 08:54) că trebuie să vină în aceeaşi zi în Bucureşti pentru a lua de la interlocutor ceea „... ce trebuia ..." şi apoi să se poată duce la „... flăcăul acela ...", ulterior (potrivit convorbirii telefonice de la ora 08:58) inculpaţii au decis să amâne întâlnirea dintre ei pentru data de 27 februarie 2007.

În ziua anterior menţionată, inculpata B.L., folosind autoturismul VW Golf 5, cu numărul de înmatriculare, aparţinând SC G. SA Buzău, a făcut deplasarea de la Buzău în Bucureşti, autoturismul fiind condus de către martorul G.I., angajat în calitate de conducător auto la societatea amintită.

Din imaginile înregistrate în cadrul supravegherii operative efectuate asupra inculpaţilor, aceste mijloace de probă coroborându-se cu declaraţiile martorului G.I. şi cu cele ale inculpatului B.S., precum şi cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate la 27 februarie 2007, precizează Ministerul Public, a rezultat că întâlnirea dintre inculpatul ultim-menţionat şi inculpata B.L. a avut loc la sediu SC H.E. SRL.

Probaţiunea aflată la dosar a evidenţiat se menţionează în rechizitoriu că, într-o primă etapă, ca urmare a asistenţei manifestate de inculpatul B.S., în sensul de a fi de faţă la momentul remiterii, cu titlu de mită, a sumei de bani de către inculpata B.L. lui M.A., discuţiile dintre inculpată şi B.S. au devenit contradictorii, această situaţie fiind comunicată telefonic de către fiecare dintre aceştia învinuitului G.V. şi, respectiv, numitului C.A.

În cadrul convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 12:35, purtată de către învinuitul G.V., succesiv, cu inculpata B.L. şi cu inculpatul B.S., sunt evidenţiate fără echivoc, atât împrejurarea că B.S. (în temeiul unei înţelegeri anterioare intervenite între învinuit şi reprezentanţii SC H.E. SRL.) trebuia să dea o sumă de bani inculpatei B.L. pentru a fi remisă, cu titlu de mită, de către aceasta inculpatului M.A., cât şi faptul că, spre nemulţumirea inculpatului B.S., învinuitul şi inculpata impuneau să aibă exclusivitate în ceea ce priveşte întâlnirea din acea zi cu inculpatul M.A. Pentru a avea certitudinea că inculpatul B.S. (care invoca, între altele, că doreşte să aibă o dovadă că funcţionarul corupt „ştie că ...ă eu am finanţat chestia asta") nu a fost acceptat să asiste la remiterea mitei către inculpatul M.A., învinuitul şi inculpata au stabilit (aşa cum rezultă din convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 13:17) ca G.V. să ia legătura telefonică cu inculpatul M.A. pentru a-l pune în gardă cu privire la insistenţele lui B.S. şi pentru a-i cere să nu fie de acord sa fie prezent şi acesta când va primi banii. Drept urmare, potrivit convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 14:03 (după ce, în prealabil, inculpata B.L. a încercat de mai multe ori să-l contacteze telefonic pe M.A. şi, pentru că nu a reuşit, l-a apelat, la ora 13:06, pe martorul P.C., care i-a spus că M.A. era la serviciu), învinuitul G.V. a discutat cu acesta din urmă şi, după ce i-a comunicat că trebuie să se întâlnească cu B.L., motivul fiind acela că „...să vă vedeţi acolo c-o să aducă nişte documente!", îi cere interlocutorului să nu accepte să fie de faţă la întâlnire şi inculpatul B.S.

După numai două minute, se menţionează în rechizitoriu, inculpata B.L. l-a apelat pe inculpatul M.A. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 14:05), căruia i-a spus că „ ... vreau să te invit la o cafea. După serviciu poate." şi au stabilit să se întâlnească în jurul orei 16:00, convenind, totodată, ca locul întrevederii să fie „staţia aceea" (reprezentând benzinăria Agip, amplasată vis-a-vis de sediul A.V.A.S.), precum şi ca inculpatul să o ia de acolo cu maşina sa.

Ulterior, inculpata B.L. i-a comunicat fratelui său, învinuitul G.V. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 14:09) că a stabilit întâlnirea cu inculpatul M.A.

Incidentul legat de insistenţele inculpatului B.S. de a asista la momentul dării banilor, cu titlu de mită, inculpatului M.A. este materializat şi în discuţiile telefonice purtate, în ziua de 27 februarie 2007, de către inculpatul B.S. cu numitul C.A., utilizând limba rusă, se menţionează în Rechizitoriu.

Din convorbirile telefonice efectuate între B.S. şi C.A. cei doi ultim-menţionaţi, la 27 februarie 2007, începând cu ora 13:12 şi, respectiv, ora 14:20, rezultă fără echivoc că inculpatul B.S. avea cunoştinţă despre împrejurarea că suma de bani pe care trebuia să o dea în acea zi inculpatei B.L. reprezenta o mită care urma să ajungă, prin intermediul acesteia din urmă, în posesia inculpatului M.A. în contextul aceloraşi discuţii telefonice este abordat şi subiectul folosului care trebuia dat cu titlu de mită, sub acest aspect inculpatul B.S. afirmând că „Am fost uimit de suma despre care mi-ai spus. Am înţeles că cele 6 nu trebuie să fie ... (suma la care se referă interlocutorii fiind de 26.000 Euro, că trebuie să fie o cifră rotundă. Din câte ţin eu minte, am dat 10 ... iar discuţia a fost de 20 ... (sau 30, neinteligibil)". De asemenea, numitul C.A. şi inculpatul B.S. au mai stabilit ca acesta din urmă să îi ceară inculpatei B.L. să consemneze un înscris din care să rezulte faptul că a primit suma de bani pe care trebuia să o dea inculpatului M.A.

Revenind la cronologia evenimentelor din 27 februarie 2007, s-a reţinut că din înregistrările convorbirilor telefonice care vor fi prezentate mai jos, coroborate cu declaraţiile inculpatului B.S. şi cu înscrisul pus de acesta la dispoziţia organelor de urmărire penală (vol. I, fil. 199), precum şi cu depoziţiile inculpatei B.L., a rezultat că inculpata a primit de la coinculpatul B.S. suma de 26.000 Euro, despre care a susţinut că o va remite, în aceeaşi zi, cu titlu de mită, inculpatului M.A. Prin înscrisul anterior menţionat, consemnat olograf de către inculpata B.L., ca urmare a preocupării manifestate de inculpatul B.S., în sensul de a materializa o dovadă a împrejurării remiterii sumei de bani în cauză (aspect care reiese din convorbirile telefonice dintre inculpatul B.S. şi C.A.), inculpata a atestat următoarele: „Eu, L.B. am primit de la S.B. în interes de serviciu 26 mii Euro".

După ce a intrat în posesia sumei de 26.000 Euro primită de la inculpatul B.S., inculpata B.L. a stabilit împreună cu fratele său, învinuitul G.V., contrar faptului că inculpata a susţinut faţă de inculpatul prim-menţionat că va remite în întregime cei 26.000 Euro inculpatului M.A., să-i dea acestuia din urmă numai 20.000 dolari SUA.

Astfel, în cuprinsul convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 14:32, inculpata B.L. l-a întrebat pe învinuitul G.V. „Da numai n-am vorbit până la urmă, cât trebuie să-i dau?" iar după răspunsul interlocutorului „cum cât? Douăzeci!" inculpata a precizat ,,De-acelea cum i-am dat data trecută", această referire fiind în legătură cu actul material din 11 septembrie 2006, când a dat inculpatului M.A. tot 20.000 dolari SUA.

Faţă de această înţelegere şi întrucât inculpata B.L. avea asupra sa numai Euro, învinuitul G.V. a făcut demersuri pentru a-i asigura inculpatei posibilitatea să efectueze un schimb valutar, din Euro în dolari americani, până la concurenţa sumei de 20.000 dolari SUA, pe care o stabiliseră pentru a fi remisă cu titlu de mită inculpatului M.A. Aceste circumstanţe de fapt sunt evidenţiate în mod indubitabil prin convorbirile telefonice purtate între învinuitul G.V. şi inculpata B.L., la 27 februarie 2007, ora 14:20 şi de către inculpată şi martorul O.L.F. la aceeaşi dată, ora 16:01, aceste mijloace de probă coroborându-se cu declaraţiile martorului anterior menţionat şi cu cele ale martorilor R.T. şi G.I., precum şi cu imaginile luate în cadrul supravegherii operative efectuate asupra inculpatei.

Sub acest aspect - se reţine în rechizitoriu - martorul O.L.F. (declaraţii - vol. II, fil. 174-175, 176-178) a relatat că, în ziua de 27 februarie 2007, după ce învinuitul G.V. i-a solicitat telefonic să o ajute pe sora sa pentru a efectua un schimb valutar, prin care să obţină suma de 20.000 dolari SUA, s-a întâlnit cu inculpata B.L. şi a condus-o la casa de schimb valutar situată în Bucureşti, sector 1, unde sus-numita a dat suma de aproximativ 15.500 Euro în schimbul sumei de 20.000 dolari SUA.

Aceleaşi împrejurări sunt confirmate şi de către martorul R.T. (declaraţii - vol. II, fil. 180, 181), administrator la SC M. & S. E.O. SRL, care deţine casa de schimb valutar anterior menţionată. Potrivit depoziţiilor acestui martor, la 27 februarie 2007, după ce, în prealabil, martorul O.L.F. l-a întrebat dacă avea posibilitatea să efectueze o operaţiune de schimb valutar din Euro în dolari, fiind vorba despre 20.000 dolari SUA, sus-numitul a venit la casa de schimb valutar însoţit de B.L., care a dat aproximativ 15.400 Euro pentru suma de 20.000 dolari SUA.

Din declaraţiile martorilor O.L.F. şi R.T. a mai rezultat că suma în Euro, dată de inculpata B.L. pentru efectuarea operaţiunii de schimb valutar, a fost compusă, în majoritate, din bancnote de 200 Euro (împrejurare care confirmă precizările inculpatului B.S., în sensul că cei 26.000 Euro remişi inculpatei erau constituiţi, în cea mai mare parte, din bancnote de 200 Euro), precum şi că suma de 20.000 dolari SUA primită de sus-numită la casa de schimb valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 dolari SUA, dispuse în două teancuri egale, de câte 10.000 dolari SUA.

De asemenea, martorul R.T. a precizat că inculpata B.L., după ce a primit cei 20.000 dolari SUA rezultaţi din schimbul valutar, i-a solicitat un plic pentru a-şi depozita respectivii bani, astfel că i-a dat inculpatei un plic de culoare albă, având imprimată în colţul din stânga sus, menţiunea „ING" şi sigla acestei bănci.

Realizarea schimbului valutar a împiedicat-o pe inculpata B.L. să ajungă la întâlnirea stabilită cu inculpatul M.A. pentru ora 16:00 şi, din acest motiv, l-a apelat pe sus-numit (potrivit convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 16:39), căruia i-a spus că „... m-a reţinut medicul cu reţetele, cu ...", iar apoi, au convenit să se întâlnească în jurul orei 18:30, după ce se va termina şedinţa Colegiului director al A.V.A.S., la care inculpatul trebuia să participe. Faptul schimbării orei de întâlnire cu inculpatul M.A. a fost comunicat de către inculpata B.L. (în cadrul convorbirii telefonice efectuate la 27 februarie 2007, ora 16:54) inculpatului B.S., discuţia fiind purtată în limba rusă, aspect care a fost explicat de inculpată faţă de interlocutor prin aceea că „vorbesc aşa, deoarece este şoferul de faţă ....".

În aceeaşi zi, la ora 18:16, inculpata B.L. i-a transmis telefonic inculpatului M.A. că se află în apropierea sediului A.V.A.S., iar ulterior, coinculpaţii s-au întâlnit la benzinăria AGIP, amplasată vis-a-vis de instituţia anterior menţionată. Inculpatul a venit la locul de întâlnire cu autoturismul de serviciu, marca AUDI, cu numărul de înmatriculare, condus de martorul G.C. (declaraţii - vol. I, fil. 186-188, 189-190), angajat la A.V.A.S., în funcţia de conducător auto. La rândul său, inculpata a venit in locul respectiv cu autoturismul condus de martorul G.I.

Potrivit declaraţiilor martorilor G.C. şi G.I. care se coroborează cu imaginile luate în cadrul supravegherii operative a inculpaţilor, se precizează în rechizitoriu, inculpaţii B.L. şi M.A. au discutat iniţial într-un bar care funcţionează în clădirea benzinăriei AGIP, iar ulterior, inculpata, după ce i-a solicitat martorului G.I. să se deplaseze singur cu autoturismul la benzinăria LUKOIL, situată în zona staţiei de metrou Aurel Vlaicu respectiv, la o distanţă de aproximativ 500-600 m de benzinăria AGIP la care se aflau), a urcat în autoturismul de serviciu al coinculpatului M.A.

Cei doi inculpaţi s-au deplasat împreună până la benzinăria LUKOIL (unde aştepta martorul G.I.), iar din acel loc fiecare dintre ei şi-a continuat drumul separat.

După ce s-a despărţit de inculpatul M.A., inculpata B.L. l-a contactat telefonic pe învinuitul G.V. (convorbire telefonică purtată în limba rusă, la 27 februarie 2007, ora 19:06) şi i-a confirmat acestuia că a dat banii inculpatului prim-menţionat şi că a consemnat un înscris pentru suma de 26.000 Euro primită de la inculpatul B.S. Din conţinutul aceleiaşi discuţii telefonice a mai reieşit că împrejurarea atribuirii folosului în cauză inculpatului M.A. a fost legată de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acestuia, referitor la contractul de privatizare al SC G. SA Buzău, sub acest aspect inculpata făcându-i cunoscut fratelui său că M.A. a afirmat „Nu vă faceţi griji, acest lucru nu este peste puterile mele, vom rezolva această problemă", precum şi că „... dacă voi ieşiţi (avea în vedere situaţia în care G.V. ar fi cesionat pachetul său de acţiuni de la SC G. SA către SC H.E. SRL.), a doua zi anulez înţelegerea (convenţia de menţinere în vigoare a contractului privind SC G. SA Buzău)".

Ulterior, inculpata B.L., folosind termenul codificat „reţete", i-a comunicat şi inculpatului B.S. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 19:57) că a dat suma de bani inculpatului M.A., din conţinutul discuţiei telefonice rezultând, cu evidenţă, că folosul a fost remis inculpatului ultim-menţionat, cu titlu de mită.

Conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (vol. I, fil. 3-7) s-a procedat la oprirea în trafic a inculpatului M.A. (după momentul în care acesta s-a despărţit de inculpata B.L.), ocazie cu care a fost găsită asupra sa suma de 20.000 dolari SUA, aşezată pe bancheta din spate a autoturismului, alături de inculpat şi sub un cartuş de ţigări al acestuia. Potrivit celor reţinute în cuprinsul actului de constatare întocmit la 27 februarie 2007, suma de 20.000 dolari SUA s-a aflat într-un plic (aflat în vol. I, fil. 8), având imprimat în colţul din stânga sus menţiunea „ING Bank" şi era compusă din 200 bancnote a câte 100 dolari SUA dispuse în două teancuri de câte 10.000 dolari SUA.

În timp ce inculpata B.L. se afla la sediul Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru desfăşurarea procedurilor privitoare la punerea sa sub învinuire în prezenta cauză, sus-numita a purtat mai multe discuţii telefonice în limba rusă cu învinuitul G.V. (în acest sens, fiind reţinute ca mijloace de probă convorbirile telefonice din 28 februarie 2007, ora 01:41, ora 01:44, ora 01:48 şi ora 02:21), din conţinutul cărora a rezultat că, în esenţă, inculpata era preocupată să transmită, prin intermediul fratelui său, către inculpatul B.S., că este cercetată în legătură cu suma de bani remisă inculpatului M.A.

În faza de cercetare judecătorească, au fost audiaţi inculpaţii.

Instanţa de fond a reţinut următoarele elemente din declaraţia inculpatei B.L.:

- Inculpata B.L., în declaraţia dată la 04 iunie 2007, îşi recunoaşte faptele pentru care este trimisă în judecată. Arată că a „înţeles" din discuţie că inculpatul M. „aşteaptă" recompensa. Cel ce a intermediat discuţiile şi valoarea recompensei fiind martorul I.D.. Suma a fost spusă de acest martor şi de dat a dat-o tot acestui martor pentru a o preda. Nu cunoaşte dacă a ajuns la inculpatul M. suma predată, iar după acest moment A.V.A.S.-ul a rămas pe poziţia iniţială de modificare a contractului iniţial prin încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.

Pentru situaţia din februarie 2006, tot martorul l. a spus suma, dar nu a mai dorit să fie intermediarul „tranzacţiei". La momentul flagrantului l-a sunat pe inculpatul M. care nu a putut-o primi, însă au fixat o altă oră când ieşea de la serviciu, s-au întâlnit a intrat în maşina acestuia şi a lăsat plicul.

Nu a discutat cu inculpatul M. în maşină cu privire la ce urmează a face acesta, crezând că totul este ştiut, după care a părăsit maşina. Consideră că lupta de modificare a contractului de privatizare a G. era determinată de alte interese în vederea preluării acestei firme de alte persoane, aşa se explică de ce a fost de acord a da bani inculpatului M. Arată de asemenea că discuţiile cu A.V.A.S. au durat 7-8 luni pentru găsirea unor soluţii de nemodificare a contractului de privatizare. în calitate de director al firmei l-a convins pe inculpatul B. să dea bani pentru a menţine contractul cu un nou pact, numai pentru a nu se pierde contractul de privatizare.

În cadrul multelor discuţii cu A.V.A.S. după modificările legislative, a participat şi inculpatul B. la discuţiile cu inculpatul M., discuţii ce s-au încheiat fără rezultat în final inculpatul M. l-a dat afară pe inculpatul B., aşa se explică că apoi toate discuţiile s-au purtat doar cu inculpata B.L.

În ceea ce priveşte declaraţia inculpatului B.S., instanţa de fond a reţinut următoarele:

In declaraţia sa, inculpatul B. a arătat că după intrarea în colaborare cu firma din Moldova, că inculpata B.Z. era în legături de serviciu, aceasta reprezentând interesele firmei partenere din Moldova. Arată că şi-a îndeplinit toate obligaţiile de investiţii a contractului de privatizare.

Astfel investiţia pentru G. a fost de 6.000.000 Euro, din care obligaţia comună cu partenerul - d-nul G.V., era de 2.000.000 Euro.

Discuţiile cu A.V.A.S. erau legate de efectuarea în termen a investiţiilor şi penalităţi legate de mediu şi de investiţii.

În plus, în discuţie a fost şi natura penalităţilor de 214.000 Euro ce reprezenta o obligaţie a IAMSAT - constructor, către G.. Au fost notificări a A.V.A.S. în legătură cu aceste penalităţi care trebuie vărsate la A.V.A.S. şi în contul G., ceea ce nu era cuprins în contractul de privatizare. Arată că această sumă (penalitate de 214.000 Euro) a fost achitată din contul H. către G., conform dispoziţiilor de plată.

Pentru aceste aspecte au fost mai multe discuţii cu A.V.A.S., respectiv inculpatul M., şi nu s-a ajuns la nici un rezultat favorabil ajungându-se şi la certuri de faţă cu angajaţii.

Este adevărat că s-a făcut o reducere a valorii nominale a acţiunilor, scăzându-se astfel garanţia, situaţie cu care nu a fost de acord. Legat de acest aspect ar fi putut intra în vigoare un pact comisoriu (termenul fiind de 60 de zile) care conducea la desfiinţarea (rezilierea) contractului de privatizare (firma H. nega existenţa pactului comisoriu pe care dorea să-l activeze cu A.V.A.S.

Deoarece B.L. considera că este incident pactul comisoriu, a avut ideea de a da bani pentru menţinerea în vigoare a contractului.

La 16 august 2007 - pe parcursul judecării în fond - s-a luat o declaraţie amplă inculpatului M. care arată că în calitate de consilier A.V.A.S. - pe teme juridice -, al preşedintelui nu avea atribuţii de execuţie şi nici drept de semnătură, ci i s-au comunicat probleme legate de postprivativare la G., în sensul apariţiei unor nereguli. Acestei firme (B. şi B.Z.) i s-a propus încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare, cu care aceştia nu au fost de acord. în discuţiile personale cu inculpatul B. s-a recunoscut diminuarea garanţiei, dar nu era de acord cu încheierea noului contract de menţinere în vigoare.

Din declaraţia inculpatului M.A., instanţa de fond a reţinut următoarele:

După încheierea acestei convenţii au mai fost discuţii legate de modificarea unei clauze privind plata penalităţilor către A.V.A.S., discuţiile fiind neintroducerea după modificarea legislativă. în ianuarie 2007 s-a încheiat totuşi clauza propusă de A.V.A.S. care conţinea un termen de 60 de zile de termen de plată. în caz de nerespectare a clauzei, notificau desfiinţarea contractului.

Inculpatul M.A. a afirmat că societatea nu era de acord în continuare cu plata în 60 de zile.

A fost sunat de inculpata B.Z. de mai multe ori în ziua flagrantului şi a fixat la sfârşitul programului întâlnirea cu aceasta deşi obiectul discuţiilor era neîncasarea penalităţilor, aspect care nu se mai putea rediscuta fiind deja semnat pactul.

În discuţiile din maşină i-a reiterat poziţia A.V.A.S., care nu poate fi schimbată şi că numai instanţa poate decide, se menţionează în declaraţie.

La coborârea inculpatei B.Z. a văzut plicul dar nu a ştiut cum să reacţioneze. Nu a pus mâna pe plic. Nu a promis că va interveni în rezolvarea variantei G., practic neavând cum influenţa poziţia Consiliului de Administraţie.

În declaraţia dată la instanţa de fond, inculpatul a arătat că realizat că acel plic era o provocat de aceea nici nu a pus mâna pe acesta.

S-au completat declaraţiile inculpatei B.L., care a confirmat că aceeaşi situaţie conflictuală legată de desfiinţarea contractului de privatizare datorită unei noi reglementări legale, inculpata a arătat că au fost de mai multe ori la inculpatul M., pentru a-i justifica poziţia firmei, dar inculpatul M. şi-a menţinut cerinţa, în sensul că trebuia încheiată o nouă convenţie cu care nici inculpata şi nici inculpatul B. nu erau de acord. în aceste condiţii, afirmă inculpata, martorul l. Ie-a spus inculpaţilor B. şi B.Z. că trebuie dobândită bunăvoinţa inculpatului M..

Inculpata a mai arătat că ameninţarea Direcţiei Postprivatizare şi a inculpatului M. era anularea contractului iniţial dacă nu se încheie contractul de menţinere în vigoare. în plus, în acest contract erau trecute nişte sume datorate către A.V.A.S. care erau nelegale, ele nefiind cuprinse în contractul iniţial.

Inculpata a mai precizat că: „presiunea pericolului de anulare a contractului de privatizare era menţinută de poziţia Consiliului de Administraţie şi cea a inculpatului M.". De asemenea, a afirmat că se mergea la inculpatul M., pentru că martorul l. le sugera că acesta are putere de modificare a atitudinii Consiliului de Administraţie a A.V.A.S.

Pentru a obţine timp pentru rezolvarea în justiţie a acestui nou contract s-a stabilit să se dea bani inculpatului M. pentru a tergiversa intrarea în vigoare a pactului comisoriu. Contestarea acestui pact nu se putea face decât după notificarea A.V.A.S.-ului privind plata, iar obţinerea „bunăvoinţei" inculpatului M. era pentru a nu cere aplicarea pactului imediat pentru a avea timp de a se judeca la Tribunal cauza, deci scopul dării banilor era de neactivare imediată a pactului (fila dosar de fond).

Inculpata a recunoscut că, în septembrie 2006 personal i-a remis inculpatului M. 20.000 dolari SUA fără a discuta nimic, având doar calitatea de emisar, precizând că singura discuţie a fost „să se facă cum a zis l.". La acea dată banii s-au dat pentru acordul lui la semnarea contractului de menţinere în vigoare pentru a nu se activa pactul comisoriu de anulare a privatizării. Niciodată M. nu a pretins o sumă ci aceste sume erau spuse de martorul I.D.

Din declaraţiile inculpatului B., instanţa de fond reţine că, cel ce a avut ideea oferirii unor sume de bani către inculpatul M. a fost martorul I.D., care era angajat ca şi consilier juridic pentru problemele legate de monitorizarea postprivatizării.

Au fost audiaţi martorii asistenţi ai flagrantului şi martorii din acte pe situaţia de fapt.

Audiat fiind, martorul I.D. arată că a fost rugat de numitul G.V. să dea consultanţă în legătură cu problemele A.V.A.S.-ului. Nu cunoştea pe nimeni la A.V.A.S., astfel că după audienţa la vicepreşedinte i s-a propus să i-a legătura cu inculpatul M., cu care a discutat doar strict profesional. A participat la discuţii între inculpatul M. şi reprezentanţii G. cărora le asigura consultanţă. Deşi la finele anului 2005 a încheiat colaborarea cu G., la cererea numitului G.V. a facilitat o întâlnire între inculpatul M. şi G.V., iar inculpatul M. i-a adus la cunoştinţă deficienţele contractului de privatizare. Nu s-au spus atunci soluţiile. A avut loc a doua întâlnire comună în care i s-au pus în vedere numitului G. consecinţele neîndeplinirii condiţiilor. Schimbându-se legislaţia, nefavorabilă pentru G., inculpatul M. i-a spus martorului că rezolvă problemele în instanţă - probleme privind plata penalităţilor. Astfel, G. să dea în judecată A.V.A.S., iar în instanţă A.V.A.S. să nu îşi susţină foarte bine interesele, astfel aşa ar câştiga G.

În acest sens a înţeles că inculpatul M. ar putea discuta cu Departamentul Juridic şi ar putea să influenţeze poziţia în proces. Pentru această poziţie a sa a solicitat 10.000 - 20.000 Euro ce ar rezolva problema cu „colegii".

A transmis acest lucru inculpatei B.Z. care nu a putut lua o decizie până nu discută cu asociaţii. Inculpatul M. i-a comunicat a doua zi că suma necesară este de 20.000 Euro.

Inculpata B.Z. i-a declarat că a luat legătura directă cu inculpatul M. care i-a spus direct că cere 50.000 - 60.000 Euro, iar inculpata B.Z. a declarat că nu poate da decât 40.000 Euro sau dolari.

I-a comunicat inculpatului M. rezultatul discuţiei cu inculpata B.Z., după care inculpatul M. a declarat că va discuta personal cu G. sau cu B.L.

În august I-a chemat inculpatul M., spunându-i că s-au înţeles la 40.000 pentru a-i comunica numitului G. că toate problemele se vor rezolva.

Martorul a afirmat că a făcut aceste intermedieri pentru a-şi putea obţine banii pe consultanţa dată firmei. La discuţia cu inculpatul M. acesta a declarat că trebuie să dea şi doamnei P., care avea o datorie fată de el.

La dosar s-au depus, fiind declasificate, autorizaţia 0032/09 ianuarie 20067 de interceptare a telefonului inculpatei B.L., de la 09 ianuarie 2006 la 08 iulie 2006 prelungită cu 3 luni şi o nouă autorizaţie de interceptare pentru aceeaşi persoană de la 07 februarie 2007 la 06 august 2007.

S-au mai depus la dosar: contractul de privatizare cu nr. 24 din 13 septembrie 2002; act adiţional nr.1, prin care s-au modificat „Părţile" - prin schimbare de debitor (novaţie), debitorul contractului 24/13 septembrie 2002 fiind G.V. preluând drepturile şi obligaţiile printre care şi nerespectarea clauzei 8-10-5 în termen de 60 de zile de la încheierea menţinerii în vigoare.

Instanţa de fond constată că, în acea zi, se încheie Convenţia de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare, prin care se renunţă la efectuarea pactului comisoriu şi tot la 27 aprilie 2005 apare şi actul adiţional de novaţie de debitor în locul debitorului I. apărând G.V. care se obliga să plătească către A.V.A.S. sumele stabilite în convenţia de menţinere în vigoare din acea zi.

Pe baza unei delegaţii imperfecte, la 12 mai 2005 apare obligaţia aceluiaşi G.V. să coopteze în faţa A.V.A.S.-ului pe H.E. SRL ca şi codebitor. La data de 28 iunie 2005 când se întocmeşte al doilea act adiţional apare SC H. în calitate de cumpărător iar în actul adiţional din 25 octombrie 2005 apare ca codebitor şi H.

La 13 decembrie 2005, se emite adresa A.V.A.S. prin care G.V. şi H. sunt somate să plătească suma de 214.000 Euro penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu dacă nu a fost plătită până 22 iulie 2005 în contul G.

La 23 ianuarie 2006 se comunică de către noii cumpărători - respectiv G. şi H., că penalităţile se virează către G. SA, deci fiind prevedere contractuală nu pot fi virate către A.V.A.S.

La 24 august 2006 SC H.E. SA, achită prin ordinul de plată 373/24 august 2006 suma de 214.000 Euro depunând-o în contul SC G. Buzău SA, conform contractului actului adiţional nr. 1/2002.

La 11 decembrie 2006 A.V.A.S. trimite prin fax proiectul de convenţie de menţinere în vigoare a contractului nr.24/2002 şi la 29 ianuarie 2007 se semnează această convenţie de către A.V.A.S., G.V. şi SC H.E. SA.

La 20 februarie 2007 - reţine instanţa din declaraţia martorului - apare somaţia VP4/453 din partea A.V.A.S. de plată a 214.000 Euro către aceasta până la 30 martie 2007 sub sancţiunea desfiinţării de drept a contractului de vânzare-cumpărare 24/2002 iar la 07 martie 2007 se comunică A.V.A.S. inexistenţa debitului după care s-a promovat acţiune în justiţie.

A fost audiat martorul P.C.A. - expert jurist la direcţia juridică, care a afirmat că a luat parte la unele discuţii între inculpata B.Z., inculpatul M. şi domnul P., iar rezultatul a fost unic - încheierea convenţiei de menţinere în vigoare cu pact comisoriu.

Sigur însă este faptul că introducerea în instanţă a unei contestaţii nu se putea face decât după încheierea actului provizoriu. Conform obligaţiilor de serviciu, martorul a participat la discuţii.

Martorul a precizat că inculpatul M. nu a avut alte opinii decât cele exprimate de departamentul juridic.

Această încheiere a convenţiei de menţinere în vigoare era soluţia generală propusă de A.V.A.S. pentru salvarea contractului de privatizare.

În contractul iniţial nu exista pact comisoriu pentru penalităţi cu termen de 60 de zile, ori cu acest termen şi pact inculpaţii B.Z. şi B. nu erau de acord. Dar semnarea convenţiei trebuia făcută cu acest pact, aşa cum stabilise în plan general Comitetul Director. Discuţiile au fost în mai multe rânduri, inculpatul B. venind şi cu avocata la discuţii.

Martorul F.D. - director la Direcţia Control - a fost contactat de avocatul al firmei H. pentru această problemă de drept şi a lăsat să se înţeleagă că H. este dezavantajată în raport cu G.V. A pus-o în legătură cu persoana care se ocupa de acest contract, iar aceasta a lăsat să se înţeleagă că se „cere" ungerea unor roţi, inculpatul M. a fost informat de acesta aspecte, declarând că „sunt mulţi nebuni pe lume".

În cadrul Colegiului Director, inculpatul M. îşi putea face cunoscută opinia juridică, dar nu avea putere de decizie, a afirmat martorul. Existau real multe probleme la contractul de privatizare cu tot atâtea interpretări. Opinia juridică adoptată de Colegiul Director nu se putea schimba fără o schimbare legislativă. Martorul a arătat că este adevărat că Normele Europene au alte soluţii, dar ei (A.V.A.S.) sunt ţinuţi de aplicarea legii române.

Soluţia unanimă era convenţia de menţinere în vigoare valabilă pentru toate firmele în ideea salvării firmelor ce s-au privatizat.

Martora P.M. - director al Direcţiei de Monitorizare - reţine instanţa de fond, ştia cazul, cunoştea că inculpaţii B. şi B.Z. nu erau de acord cu introducerea pactului şi plata penalităţilor către A.V.A.S., dar convenţia de menţinere în vigoare era deja stabilită la modul general şi care cuprindea obligatoriu acest pact. Inculpatul M. nu a propus niciodată o altă variantă, iar soluţia propusă de Comitetul Director era cuprinsă în lege aşa că nu putea fi modificată decât legislativ.

Martora A.E. - Direcţia Juridică - arată că îi erau cunoscute problemele acestei societăţi, au fost divergenţe de opinie cu inculpatul M. legate de penalităţi, fiind chemată la cabinetul vicepreşedintelui fiind şi M. de faţă.

În urma divergenţelor de opinie cu vicepreşedintele şi inculpatul M., martora a fost schimbată din funcţie, la 2 luni după discuţiile contradictorii, pe care Ie-a avut pe de o parte cu vicepreşedintele şi pe de altă parte cu inculpatul M..

A aflat că după numirea în funcţia de director la Direcţia juridică au fost chemate mai multe persoane pentru schimbarea avizului şi pe alte aspecte juridice ale contractului de privatizare.

Discuţiile erau de drept, de aplicare a legii de interpretare. între inculpatul M. şi celălalt consilier nu erau poziţii diferite, a afirmat martora.

Influenţarea colegiului era în sensul de a impune o anumită interpretare juridică, aceste discuţii fiind făcute pentru mai multe firme.

Audiat, martorul L.N.C. - vicepreşedintele A.V.A.S. - arată că au venit în audienţă cei de la G. SA pentru a solicita datorită situaţiei pe care o novaţie cu G.V. Acesta depusese deja o scrisoare de intenţie de preluare a datoriilor urmând să fie primit în audienţă.

Cu ocazia primirii în audienţă au fost convocaţi directorii de postprivatizare şi alţi directori.

După prima novaţie a intervenit şi o nouă convenţie cu acordul A.V.A.S. a participării şi a altei firme H. pentru susţinerea investiţiei. Prin delegarea perfectă ambele persoane G. şi H. răspundeau în solidar pentru toate contractele. Există o penalitate care trebuia achitată în contul G.. Apariţia modificării legii, făcea ca acea penalitate - neachitată - până la modificarea legislativă să fie plătită A.V.A.S.-ului. Numitul G. şi-a ales un reprezentant, respectiv pe I.D. iar inculpatul M. a fost desemnat ca şi consilier juridic pe probleme postprivatizare să discute cu petentul, inculpatul M. fiind ales de martor.

S-a emis o notă pentru aprobarea convenţiei cu pact comisoriu aprobată de colegiul director şi semnată.

La 08 februarie 2007 s-a formulat somaţia de plată, iar penalitatea a fost plătită conform convenţiei.

Martora a precizat că nu cunoaşte nimic în legătură cu activitatea inculpatului Mândruţ şi întâlnirile cu acele societăţi. Cu privire la aceste societăţi actele juridice au fost încheiate conform notei aprobate de Colegiul director. Martora mai precizează că avea discuţii cu inculpatul M. pe teme juridice şi-i dădea acordul să pună probleme în colegiu. Pentru toate problemele de drept puse în discuţie de inculpatul M., se mai consulta şi cu alţi consilieri astfel că nu putea fi influenţat de inculpat. Deşi numit Director al Direcţiei Juridice notele avizate de această direcţie nu au fost diferite fată de această clauză.

După numirea ca Director, inculpatul M. nu a mai avizat nicio notă referitoare la firma G. SA, fiind anterior încheiată deja convenţia de menţinere în vigoare cu pact comisoriu.

Din declaraţia martorei, instanţa de fond reţine că pentru neîndeplinirea contractului intră de drept în vigoare clauza, A.V.A.S.-ul având posibilitatea să invoce si să constate nul contractul, dar nu aceasta era politica A.V.A.S.-ului - falimentul nefiind folositor nimănui.

S-a admis în apărare pentru inculpat o adresă către A.V.A.S. pentru a răspunde la întrebările formulate de inculpat şi proba cu martori. S-a depus la dosar adresa din 19 iunie 2008 cu răspunsurile A.V.A.S.-ului la întrebările formulate de inculpatul M. din care rezultă modalitatea de aprobare a convenţiei de menţinere în vigoare se întemeiază pe art. 22 din OUG nr. 25/2002.

Obligaţiile neîndeplinite de SC G. SA - reţine instanţa din declaraţiile martorilor - au fost constatate pe Nota de analiză aprobată prin hotărârea Colegiului Director la 21 noiembrie 2006 iar procedurile folosite au fost conform Legii nr.506/2002.

Modalitatea folosită pentru G. SA este generală, aplicându-se tuturor societăţilor, colegiul aprobând oportunitatea menţinerii în vigoare a contractelor, care se încheiau obligatoriu între părţi, conform art. 22 alin. (1) din OUG nr. 25/2002. dar conform art. 16 alin. (1) din OUG nr. 25/2002 se interzice exceptarea de la plata penalităţilor, şi nu au fost anulate penalităţile pe cale administrativă.

Au fost audiaţi în apărare martorii propuşi de inculpaţi, care referă aceleaşi situaţii reţinute anterior de instanţa de fond.

Analizând întreg materialul probator administrat la anchetă şi la instanţa de fond, s-a reţinut, ca fiind dovedită, următoarea situaţie de fapt:

La 13 septembrie 2002 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între A.P.A.P.S. şi SC I.P.C. SA privind SC G. SA Buzău.

Prin actul adiţional încheiat la 27 aprilie 2005 între A.V.A.S. SC I.P.C. SA şi G.V., G.V. a preluat SC G. SA Buzău obligându-se să plătească sumele datorate A.V.A.S.-ului. Aşa se explică faptul - precizează instanţa de fond - că numitul G.V. a intrat în discuţiile dintre SC G. SA şi A.V.A.S. şi a numit-o pe inculpata B.L., sora sa, în funcţia de conducere la SC G. După două luni, se încheie un nou act adiţional la contractul nr. 24/2002 în care apare ca nou cumpărător alături de ceilalţi şi SC H.E. SRL reprezentată de inculpatul B.S., care devenea răspunzător în solidar cu ceilalţi cumpărători.

A.V.A.S. la 13 decembrie 2005 a somat părţile de mai sus (G.V. şi SC H.E. SRL) să plătească penalităţi pentru investiţiile de mediu către A.V.A.S. conform modificării OUG nr. 25/2002.

În esenţă prin contractul iniţial din 2002, aceste penalităţi aparţineau şi intrau în capitalul SC G. SA, iar prin modificările legislative din 2005 s-a stabilit prin interpretarea legii că aceste penalităţi, neachitate până la modificarea legislativă, vor fi virate A.V.A.S.-ului.

S-a reţinut din tot materialul probator că această atitudine a A.V.A.S.-ului a fost una generală pentru toate societăţile, fiind o interpretare juridică a Comitetului Director, după obţinerea tuturor avizelor, iar ca soluţie se propunea încheierea unui contract de menţinere în vigoare cu pact comisoriu.

Toate problemele ce urmează a fi analizate din punct de vedere penal sunt legate de această hotărâre a Comitetului Director şi de aplicarea ei.

Din acest moment, încep discuţiile între inculpaţi, legate de legalitatea plăţii acestei sume în contul A.V.A.S. pe de o parte şi de necesitatea încheierii convenţiei de menţinere în vigoare, menţionează instanţa de fond.

Se reţine că reprezentantul SC H. - inculpatul B.S., nu era de acord cu această plată în contul A.V.A.S. astfel că au început negocieri, discuţii oficiale cu A.V.A.S.-ul, fiindu-i recomandat, pentru a purta discuţii şi a găsi soluţii, inculpatul M. de însăşi vicepreşedintele A.V.A.S - martorul L.

Discuţiile au avut loc în biroul inculpatului M., şi s-au întins pe o perioadă lungă - 7-8 luni, participând şi avocatul inculpatului B., neajungându-se la nici o soluţie modificatoare.

Astfel, instanţa reţine că pe tot parcursul discuţiilor, inculpatul M. a fost inflexibil, arătând că există o singură soluţie cea din notificarea SC H. SA, privind plata penalităţilor.

Numitul G.V., prin sora sa inculpata B.L., au ales un reprezentant pentru a se ocupa de relaţiile cu A.V.A.S.-ul în persoana numitului I.D.

De la acesta a pornit ideea că trebuie „unse nişte roţi" pentru a obţine bunăvoinţa inculpatului M. în rezolvarea acestor situaţii conflictuale.

Iniţial discuţiile au fost oficiale apoi prin intermediar - I.D., care a insistat pentru a se da „banii" inculpatului M. pentru găsirea altei soluţii.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul B., învinuitul G. şi B.L. nu au fost de acord cu notificarea în sensul includerii în contractul de menţinere în vigoare a obligaţiei de plată a celor 214.000 Euro.

Astfel, că discuţiile oficiale şi apoi numai între inculpata B.L. şi inculpatul M. au fost legate de găsirea de către inculpatul M. a altei soluţii pe care să o propună Comitetului Director.

Cu ocazia discuţiilor în cadrul acestui Comitet s-au creat opinii juridice divergente între şeful biroului juridic şi inculpatul M. cu privire la natura acestei plăţi, discuţiile fiind strict juridice. Inculpatul M. a optat pentru aplicarea contractului din 2002, relevând că modificările legislative operează pe viitor. Faptul că şi-a exprimat un punct de vedere juridic instanţa nu-l poate reţine ca încercare de implementare a acestui comitet în favoarea firmei G., discuţia fiind cu caracter general pentru toate firmele, iar opinia acestui inculpat fiind strict juridică, afirmă în concluzie instanţa de fond.

Important în această analiză este şi aceea că în cadrul proceselor intentate de firme, ca şi firma G., instanţele au dat dreptate punctului de vedere al inculpatului M., în sensul nemodificării clauzelor contractuale în raport de noua modificare legislativă pentru contractele încheiate anterior modificărilor.

Instanţa de fond a apreciat că din dosar rezultă că inculpata B.L. a dat în două rânduri sume de bani inculpatului M. Instanţa a analizat scopul în care s-au dat sumele.

Cu privire la neîncheierea contractului de menţinere în vigoare, hotărârea fiind luată, acest aspect nu se negocia în septembrie 2006 când s-au dat primii bani - după spusele inculpatei B.L.

Pentru banii lăsaţi în maşină la 26 februarie 2007, nu se cunoaşte ce pretindeau inculpaţii B. şi B.Z. inculpatului M.A., deoarece acel contract de menţinere în vigoare propus de Comitetul Director plus pactul comisoriu fusese încheiat în contra voinţei inculpatului B.S., apreciază instanţa de fond.

Instanţa a mai reţinut că inculpatul B. s-a opus vehement să se dea „mită" inculpatului M.

În final, instanţa fondului a reţinut că acei bani daţi de inculpata B.L. în septembrie 2006 s-au dat pentru a nu se încheia contractul de menţinere în vigoare, situaţie ce nu depindea de inculpatul M. atât din cauza lipsei puterii de decizie în Comitetul Director, iar banii daţi în februarie 2007, fiind daţi în ideea că inculpatul M. să nu apere corespunzător interesele A.V.A.S., în procesul ce urma să se intenteze de inculpatul B. împotriva A.V.A.S.

Mergând la latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, instanţa a analizat, în raport de situaţia de fapt descrisă mai sus, scopul săvârşirii faptei („în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri").

Pentru a elucida îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, instanţa a avut în vedere fişa de atribuţii a inculpatului M. în calitate de consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S. şi apoi de Director al Direcţiei Juridice.

La dosar, se află ordinul de plată nr. 373 din 24 august 2006 prin care SC H. SRL a virat în cont A.V.A.S. echivalentul a 214.000 Euro. În luna septembrie 2006, apreciază instanţa de fond, nu puteau să dea bani pentru a nu efectua această plată, iar la 29 ianuarie 2007 se încheie deja convenţia de menţinere în vigoare, astfel că instanţa ajunge la concluzia că nu este elucidat motivul pentru care, la 26 februarie 2007, s-au dat din nou bani inculpatului M. şi ajunge la concluzia că singura explicaţie a inculpaţilor B. şi B.Z., a fost aceea că s-au dat bani pentru neactivarea pactului comisoriu.

Instanţa a reţinut că activarea acestui pact se face de drept prin ajungerea la termen după 60 de zile.

Cu privire la inculpatul B., instanţa a reţinut că nu a fost de acord niciodată cu încheierea convenţiei, cu plata către A.V.A.S. a penalităţilor, nefiind de acord nici cu darea de mită.

Pentru a da aceşti bani a fost îndemnat forţat, atât de învinuitul G.V., de numitul I.D. cât şi de inculpata B.L. Instanţa de fond a apreciat că probele de la dosar dovedesc următoarele: prezentarea la sediul A.V.A.S. cu avocaţi, discuţiile contradictorii, discuţiile cu partenerul din Cipru cu care a căzut de acord că nu trebuie să se dea nimic, bănuiala că aceşti bani nu ajung la inculpatul M., ci că ar fi o înscenare a lui G.V.

Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul B. nu a dorit să dea mita pentru a se face sau nu face ceva, fiind forţat de discuţiile inflexibile ale inculpatului M., de influenţa lui I.D. şi a inculpatei B.Z. să dea în septembrie primii bani pentru a nu se încheia convenţia de menţinere în vigoare cu pact, convenţie ce s-a încheiat.

În discuţiile cu martorul I.D., cei doi - inculpatul B. şi inculpata B.Z. prin învinuitul G. - au înţeles că trebuie să dea bani pentru obţinerea bunăvoinţei inculpatului M. fără ca acesta să dea de înţeles vreodată că ar putea să se ia o altă decizie decât cea oficială.

Instanţa a reţinut că inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - dare de mită pentru neîncheierea convenţiei de menţinere în vigoare cu pactul comisoriu, care nu depindea de inculpatul M. iar pentru bani a fost forţat să-i dea în data de 27 februarie 2007 pentru un eventual „ajutor" pe viitor.

Mai mult, deşi soluţia pe viitor era un proces în instanţă (pe care inculpatul B. l-a câştigat fără ajutorul inculpatului M. care a fost arestat şi cercetat în această cauză) inculpatul B. nu a ştiut că „ajutorul" inculpatului M. este pentru instanţă, hotărârea lui de a se judeca cu A.V.A.S. fiind deja luată.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că sumele date de inculpatul B.S. prin intermediari nu reprezentau „mită" în adevăratul înţeles al cuvântului, banii au fost daţi după încheierea convenţiei de menţinere în vigoare, după plata celor 214.000 Euro după încheierea pactului comisoriu, deci în septembrie 2006 şi februarie 2007, cu aceşti bani inculpatul M. nu a lăsat să se înţeleagă că va schimba ceva conform atribuţiilor sale de serviciu, deci nu a săvârşit infracţiunea de luare de mită.

În raport de atribuţiile inculpatului M., care nu avea în fişa postului încheierea de contracte sau evaluare şi menţinere în vigoare, ci doar putea eventual influenţa soluţia prin opinia sa juridică şi poziţia sa în cadrul A.V.A.S., instanţa a reţinut că inculpatul M., aşa cum rezultă şi din interceptările telefonice, îşi trafica influenţa în principal faţă de învinuitul G.V., apoi la îndemnul martorului I.D. şi G.V. a primit suma de bani pentru a găsi soluţii şi influenţa organele de conducere pentru obţinerea unor condiţii mai avantajoase.

Pe cale de consecinţă, constatând neîndeplinite elementele constitutive ale art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.A. pentru art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Constatând, însă îndeplinite laturile constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa de fond l-a condamnat pentru aceste fapte.

Astfel, inculpatul a lăsat să se înţeleagă că poziţia sa putea influenţa luarea unei hotărâri favorabile inculpatului B., respectiv firmei SC G. SA, obţinând soluţii de menţinere în vigoare şi de neactivare a pactului comisoriu.

S-a reţinut că această soluţie era unica adoptată de Comitetul Director al A.V.A.S., în ideea de a nu introduce firmele în faliment şi pentru ca A.V.A.S.-ul să nu devină creditor.

Deşi acest lucru era deja stabilit, inculpatul M. a lăsat să se înţeleagă că datorită influenţei poziţiei sale s-a adoptat această măsură, care practic prin apariţia pactului comisoriu era defavorabil inculpatului B..

În baza art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe inculpatul M. la o pedeapsă care să reprezinte gradul de pericol social al infracţiunii, având în vedere şi scopul pedepsei şi criteriile de individualizare prev. de art. 52 C. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul M. nu are antecedente penale, până la această vârstă a avut o activitate profesională prodigioasă, fiind cunoscut ca jurist, fiind considerat apt profesional pentru funcţia de consilier pe probleme juridice.

S-a apreciat că poziţia acestuia de nemodificare a unui contract deja existent după apariţia unor modificări legislative, a fost poziţia juridică corectă ceea ce a şi dus la admiterea acţiunii SC G. SA împotriva A.V.A.S. cel din urmă fiind obligat a restitui suma de 214.000 Euro.

Faţă de atitudinea anterioară săvârşirii infracţiunii, faţă de faptul că acesta în urma condamnării nu mai poate ocupa o funcţie de Înalt funcţionar, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă aproape de minim în condiţiile suspendării sub supraveghere cu obligaţiile ce se impun, este o pedeapsă ce corespunde atât gravităţii faptei cât şi circumstanţelor personale ale inculpatului.

De asemenea, instanţa de fond a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara la rămânerea definitivă a hotărârii.

Cu privire la inculpata B.L., instanţa de fond a reţinut că aceasta determinată de martorii I.D., apoi de fratele său G.V., interesat în firma G. SA, a discutat cu inculpatul M. personal, telefonic şi ducându-se la biroul acestuia. Instanţa a reţinut că întâlnirile au avut şi un caracter privat, fiind stabilite de ambii inculpaţi în diferite locuri în afara A.V.A.S.-ului, aceste întâlniri având caracter ascuns (aşa realizându-se şi predarea banilor în cele două rânduri - septembrie 2006 şi februarie 2007, motivează instanţa de fond).

Inculpata B.L. - de acord cu fratele său - a ascuns faţă de inculpatul B. adevăratele probleme ale discuţiilor, lăsând impresia - nereală - faţă de inculpatul B.S. că aceasta este singura soluţie, că de inculpatul M.A. depinde rezolvarea problemelor şi că nu va mai exista nici un proces în instanţă, determinându-l pe acesta să dea bani pentru inculpatul M. O parte din bani, inculpata B.L. şi i-a însuşit de conivenţă cu G.V.

Pentru că între inculpatul B.S. şi inculpatul M. au avut loc divergenţe, singurul intermediar acceptat de inculpatul M. a fost inculpata B.L., care profitând de faptul că inculpatul B. nu putea verifica sumele reale, şi Ie-a însuşit. Acest aspect a creat suspiciuni inculpatului B. care a vrut să fie de faţă, a cerut garanţii în sensul că inculpatul M. cunoştea că el este cel ce dădea banii.

Fată de considerentele de mai sus, constatând că banii au fost daţi de inculpata B.L. în două rânduri, pentru ajutorul dat de inculpatul M. în sensul influenţării dobândirii unei soluţii favorabile, instanţa a constatat îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Văzând infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul M. - trafic de influentă - instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite disp. art. 26 rap. la art. 254 C. pen. - în speţă inculpatul M. nu avea atribuţii de a modifica, lua, executa o anumită soluţie, ci prin poziţia sa putea influenţa sau a lăsat să se înţeleagă că avea această influenţă. Pe cale de consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpata pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 rap. la art. 255 C. pen. - complicitate la infracţiunea de dare de mită - aceste 2 infracţiuni neexistând în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului M. ca autor.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei şi scopul acesteia.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpata este la o vârstă destul de înaintată, în familia acesteia s-a produs un eveniment nefericit - un copil operat de cancer, nu este cunoscută cu antecedente penale, iar instanţa a mai avut în vedere că inculpata nu a făcut nimic pentru „ea" pentru obţinerea unor avantaje proprii, ci a dorit să-şi ajute fratele, pe G.V. partener cu inculpatul B.S.

Instanţa a aplicat o pedeapsă în condiţiile suspendării sub supraveghere pe o perioadă de încercare.

Pentru inculpatul B.S. instanţa a reţinut că iniţial nu a fost de acord să dea nicio sumă inculpatului M.

A anunţat acest lucru şi pe partenerul său G.V. şi au luat Decizia să nu dea nimic.

Văzând că lucrurile se agravează, aşa cum erau înfăţişate de inculpata B.Z. şi martorul G., dublate de notificările din partea A.V.A.S., acesta a fost determinat în două rânduri să predea sume de bani în vederea cumpărării influenţei inculpatului M.

Instanţa a reţinut că inculpatul nu a avut reprezentarea cumpărării de influenţă pentru că legea era de partea sa.

Prin manoperele folosite de martorul G.V. şi la insistenţele acestuia, prin intermediul inculpatei B.L., B.S. a luat hotărârea să dea sumele de bani, neavând certitudinea că aceste sume ajung la „cineva" bănuind că sunt însuşite de inculpata B.Z. şi fratele său.

Pentru considerentele de mai sus, raportat la modalitatea săvârşirii faptei, instanţa a apreciat lipsa pericolului concret pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de dare de mită, dar în raport de infracţiunea săvârşită de inculpatul M., instanţa de fond a apreciat că ne aflăm în faţa unei infracţiuni de cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Pe cale de consecinţă, instanţa în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat calificarea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată din art. 255 C. pen. în art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, iar pentru această infracţiune a constatat lipsa pericolului social concret.

Astfel, din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a dorit să cumpere influenţa nimănui, având convingerea că are dreptate ceea ce s-a şi demonstrat prin soluţia obţinută vis-a vis de A.V.A.S.: a comunicat partenerilor această situaţie hotărând de comun acord să nu dea nimic şi doar din cauza insistenţelor inculpatei B.Z., a fratelui acesteia, i s-a creat fals imaginea unui pericol real iminent.

Constatând lipsa pericolului pentru o infracţiune prin aplicarea art. 18¹ C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 făcând aplicarea art. 91 C. pen. , aplicând o amendă administrativă.

A constatat că inculpatul a fost arestat de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007.

A revocat măsura preventivă a liberării pe cauţiune şi a dispus restituirea către inculpat a cauţiunii depuse, la rămânerea definitivă a hotărârii.

A constatat şi a dedus din pedeapsă pentru inculpatul M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 01 martie 2007 la 12 noiembrie 2007.

A dedus prevenţia conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) pentru inculpata B.L. de la 01 martie 2007 - 20 septembrie 2007.

A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani confiscate de la inculpatul M.A. şi B.L.

A respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice în art. 256 C. pen. din art. 254 C. pen.

A făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen. pentru fiecare inculpat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii M.A., B.S. şi B.L.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, criticând-o sub trei aspecte, nelegalitatea acesteia, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor, nelegalitatea sub aspectul schimbării încadrării juridice şi netemeinicia sentinţei, sub aspectul greşitei aplicări a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor.

În ceea ce priveşte primul motiv de apel, parchetul a susţinut că din probele administrate a rezultat că, în realitate, în contractele în discuţie (filele 1-10 dosar apel), au fost prevăzute două categorii de pacte comisorii. Astfel, conform art. 8 din actul adiţional nr. 1 la Contractul de vânzare-cumpărare pe acţiuni nr. 24/2002, încheiat pe 27 aprilie 2005, în cazul în care cumpărătorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de prezentare a scrisorilor de garanţie bancară în termenul prevăzut de clauza 8912, Contractul va fi desfiinţat în drept, fără nici o formalitate prealabilă, cu aplicarea art. 21 din OG nr. 25/2002.

Ulterior, la data de 29 ianuarie 2007, când apelantul - inculpat M.A. îndeplinea funcţia de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a fost încheiată o Convenţie de menţinere în vigoare a Contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni, iar vânzătorul a şi renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din actul adiţional nr. 1 la Contract, încheiat la 27 aprilie 2005 şi la conţinutul clauzei 8915 din Contract. De asemenea, prin aceeaşi convenţie de menţinere în vigoare, s-a prevăzut că, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către cumpărător prin convenţie, Contractul va fi desfiinţat deplin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără îndeplinirea altor formalităţi.

Din această perspectivă, considerentele avute în vedere de către tribunal, care au condus la achitarea inculpatului M.A., sunt lipsite de orice fundament - apreciază Parchetul - instanţa de judecată înlăturând, fără nicio motivare, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză, potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 (vol. IV dup, filele 337, 380). înainte de scadenţa obligaţiilor asumate prin convenţia de menţinere în vigoare a Contractului, A.V.A.S. a aprobat semnarea actului adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 24/2002; noul debitor, G.V., se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile debitorului iniţial, însă, potrivit pct. 19 din Legea nr. 506/2002, A.V.A.S. putea prelungi termenul de realizare a investiţiilor peste termenul intermediar, şi/sau scadenţa prevăzută în Contract, dacă, prin aceasta, cumpărătorul nu cunoaşte de poziţia de adjudecatar, conform grilei de punctaj.

Din aceste considerente rezultă că inculpatul M.A. a avut posibilitatea reală de a influenţa direct amânarea sau modificarea pactelor comisorii aferente actelor juridice în discuţie.

În ceea ce o priveşte pe apelanta - inculpată B.L., aceasta a comis fapta de cumpărare de influenţă, în modalitatea complicităţii, în condiţiile în care, cu intenţie, a înlesnit şi l-a ajutat pe inculpatul G.V., fratele acesteia, la săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă. Acesta din urmă, respectiv G.V., din cauza neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, se afla în situaţia de a pierde o investiţie, ca o consecinţă a unei eventuale aplicări de către A.V.A.S. a pactelor comisorii, care reveniseră, pe deplin, operabile. în această situaţia, inculpata B.L. a oferit şi, ulterior, a dat suma de 20.000 dolari inculpatului M.A., acesta lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului din A.V.A.S., pe care îl putea determina să facă, ori să nu facă acte care intrau în atribuţiile acestuia de serviciu şi, în această modalitate, urma să asigure cumpărătorilor de influenţă beneficiul menţinerii în vigoare a contactului de privatizare a SC G. SA Buzău. Referitor la infracţiunea săvârşită la data de 11 septembrie 2006, se învederează în apel că, din nota de redare a convorbirii telefonice din 11 septembrie 2006, interceptată şi înregistrată în temeiul unui mandat emis în baza Legii nr. 51/1990, inculpata B.L., pe fondul discuţiilor purtate cu B.S., referitor la transmiterea către A.V.A.S. a garanţiilor bancare în vederea asigurării conform clauzelor contractuale de privatizare a gajului constituit în favoarea A.V.A.S., i-a comunicat acesteia faptul că, în acea zi se va întâlni cu M.A., că „amu trebuie să-l felicit". Terminologia folosită de către inculpată - se apreciază în apel - sugerează posibilitatea, în contextul săvârşirii faptelor, ca aceasta să fi comunicat într-un limbaj codificat, şi cu inculpatul B.S., intenţia de a remite, în aceeaşi zi, o sumă de bani, inculpatului M.A. Aceleaşi aspecte rezultă şi din Nota convorbirilor din data 27 februarie 2007.

Privitor la circumstanţele primirii, în data de 27 februarie 2007, de către inculpata B.L., a sumei de 26.000 Euro, de la inculpatul B.S., şi, respectiv, în legătură cu primirea la aceeaşi dată a suma de 20.000 dolari de către inculpatul M.A., s-a reţinut că participaţia penală a acestuia a fost în forma complicităţii, şi a constat în săvârşirea unor acte materiale distincte, specifice, atât complicităţii la dare de mită, cât şi complicităţii la luare de mită. Inculpata B.L., urmând indicaţiile fratelui său, G.V., a primit suma de 26.000 Euro de la inculpatul B.S., susţinând faţă de acesta că o va remite integral, cu titlu de mită, inculpatului M.A., iar ulterior, a efectuat o operaţiune de schimb valutar, prin care a transformat o parte din suma respectivă în 20.000 dolari, pe care i-a remis inculpatului mai sus menţionat.

Activitatea infracţională desfăşurată de această inculpată a constat - menţionează parchetul - pe de-o parte, în exercitarea unor acte materiale de înlesnire şi ajutorare a inculpatului B.S. şi a inculpatului G.V. pentru remiterea unei sume de bani, ca obiect al infracţiunii de dare de mită şi, pe de altă parte, în săvârşirea unor acte materiale distincte de cele dintâi, pentru înlesnirea şi ajutorarea inculpatului M.A., în vederea primirii respectivului folos.

Inculpata B.L. a acţionat ca intermediar între mituit şi mituitori, impunând ca legătura dintre aceştia să se facă prin mijlocirea sa. Inculpata B.L. i-a adus la cunoştinţă inculpatului B.S. împrejurarea că trebuia dată, cu titlu de mită, suma de 26.000 Euro, inculpatului M.A., prezentând această situaţia ca fiind rezultatul unor demersuri ale sale şi ale fratelui său, pe lângă funcţionarul M.A. Ulterior, întrucât apelantul - inculpat B.S. a condiţionat remiterea banilor de prezenţa sa în momentul dării folosului către inculpatul M.A., inculpata B.L. a invocat că asemenea lucru: „nu se face cu martori", şa cum rezultă din convorbirile telefonice prezentate anterior şi, mai mult, pentru evitarea unei astfel de situaţii, a comunicat prin intermediul inculpatului G.V. coinculpatului M.A., să nu accepte ca inculpatul B.S. să fie de faţă când urma să primească suma de bani cu titlu de mită.

Din aceste considerente nu există nici un element probator care să conducă la împrejurarea că inculpata B.L. a fost constrânsă în vreun fel la comiterea infracţiunilor, aşa cum, în mod eronat, s-a fundamentat în considerentele hotărârii tribunalului.

În ceea ce priveşte sentinţa comercială nr. 8549 din 03 septembrie 2008 (fila 51 vol. III al instanţei de fond), trebuie observat că, pe de-o parte, dispozitivul acesteia este favorabil pretinderilor avansate de către inculpaţii B.L., B.S. şi G.V. inculpatului M.A., iar pe de altă parte, consumarea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., respectiv dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., nu este condiţionată de atingerea efectivă a scopurilor reglementate în textele de lege - se precizează în motivele de apel.

Din materialul probator administrat a rezultat - se apreciază în apel - că plata penalităţilor, în cuantum de 214.000 Euro la data remiterii cu titlu de mită a sumei de 20.000 dolari de către inculpatul B.S., prin intermediul inculpatei B.L., inculpatului M.A., nu era considerată ca fiind, în mod valabil, efectuată în contul SC G. SA. Pactele comisorii pot fi activate atât convenţional cât şi pe cale judecătorească, în situaţia în care una dintre părţi contestă legalitatea acestora. întrucât prin ordinul de plată din 26 martie 2007, SC H. plătise în contul A.V.A.S. suma de 718.169,76 lei, echivalentul sumei de 214. 000 Euro, este evident ca pactul comisoriu nu mai putea fi operabil.

În ceea ce priveşte soluţia de achitare pe temeiul art. 18¹ C. pen., într-adevăr, potrivit acestui articol nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei, pe fondul neîndeplinirii obligaţiilor majore asumate, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare şi a celor de mediu, apte de a conduce la desfiinţarea contractului, şi scopul urmărit de către inculpatul B.S., aceste dispoziţii legale nu pot fi incidente în speţă, nefiind de natură să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 18¹ C. pen. Conduita procesuală a acestui apelant - inculpat poate fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere şi declaraţiile acestuia, conduita procesuală avută pe parcursul procesului.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, în ceea ce o priveşte pe inculpata B.L.

Din probele administrate în ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului B.S., prin rechizitoriu, s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă, pentru fapta săvârşită la data de 11 septembrie 2006, întrucât acesta a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală copia paşaportului turistic, document conform căruia, având în vedere vizele aplicate de către autorităţi la ieşirea şi la intrarea din ţară, inculpatul B.S., în perioada 01 septembrie 2006 - 30 septembrie 2006, se afla pe teritoriul Republicii Moldova.

Schimbarea încadrării juridice dispuse din oficiu, pe de altă parte, nu a fost pusă în discuţia părţilor şi a procurorului în contradictoriu, şi în şedinţa publică; din interpretarea coroborată a celor două texte de lege, care incriminează infracţiunile de dare de mită, respectiv de cumpărare de influenţă, rezultă diferenţieri semnificative sub aspectul întrunirii elementelor constitutive. Potrivit art. 255 C. pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani, ori alte foloase, modurile şi scopurile reglementate în art. 154 C. pen., se pedepsesc cu închisoarea, de la 6 luni la 5 ani; potrivit art. 6¹, alin. (1) care incriminează cumpărarea de influenţă, promisiunea, oferirea sau dare de bani, de daruri, ori alte foloase, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă, ori lasă să se creadă ca are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 10 ani. Din probele administrate în cauză a rezultat ca suma de bani remisă inculpatului M.A. la data de 27 februarie 2007, nu a reprezentat preţul cumpărării de influenţă de către inculpatul B.S. de la inculpata B.L., ci a reprezentat o suma de bani remisă indirect de către inculpatul B.S., prin intermediul apelantei - inculpate B.L., în scopul neîndeplinirii, ori pentru a întârzia îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către inculpatul M.A., director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S.; astfel, din nota privind transcrierea convorbirilor purtate de inculpata B.L. la data de 27 februarie 2007 (vol. II dup, fila 70), aceasta îi comunică interlocutorului său, inculpatul B.S., că „îi pare rău, dar trebuie să treacă la varianta de rezervă", adică să vorbească în limba rusă, întrucât se afla în autoturism, iar şoferul nu fusese încă verificat din punct de vedere al integrităţii. Inculpata a relatat că, înainte de a-i transmite inculpatului M.A. aceste „reţete", i-a mulţumit pentru colaborare, însă a dorit să ştie ce garanţii sunt pentru viitor, iar inculpatul M.A. i-a răspuns inculpatei B.L. că „până acum, s-a ţinut de promisiunile făcute, convenţia a fost semnată, el le rămâne loial, în continuare" în sensul că le va acorda inculpaţilor B.L., B.S. şi G.V. suport la toate nivelurile, pentru a nu permite anularea convenţiei, chiar dacă va fi vorba de instanţă. De asemenea, apelantul - inculpat M.A. i-a spus inculpatei B.L. că va ţinută la curent cu toţi paşii ce trebuie parcurşi. Această situaţie rezultă şi din conţinutul transcrierii convorbirilor purtate între B.L. şi fratele acesteia, G.V., cât şi din convorbirile purtate la data de 27 februarie 2007 (voi. II dup. filele 37- 38, 67). Totodată, inculpatul G.V., datorită neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, aşa cum fusese modificat prin actele adiţionale, se afla în situaţia de a pierde o investiţie, ca o consecinţă a unei eventuale aplicări de către A.V.A.S. a pactelor comisorii; în această situaţie, inculpata B.L. a oferit, şi ulterior a dat suma de 20.000 dolari inculpatului M.A., exercitând astfel acte materiale specifice complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 8/2000.

Al treilea motiv de apel invocat a vizat individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de către instanţa de judecată de dispoziţiile părţii generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului, şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Calitatea specială a inculpatului M.A., de consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S. şi, ulterior, de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., impunea menţinerea unor standarde ridicate în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei, într-o structură de specialitatea administraţiei publice centrale. Prin Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea, sancţionarea faptelor de corupţie, au fost instituite măsuri de prevenire, descoperire, şi sancţionare a acestor fapte, şi se aplică şi persoanelor care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost investite, în cadrul autorităţilor publice, sau instituţiilor publice; inculpatul M.A. făcând parte la data săvârşirii faptelor din această categorie de persoane, era obligat să-şi îndeplinească atribuţiile şi îndatoririle ce-i reveneau în exercitarea funcţiilor, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile şi atribuţiile însărcinărilor primite pentru dobândirea, pentru el sau pentru alte persoane, de bani, bunuri, sau alte foloase necuvenite.

Modalitatea concretă de săvârşire a faptelor de către inculpatul M.A.,în calitatea specială pe care acesta a îndeplinit-o, sunt împrejurări care pledează pentru aplicarea de pedepse cu executarea în regim de detenţie. Inculpatul M.A. a adoptat o poziţie de nesinceritate în raport de faptele săvârşite, încercând să acrediteze versiuni nesusţinute de materialul probator administrat în cauză; inculpata B.L., de asemenea, a adoptat o atitudine de nesinceritate, fiind, în mod permanent, preocupată de asigurarea reuşitei în ceea ce priveşte consecinţele ilicite ale săvârşirii infracţiunilor, fiind animată de dorinţa punerii în gardă a celorlalţi participanţi la comiterea faptelor, chiar şi în condiţiile constatării infracţiunii flagrante din data de 27 februarie 2007.

Nu lipsit de relevanţă este faptul că, în mod real, inculpata B.L. a încercat influenţarea aflării adevărului, după cum rezultă din notele privind transcrierea convorbirilor purtate între aceasta şi fratele său, inculpatul G.V., la data de 28 februarie 2007, începând cu orele 00:59 - 01:48, prin care încerca, inclusiv, acreditarea versiunii unui împrumut în ceea ce priveşte suma remisă cu titlu de mită, cât şi punerea în gardă a inculpatului B.S., aceasta neştiind că fusese reţinut şi se afla în anchetă (după cum rezultă din voi. II dup, filele 75,90).

În apelul inculpatului B.S., s-a criticat hotărârea instanţei pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru faptul că schimbarea încadrării juridice s-a făcut de către instanţa de fond, din oficiu, că nu a fost pusă în discuţia părţilor şi a procurorului în contradictoriu şi în şedinţă publică.

Astfel, s-a susţinut că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, două fapte în sarcina apelantului. Fiind vorba despre o depăşire a limitelor sesizării, trebuie avută în vedere în apel.

Infracţiunea de trafic de influentă se consumă la momentul acceptării propunerii de cumpărare şi,în situaţia în care prestaţia cumpărătorului este reală se epuizează fie la data ultimei plăţi, fie la data întreruperii activităţii infracţionale, în speţă, aceste două elemente coincizând (plata şi flagrantul).

Înţelegerea cu privire la plata către M. a sumei de 40.000 dolari datează din luna august 2006; o plată s-a efectuat la 11 septembrie 2006, de 20.000 dolari, şi o plată s-a făcut la 27 februarie 2007, constatată flagrant. Această înţelegere anterioară şi realizarea plăţilor în tranşe, nu constituie altceva decât o unitate de rezoluţie infracţională. De aceea, se susţine în apel, este irelevantă dobândirea funcţiei de director, nu mai era necesară traficarea funcţiei, întrucât înţelegerea fuseseră făcută şi tranşele stabilite; dacă totuşi s-a traficat ceva, a fost, exclusiv, influenţă. Nu există o nouă înţelegere şi, astfel cum a mai precizat, este irelevantă dobândirea funcţiei de către.

In apel, s-a solicitat ca, în condiţiile în care se păstrează această încadrare juridică pentru inculpatul M.A., să se păstreze încadrarea juridică şi pentru inculpatul B.S.

Probatoriul administrat în cauză nu duce la altă concluzie, decât a unei înţelegeri preexistente şi care s-a consumat în august 2006, ca efecte juridice penale, şi s-a epuizat la 27 februarie 2007 prin darea banilor şi realizarea flagrantului, se afirmă în apelul inculpatului.

În motivele de apel formulate de către apelantul - inculpat B.S., se afirmă că potrivit art. 255 alin. (2) C. pen., nu constituie infracţiune când mituitorul a constrâns mituitul, prin orice mijloace, să ia mita.

Inculpatul a fost, de la cumpărarea acţiunilor, şi până la data flagrantului, responsabil de activitatea SC H. SRL, ca administrator. în considerarea obligaţiilor sale legale, convenţionale şi funcţionale, iar în prezent rămâne responsabil, în faţa adunării generale a acţionarilor, faţă de acţionarul majoritar, faţă de G.V. - ca acţionar, faţă de partenerul A.V.A.S. - ca şi vânzător al bunului privatizat, faţă de G. - întreprinderea privatizată, şi faţă de autorităţi - în general. Investiţia făcută a constat în: preţul acţiunilor - 47 miliarde lei vechi, investiţie principală tehnologie - 4 milioane Euro, investiţie de mediu - 675.000 Euro. La 20 februarie 2007, după semnarea convenţiei de menţinere în vigoare şi introducerea în convenţie a acestei clauze, pact comisoriu, prin care orice datorie către A.V.A.S. ducea la anularea contractului. Prin această somaţie s-a reactivat o datorie care nu mai exista, astfel încât s-au pus în pericol major valori patrimoniale, de care inculpatul răspundea legal şi convenţional, cu reflectarea directă în situaţia sa profesională, dar şi în cea familială. Reprezentarea posibilităţii de a pierde totul, şi de a-şi expune familia la o stare de nevoie, de a expune societatea la faliment, au generat, în mod vădit, presiuni psihice uriaşe asupra inculpatului, de natură a exclude posibilitatea liberei determinări a voinţei, nu numai a inculpatului, ci a oricărei alte persoane care s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie.

Intre G.V. şi M.A. au existat relaţii, din probe rezultă că acestea au fost familiale, de prietenie; este de reţinut că G.V. este cel care a solicitat acţionarilor Histria sume de bani, şi pe care Ie-a predat, parţial, prin sora sa, lui M.A.

În apelul inculpatei B.L., făcând referire directă la acuzaţiile aduse acesteia s-a precizat că prima fapta este din septembrie 2006 şi este vorba despre o cumpărare de influenţă. Inculpatul M.A. a primit 20.000 Euro de la inculpata B.L. pentru ca acesta să-şi exercite influenţa sa asupra colegiului director din cadrul A.V.A.S. şi asupra şefului său, numitul L.N., care era vicedirector la A.V.A.S. şi, de asemenea, făcea parte din colegiul director. Ceea ce nu s-a pus deloc în discuţie - se afirmă în apel - este aspectul referitor la competenţa persoanei, sau a organului asupra căruia poţi exercita o anumită influenţă, reală ori imaginară (dacă numitul L.N. ori colegiul director al A.V.A.S. puteau să-i scutească pe cei de la G. de plata sumei de 214.000 Euro). Aşa cum rezultă şi din actele dosarului - precizează apelantul - aceştia nu aveau prerogative necesare. Inculpatul M.A. nu putea interveni nici pe lângă şeful său, şi nici pe lângă colegiul director, chiar dacă participa la respectivele şedinţe (acesta nu avea drept de vot).

Din toate actele dosarului, mandatul de arestare, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, se face referire la suma de 214.000 Euro, urmare a neinvestirii acestei sume în mediu. B.L. a dat aceşti bani şi nu a avut cunoştinţă că nici colegiul director şi nici dl. L.N. nu-i poate ajuta cu nimic.

Apelanta afirmă şi că astfel cum rezultă din întregul material de urmărire penală, inclusiv din transcrierea convorbirilor telefonice, din declaraţiile martorului I.D., rezultă un element extrem de important, şi anume că, cel care a intermediat relaţiile dintre M.A. şi inculpaţi, inclusiv G.V., a fost martorul I.D. Aşa cum se poate constata, în rechizitoriu se reţine că el i-a comunicat lui G.V., prin intermediul lui B.L., faptul că M.A. are pretenţii financiare, la început 10.000 - 15.000 Euro, iar ulterior şi-a mărit aceste prezenţii.

S-a apreciat, în motivele de apel, că lipseşte un element esenţial al laturii obiective a infracţiunilor de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă, motiv pentru care, s-a solicitat achitarea inculpatei B.L., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-au mai reţinut în sarcina inculpatei alte două infracţiuni, respectiv complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită; teoretic, se pot reţine aceste două infracţiuni, cu condiţia ca persoana acuzată să aibă o poziţie echidistantă faţă de mituit şi mituitor or, în speţă, este evident că B.L. nu putea avea o asemenea poziţie, aceasta reprezentând G. - era director general adjunct şi, de asemenea, îl reprezenta la fratele său, G.V., aşa cum rezultă din transcrierea tuturor discuţiilor purtate de aceasta.

În legătură cu darea de mită, s-a solicitat să se reţină elementul constrângere; este de reţinut un aspect esenţial, respectiv acela că erau pe punctul de a pierde o investiţie de 6 milioane Euro, acesta fiind, de altfel, şi motivul constrângerii. Nu ei au avut iniţiativa de a da aceşti bani ci, prin intermediul martorului I.D., li s-a transmis această solicitare.

La data de 08 ianuarie 2007, M.A. a devenit directorul general al Direcţiei Generale Juridice, iar la 21 ianuarie 2007 a fost încheiată acea convenţie, de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, cu acel pact comisoriu. Inculpatul B. s-a împotrivit încheierii acelei convenţii, apreciind că, în fapt, aceasta reprezenta un ultimatum dat de A.V.A.S. G.-ului, întrucât acel pact comisoriu spunea că dacă până pe 30 martie 2007 nu se plăteşte suma de 214.000 Euro, contractul este desfiinţat. După realizarea flagrantului, aceştia au plătit această sumă, urmând ca, ulterior, să se judece. Realizarea flagrantului, pe 27 februarie 2007, a avut loc anterior plăţii, iar în rechizitoriu se spune că s-au dat aceşti bani ca inculpatul M.A. să îi ajute pe cei de la G. în eventualitatea unui litigiu, însă, în momentul în care s-au dat banii, pe 27 februarie 2007, nu exista nici un litigiu.

S-a apreciat că se impune achitarea inculpatei B.L., precum şi a inculpatului B. pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, deoarece inculpatul M.A. nu putea să-i ajute în vreun fel, ne avea competenţa să-i ajute pentru a-şi rezolva problema penalităţilor.

Cu privire la schimbarea de încadrare juridică, s-a solicitat ca, dacă instanţa va merge pe ideea că, într-adevăr, banii (cei 20.000 Euro) s-au dat în legătură cu încheierea convenţiei, să se reţină că această convenţie de menţinere în vigoare a contractului de privatizare s-a încheiat la data de 29 ianuarie 2007, iar banii s-au dat la data de 27 februarie 2007. Nu se poate reţine luarea de mita ci, cel mult, primirea de foloase necuvenite.

Aşa fiind, în subsidiar, dacă instanţa de apel va aprecia că nu se impune o soluţie de achitare a inculpatei B.L. pentru infracţiunile pentru care aceasta a fost trimisă în judecată şi pentru care a fost şi condamnată la instanţa de fond, s-a solicitat aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

În apelul inculpatului M.A., s-a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea - în parte - a hotărârii instanţei de fond şi, constatându-se că fapta nu există, în temeiul disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., să se pronunţe o hotărâre de achitare a inculpatului.

S-a susţinut că au existat numeroase tentative de mituire a lui M.A., în calitatea pe care o avea însă, aşa cum rezultă din ansamblul probator, acesta Ie-a respins; în legătură cu actele cerute a se întreprinde de către mituitor, nu se poate face nimic, întrucât legea nu permite aceasta prerogativă A.V.A.S.-ului, cu referire la această problemă de drept fiind dat o rezolvare unitară. în acelaşi timp, este de reţinut şi poziţia procesuală a lui Mândruţ, aşa cum rezultă din ansamblul probator, în sensul că, nu numai el, dar nimeni din A.V.A.S. nu avea competenţa să admită o cerere astfel formulată de către SC G. SA. A existat o conivenţă dovedită şi recunoscută intre pretinsul martor/denunţător I.D., care a acţionat în mod permanent, nu numai ca un agent provocator, dar şi inducând în eroare pe clienţii săi, respectiv reprezentanţii legali ai SC G. SA, în sensul că, nu le poate rezolva problemele decât oferind mită reprezentanţilor A.V.A.S. şi, astfel, a încasat sume de bani importante. Sumele de bani încasate au fost reţinute integral de acesta, nimeni nesolicitându-i vreodată bani.

Ceea ce este cert - a afirmat apelantul - şi rezultă din probele administrate, fiind recunoscut atât de către martorul I.D., cât şi de către inculpata B.L., este că, sume de bani cerute de I.D., pentru a fi date ca mită, au fost refuzate, respinse de către M.A., iar I.D. susţine că Ie-a restituit lui B.L. Niciodată apelantul nu a cerut vreo sumă de bani, cu atât mai mult cu cât cunoştea că nu poate să facă nimic din ceea ce-i cerea mituitorul, iar respingerea acestor tentative rezultă din probe. Este adevărat că la realizarea aşa - zisului flagrant, s-a găsit în autoturismul lui M.A., din care coborâse B.L., un plic cu suma de 20.000 Euro; inculpatul M. nu a cunoscut de existenţa acestui plic, întrucât B.L. l-a abandonat în autoturism, inculpatul M. nu a pus niciodată mâna pe acest plic. Dacă parchetul avea certitudinea că, într-adevăr, este vorba despre o infracţiune de mituire, nu avea altceva la îndemână decât să aştepte ca M. să coboare din maşină şi să-l găsească cu plicul asupra sa. Nu s-a petrecut acest lucru, parchetul cunoscând că M. nu ştia nimic despre acea suma de bani şi plicul lăsat de B.Z. în autoturismul său.

De asemenea, a solicitat să se constate că nu s-a procedat la administrarea unor probe ştiinţifice în acel moment, în acest fel existând posibilitatea să se examineze dactiloscopic atât plicul, cât şi suma de bani, iar existenţa urmelor dactiloscopice aparţinând inculpatului M. ar fi dus la existenta unei dovezi indubitabile în acest sens.

Pe cale de consecinţă, a solicitat înlăturarea tuturor mijloacelor de probă nelegal administrate în cauză, probe la care a făcut referire în motivele de apel; a solicitat instanţei penale să constate că baza factuală, aşa cum este ea prezentată de către parchet, nu este dovedită în nici un fel, parchetul face referire la existenţa unor mijloace de probă, fără a arăta, în concret, în ce măsură există dovezi, probe, aşa cum sunt identificate în dispoziţiile art. 62 şi urm. C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 276 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.

S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

1. A fost condamnat inculpatul M.A., în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i-se inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A fost condamnat inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i-se inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi anume de consilier juridic şi, respectiv, consilier în cadrul A.V.A.S.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.,s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi anume de consilier juridic şi, respectiv, consilier în cadrul A.V.A.S.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 01 martie 2007, la 12 noiembrie 2007.

S-a confiscat de la inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, suma de 10 000 Euro, care a făcut obiectul luării de mită.

2. A fost condamnat inculpatul B.S., în baza art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-au interzice pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen., art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de şase luni pe un termen de încercare de 5 ani şi şase luni. în baza art. 71 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007.

Conform art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, (o dată la două luni);

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la lit. b), c), d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

l-au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

3. A fost condamnată inculpata B.L., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a dispus interzicerea, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.L., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II- a, lit. b) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.L., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luarea de mită.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata B.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen., art. 86² C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 01 martie 2007, la 20 septembrie 2007.

Conform art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cea condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, (o dată la două luni);

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

Datele prevăzute la lit. b), c), d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani pentru inculpaţii M.A. şi B.L.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 8000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 379 punctul 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.A., B.S. şi B.L. împotriva sentinţei penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat apelant la câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Analizând apelurile declarate, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la vinovăţia inculpaţilor:

Probele pot forma convingerea că reflectă realitatea dacă provin din surse sigure.

În alegerea mijloacelor de probă pentru dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt, instanţa de judecată nu are obligaţia să folosească un anume mijloc de probă pentru dovedirea unei fapte, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă prevăzute de lege, pe cel potrivit pentru împrejurarea pe are o are de dovedit.

Pentru a afla adevărul şi a face o corectă aplicarea legii penale, organele de urmărire penală şi instanţa de judecată au obligaţia de a aprecia, completa şi justifica probele administrate în cauză.

Verificarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, declaraţiile date în apel au condus la concluzia că inculpaţii sunt vinovaţi pentru faptele reţinute în Rechizitoriu.

Instanţa nu poate pune semnul egalităţii între precizarea unor clauze contractuale, în baza principiului consensualismului şi libertăţii contractuale, ca instituţii juridice, asumate şi liber consimţite de către părţi, şi noţiunea de constrângere, aşa cum se sugerează de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor „Constrângerea presupune în cauza de faţă că, una dintre părţile contractante, înţelege să facă uz de fizionomia pactelor comisorii prevăzute, în mod liber, în contract.

Urmează ca instanţa să constate că, din probele administrate, a rezultat, cu certitudine, că remiterea sumei de 20.000 dolari, la data de 27 februarie 2007 inculpatului M.A., a avut ca scop implicarea acestuia din urmă, prin folosirea prerogativelor derivate din funcţia sa, de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S. pentru soluţionarea, în favoarea mituitorilor, a problemei legate de plata acestor penalităţi, şi pentru ca A.V.A.S. să nu aplice pactul comisoriu în cazul neîndeplinirii legale a acestei obligaţii.

Sentinţa comercială nr. 8549 din 03 septembrie 2008, este favorabilă susţinerilor avansate de către inculpata B.L. Consumarea infracţiunilor de luare de mită, respectiv dare de mită, nu este condiţionată de atingerea efectivă a scopurilor reglementate în textele de lege.

Un prim motiv de apel critică sentinţa sub aspectul considerentelor referitoare la vinovăţia inculpaţilor.

SC H.E. SRL (avându-i ca acţionari pe B.S. şi R.I.E.L.) şi G.V., fratele inculpatei B.L. au dobândit, prin acte succesive, 86,2124% din acţiunile SC G. SA, cei doi cumpărători asumându-şi obligaţiile referitoare la realizarea investiţiilor în retehnologizare (4 milioane de Euro), investiţiilor de mediu (657.000 Euro). Nerespectarea acestor obligaţii a condus la diminuarea valorii nominale a acţiunilor, cu consecinţa micşorării garanţiei constituite în favoarea A.V.A.S., ceea ce a determinat A.V.A.S. să notifice cumpărătorii (la 20 februarie 2007), să achite suma de 214.200 Euro, reprezentând penalităţile pentru nerealizarea investiţiilor de mediu, punându-le în vedere că, în caz contrar era aplicabil un pact comisoriu. A.V.A.S. a considerat că plata sumei de 214.200 Euro, făcută la 24 august 2006, de către SC H. nu era legală, deoarece banii intraseră în contul G., iar nu în contul A.V.A.S.

Suma de 20.000 Euro primită de M.A. la 27 februarie 2007 a fost dată pentru a fi recunoscută ca valabilă plata făcută la 24 august 2006 de către SC H. SA, reprezentând penalităţi pentru nerealizarea investiţiei de mediu.

Acuzaţia formulată în actul de inculpare al Direcţiei Naţionale Anticorupţie are în vedere faptul că inculpatul M.A. a solicitat şi primit de două ori suma de 20.000 dolari SUA, sub ameninţarea activării unui pact comisoriu pe considerentul neplăţii penalităţilor pentru nerealizarea investiţiilor de mediu. în realitate, penalităţile fuseseră plătite la 24 august 2006, însă în contul G., nu în contul A.V.A.S.

Banii i-au fost daţi de inculpata B.L., care i-a primit de la B.S., semnând un document privind primirea sumei în interes de serviciu, bani care au fost daţi inculpatului M.A. şi găsiţi în maşina acestuia.

Probele administrate conduc la concluzia că banii daţi inculpatului M. au fost schimbaţi din Euro, în dolari de către B.L., funcţionarul bancar descriind tipul bancnotelor - de câte 200 Euro - cât şi plicul în care a fost pusă suma respectivă, purtând sigla ING (care a fost găsit lângă inculpatul M., în maşina acestuia).

Situaţia descrisă anterior este confirmată şi de declaraţiile inculpaţilor B.L. şi B.S., care şi-au recunoscut faptele, declaraţiile martorului I.D. şi înregistrările convorbirilor telefonice.

Inculpatul M.A. afirmă că plicul cu bani găsit alături de el pe bancheta maşinii, sub un cartuş de ţigări, reprezenta o înscenare din partea inculpatei B.L.

Susţinerile sale sunt contrazise de probele administrate, respectiv convorbirile telefonice în care B.L. şi B.S. discutau despre negocierea sumei sau valuta în care urma să-i fie daţi banii inculpatului M.A.

De altfel, probele indică vinovăţia inculpatului M.A., pentru două fapte: la 11 septembrie 2006 şi la 27 februarie 2007.

Probele administrate în prezenta cauză susţin situaţia de fapt expusă anterior, indicând atât faptul că suma de bani a fost dată de B.L., conform înţelegerii avute cu B.S., din banii primiţi de la acesta, în scopul plăţii către M.A., cât şi împrejurarea că suma a fost solicitată şi primită de M.A., conform înţelegerii avută cu G.V. şi B.L.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 24 încheiat la 13 septembrie 2002 de A.P.A.P.S. [reorganizată, conform art. 3 alin. (7) din OUG nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi, apoi, denumită A.V.A.S., potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a A.V.A.B. prin comasarea prin absorbţie cu A.P.A.P.S.), SC I.P.C. SA a achiziţionat de la actuala A.V.A.S. (care, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din OUG nr. 23/2004, a preluat drepturile, obligaţiile şi atribuţiile A.P.A.P.S., stabilite prin actele normative în vigoare în domeniul privatizării) un nr. de 5.821.748 acţiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA, pentru care cumpărătorul urma să plătească preţul de 4.715.615,88 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. e) din OUG nr. 23/2004, A.V.A.S., între alte atribuţii, o are şi pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit OG nr. 25/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 16 iunie 2004, SC I.P.C. SA a cesionat toate acţiunile SC G. SA, pentru suma de 500.000 dolari SUA, către M.V. şi învinuitul G.V., cedentul obligându-se la efectuarea demersurilor pentru obţinerea acordului A.V.A.S. în vederea încheierii unui act adiţional având ca obiect realizarea unei novaţii cu schimbare de debitor.

Conform convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24/13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău, semnată în 22 aprilie 2005, de reprezentantul A.V.A.S., vicepreşedintele L.N.C. şi administratorul SC I.P.C. SA, în 22 aprilie 2005, firma cumpărătoare de acţiuni ale S.C. G. SA., se obliga să plătească sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului iniţial şi penalităţile aferente, în termen de 60 zile de la data semnării convenţiei.

Ulterior datei încheierii convenţiei de menţinere în vigoare arătată mai sus, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău a fost modificat prin încheierea a trei acte adiţionale, după cum urmează:

- actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor, conform căreia, noul debitor în contractul de privatizare a SC G. SA Buzău a devenit învinuitul G.V., care se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile contractuale ale debitorului iniţial, SC I.P.C. SA.;

- actul adiţional nr. 2 semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegaţii imperfecte, astfel încât, alături de învinuitul G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător şi SC H.E. SRL, în calitate de delegat, urmând ca cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în contractul de privatizare;

- actul adiţional nr. 3 din 25 octombrie 2005, încheiat între A.V.A.S. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL, potrivit căruia, s-a realizat modificarea unor clauze contractuale (cele prevăzute la punctele 8 octombrie 3, 8 octombrie 5 şi 8 octombrie 9 din contractul iniţial de privatizare şi anexele nr. 12 şi nr. 13 ale acestui contract, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investiţiilor de mediu).

La data de 29 ianuarie 2007, A.V.A.S., prin vicepreşedintele L.N.C. şi cumpărătorii, învinuitul G.V. şi SC H.E. SRL. (aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului legal, inculpatul B.S.) au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău, prin care A.V.A.S. a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 şi în clauza nr. 8.9.1.5 din contractul iniţial.

În urma încheierii mai multor acte adiţionale şi convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, astfel cum au fost anterior menţionate, acţionarii majoritari la SC G. SA Buzău sunt (conform verificării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) G.V. (cu 16,713 % din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) şi SC H.E. SRL (cu 77,983 % din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei), în condiţiile în care acţionarii acestei din urmă societăţi comerciale sunt R.I.E.L. şi B.S., care deţin 95% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei şi, respectiv 5 %.După realizarea delegaţiei imperfecte conform actului adiţional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul iniţial de privatizare a SC. G. S.A. Buzău, nu au fost îndeplinite obligaţiile asumate de către cei doi cumpărători, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare a firmei achiziţionate de la A.V.A.S. (în sumă de 4 milioane Euro), şi nici cele privind efectuarea investiţiilor de mediu (în cuantum de 657.000 Euro). Mai mult, în cursul perioadei în discuţie, s-a diminuat valoarea nominală a acţiunilor, cu consecinţa micşorării garanţiei constituite în favoarea A.V.A.S astfel încât, la începutul anului 2006, cumpărătorii SC G. SA Buzău, pentru a continua să îşi menţină calitatea de acţionari la această firmă, trebuiau să rezolve împreună cu reprezentaţii A.V.A.S. mai multe probleme (menţionate, atât în raportul de constatare întocmit în prezenta cauză de către Serviciul specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât şi în declaraţiile martorilor I.D., P.C.A. şi P.M.M.), privind efectuarea celor două tipuri de investiţii şi achitarea penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, acoperirea corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul A.V.A.S. pentru garantarea de către cumpărătorii acţiunilor de la S.C G. S.A. Buzău, a îndeplinirii obligaţiilor decurgând din contractul de privatizare, în legătură cu investiţiile de retehnologizare. întrucât pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în raport cu A.V.A.S., contractul de cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 ale SC G. SA Buzău se afla în situaţia de a fi desfiinţat, ca urmare a acţionării pactelor comisorii prevăzute în contract, era necesară şi încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.

Prin această convenţie s-a reglementat, între altele, obligaţia cumpărătorilor de a plăti, în termen de 60 zile, toate sumele datorate către A.V.A.S., conform prevederilor art. 22 din OG nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, prin acelaşi act fiind stabilit că, în cazul în care cumpărătorii nu îşi îndeplinesc obligaţiile, contractul va fi desfiinţat de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă.

În acest context, prin adresa nr. VP4/533/2007, din 20 februarie 2007 (vol. I dosar urmărire penală, fil. 279), A.V.A.S. i-a notificat pe cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL ca până la data de 30 martie 2007 să achite suma de 214.200 Euro, reprezentând penalităţi calculate pentru nerealizarea investiţiilor de mediu, atenţionându-i, totodată că, în caz contrar, era aplicabil pactul comisoriu prevăzut în convenţia încheiată la 29 ianuarie 2007.

Problema achitării acestor penalităţi constă în aceea că, potrivit textelor normative menţionate în notificarea făcută de A.V.A.S., suma de 214.000 Euro trebuia plătită în contul A.V.A.S., astfel că nu se putea invoca ca fiind legală plata realizată cu acest titlu (conform ordinului de plată nr. 373 din 24 august 2006 - vol. I dosar urmărire penală, fil. 266) de către SC H.E. SRL. în contul SC G. SA Buzău.

Din înregistrările convorbirilor telefonice, coroborate cu declaraţiile inculpatului B.S., a rezultat că remiterea sumei de 20.000 dolari SUA, în ziua de 27 februarie 2007, inculpatului M.A. a avut ca scop implicarea acestuia din urmă, prin folosirea prerogativelor derivate din funcţia sa, de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., pentru soluţionarea, în favoarea mituitorilor, a problemei legate de plata acestor penalităţi şi pentru ca A.V.A.S. să nu aplice pactul comisoriu în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii.

Sub acest aspect, inculpatul B.S. a relatat că, în ziua de 29 ianuarie 2007, când s-a aflat împreună cu învinuitul G.V. la sediul A.V.A.S. pentru a semna convenţia de menţinere în vigoare a contractului, inculpatul M.A. a afirmat, în cadrul unei discuţii private, că îi va ajuta să rezolve problema penalităţilor care trebuiau plătite către A.V.A.S., iar, după primirea notificării din 20 februarie 2007, inculpata B.L. i-a spus că inculpatul M.A. a cerut suma de 26.000 Euro pentru stoparea demersurilor făcute de A.V.A.S. pentru plata respectivelor penalităţi, precum şi pentru neaplicarea pactului comisoriu prevăzut în convenţie.

De altfel, chiar şi inculpaţii M.A. şi B.L. au recunoscut (declaraţia din 30 martie 2007- vol. I dosar urmărire penală, fil. 80-85 şi, respectiv, depoziţia din 22 martie 2007 - vol. I dosar urmărire penală, filele 140-145) că subiectul abordat cu ocazia întâlnirii dintre ei, la 27 februarie 2007, anterior constatării infracţiunii flagrante, s-a referit la plata penalităţilor în cauză.

Din probele administrate a rezultat că, în realitate, în contractele în discuţie au fost prevăzute două categorii de pacte comisorii. Astfel, conform - art. 8 din Actul adiţional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, încheiat la 27 aprilie 2005, în cazul în care cumpărătorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de prezentare a scrisorilor de garanţie bancară în termenele prevăzute la clauza 8.9, 1.2. alin. (1) şi (2) lit. c), contractul va fi desfiinţat de plin drept, fără nicio formalitate prealabilă, cu aplicarea art. 21 din OG nr. 25/2002. Ulterior, la data de 29 ianuarie 2007, când inculpatul M.A. îndeplinea funcţia de director general al Direcţiei generale Juridice din cadrul A.V.A.S., nu numai că a fost încheiată o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, însă vânzătorul a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din Actul adiţional nr. 1 la contract, încheiat la 27 aprilie 2005 şi la conţinutul clauzei 8.9.1.5 din contract. De asemenea, prin aceeaşi convenţie de menţinere în vigoare s-a stipulat că, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către cumpărător prin prezenta convenţie, contractul va fi desfiinţat de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără îndeplinirea unei alte formalităţi.

Din această perspectivă, considerentele avute în vedere de către tribunal, care au condus la achitarea inculpatului M.A., sunt în contradicţie cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, aflat în vol. IV al dosarului de urmărire penală, filele 337 - 380.

Înainte de scadenţa obligaţiilor asumate prin convenţia de menţinere în vigoare a contractului, A.V.A.S. a aprobat semnarea actului adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 24 din 13 septembrie 2002. Noul debitor G.V. se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile debitorului iniţial, însă, potrivit pct. 19 din Legea nr. 506/2002, A.V.A.S. putea prelungi termenele de realizare a investiţiilor peste termenele intermediare şi/sau scadenţa prevăzută în contract, dacă prin aceasta cumpărătorul nu îşi pierde poziţia de adjudecatar conform grilei de punctaj pentru selecţia ofertanţilor aplicată la încheierea contractului. Din aceste considerente, rezultă că inculpatul M.A. a avut posibilitatea reală de a influenţa direct prevederea, amânarea sau modificarea pactelor comisorii aferente actelor juridice în discuţie, suma de 20.000 dolari SUA fiind găsită în maşina inculpatului, lângă acesta, fiind dată în acest scop.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.L., aceasta a comis fapta de cumpărare de influenţă, în modalitatea complicităţii, în condiţiile în care, cu intenţie, a înlesnit şi l-a ajutat pe învinuitul G.V., la săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

Acesta din urmă, din cauza neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale, se afla în situaţia de a pierde o investiţie, ca o consecinţă a unei eventuale aplicări de către A.V.A.S. a pactelor comisorii, care deveniseră operabile. Inculpata a oferit, conform înţelegerii dintre G.V. şi M.A. şi, apoi, a dat suma de 20.000 dolari SUA inculpatului M.A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor din A.V.A.S., pe care îi putea determina să facă sau să nu facă acte care intrau în atribuţiile lor de serviciu şi, în această modalitate, urma să asigure cumpărătorilor de influenţă beneficiul menţinerii în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău.

Din nota de redare a convorbirii telefonice din 11 septembrie 2006, ora 15:14, interceptată şi înregistrată în temeiul unui mandat emis în baza Legii nr. 51/1990, inculpata B.L., pe fondul discuţiei purtată cu învinuitul B.S., referitor la transmiterea către A.V.A.S. a garanţiilor bancare în vederea asigurării, conform clauzelor contractului de privatizare, a gajului constituit în favoarea A.V.A.S, inculpata B.L. i-a comunicat faptul că, în acea zi se va întâlni cu M.A. că „... amu trebuie să...să-l felicit cu..." (intenţia sa de a remite în acea zi o sumă de bani inculpatului M.A.). Aceleaşi aspecte rezultă şi din nota convorbirilor din data de 27 februarie 2007 ora 13:24 (vol. II dosar urmărire penală, fila 29).

Privitor la circumstanţele primirii, în ziua de 27 februarie 2007, de către inculpata B.L. a sumei de 26.000 Euro de la inculpatul B.S. şi, respectiv, în legătură cu primirea, la aceeaşi dată, a sumei de 20.000 dolari SUA de către inculpatul M.A. de la aceeaşi inculpată, s-a reţinut că participaţia penală a acesteia a fost în forma complicităţii şi a constat în săvârşirea unor acte materiale distincte, specifice atât complicităţii la dare de mită, cât şi complicităţii la luare de mită.

Potrivit celor prezentate mai sus, inculpata B.L., urmând indicaţiile fratelui său, învinuitul G.V., a primit suma de 26.000 Euro de la inculpatul B.S., susţinând faţă de acesta că o va remite integral, cu titlu de mită, inculpatului M.A., iar ulterior, a efectuat o operaţiune de schimb valutar prin care a transformat o parte din suma respectivă în 20.000 dolari SUA, pe care i-a remis inculpatului ultim-menţionat.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpata B.L. a constat, pe de o parte, în exercitarea unor acte materiale de înlesnire şi ajutorare a inculpatului B.S. şi a învinuitului G.V. pentru remiterea unei sume de bani, ca obiect al infracţiunii de dare de mită şi, pe de altă parte, în săvârşirea unor acte materiale, distincte de cele dintâi, pentru înlesnirea şi ajutorarea inculpatului M.A. în vederea primirii respectivului folos, ca obiect al infracţiunii de luare de mită.

Inculpata B.L. a acţionat ca intermediar între mituit şi mituitori, impunând ca legătura dintre aceştia să se facă prin mijlocirea sa. Astfel, inculpata B.L. i-a adus la cunoştinţă inculpatului B.S. împrejurarea că trebuia data, cu titlu de mită, suma de 26.000 Euro coinculpatului M.A., prezentând această situaţie ca fiind rezultatul unor demersuri ale sale şi ale fratelui său pe lângă funcţionarul M.A. Ulterior, întrucât inculpatul B.S. a condiţionat remiterea banilor de prezenţa sau momentul dării folosului către inculpatul M.A., inculpata B.L. a invocat că asemenea lucruri nu se fac „cu martori" (aşa cum rezultă din convorbirile telefonice prezentate anterior) şi, mai mult, pentru evitarea unei astfel de situaţii, a comunicat, prin intermediul învinuitului G.V., coinculpatului M.A. să nu accepte ca inculpatul B.S. să fie de faţă când urma să primească suma de bani, cu titlu de mită. Din aceste considerente nu există nici un element probator care să conducă la împrejurarea că inculpata B.L. a fost constrânsă la comiterea infracţiunilor.

Consumarea infracţiunilor de luare de mită - prevăzută de art. 254 C. pen. şi dare de mită - prevăzută de art. 255 C. pen. nu este condiţionată de atingerea efectivă a scopurilor reglementate în textele de lege (sentinţa comercială nr. 8549 din 03 septembrie 2008 aflată la fila 51 din vol. III al instanţei este favorabilă susţinerilor inculpaţilor B.L., B.S. şi G.V., conform cărora, suma pretinsă de A.V.A.S. fusese deja plătită. Pentru existenţa constrângerii ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, trebuie să nu existe alte modalitate de înlăturare a acţiunii constrângătoare, cu excepţia faptei prevăzute de legea penală.

În speţă, modalitatea de a înlătura ameninţările inculpatului M.A. există, iar inculpaţii au folosit-o cu succes, obţinând o hotărâre judecătorească favorabilă lor.

Din materialul probator administrat a rezultat că plata penalităţilor în cuantum de 214.000 Euro, la data remiterii cu titlu de mită a sumei de 20.000 dolari SUA, de către inculpatul B.S., prin intermediul inculpatei B.L., inculpatului M.A., nu era considerată ca fiind în mod valabil efectuată în contul SC G. SA.

Pactele comisorii pot fi activate atât convenţional, cât şi pe cale judecătorească, în situaţia în care una dintre părţi contestă legalitatea acestora.

Întrucât, prin ordinul de plată nr. 167 din 26 martie 2007, SC H. plătise în contul A.V.A.S. suma de 718.169,76 lei, echivalentul sumei de 214.000 Euro, este evident că pactul comisoriu n-ar mai putea fi operabil.

Un al doilea motiv de apel vizează încadrarea juridică dată faptelor.

Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului B.S. în infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, aspect criticat în motivele de apel formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie.

Aceeaşi critică vizează şi schimbarea încadrării juridice din săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 în ceea ce o priveşte pe inculpata B.L.

Ambele critici sunt fondate.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului B.S., din probele administrate s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 pentru fapta din 11 septembrie 2006 întrucât acesta a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală copia paşaportului turistic, document conform căruia, având în vedere vizele aplicate de către autorităţi la ieşirea şi la intrarea în ţară, inculpatul B.S., în perioada 01 septembrie 2006 - 13 septembrie 2006, se afla pe teritoriul Republicii Moldova, împrejurare care exclude o participare materială directă la comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă din 11 septembrie 2006.

Schimbarea încadrării juridice dispuse din oficiu de instanţă nu a fost pusă în discuţia părţilor şi a procurorului, în contradictoriu şi în şedinţă publică.

Din interpretarea coroborată a celor două texte care incriminează infracţiunile de dare de mită şi, respectiv, cumpărare de influenţă, rezultă diferenţe sub aspectul elementelor constitutive.

Potrivit art. 255 alin. (1) C. pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Din probele administrate a rezultat că suma de bani remisă inculpatului M.A., la data de 27 februarie 2007, nu a reprezentat preţul cumpărării de influenţă de către inculpatul B.S. de la inculpata B.L. Suma a fost remisă indirect de către inculpatul B.S., prin intermediul inculpatei B.L., către M.A., în scopul neîndeplinirii ori pentru a întârzia îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către inculpatul M.A., director general al Direcţiei General Juridice din cadrul A.V.A.S. Din nota privind transcrierea convorbirilor purtate de B.L. în data de 27 februarie 2007 (vol. II dosar urmărire penală, fila 70), aceasta îi comunică interlocutorului său, inculpatul B.S., că îi pare rău, dar trebuie să treacă la „varianta de rezervă", adică să vorbească în limba rusă, întrucât se afla în autoturism, iar şoferul nu fusese încă verificat din punct de vedere al integrităţii. Inculpata i-a relatat că înainte de a-i transmite inculpatului M.A. aceste reţete, i-a mulţumit pentru colaborare, însă a dorit să ştie ce garanţii sunt pentru viitor. Inculpatul M.A. i-a răspuns inculpatei B.L. că până acum s-a ţinut de promisiunile făcute, convenţia a fost semnată, el le rămâne loial în continuare, în sensul că le va acorda inculpaţilor (B.L., B.S. şi G.V.) suport la toate nivelurile pentru a nu permite anularea convenţiei, chiar dacă va fi vorba de instanţă. De asemenea, inculpatul M.A. i-a spus inculpatei B.L. că va fi ţinută la curent cu toţi paşii ce trebuie parcurşi. Aceeaşi situaţie de fapt rezultă şi din conţinutul notei privind transcrierea convorbirilor purtate de B.L. şi fratele său G.V., cât şi din convorbirile purtate la data de 27 februarie 2007 orele 16:39 (voi. II dosar urmărire penală, filele 37 - 38 şi fila 67).

Totodată, inculpatul G.V., din cauza neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, aşa cum fusese modificat prin actele adiţionale, se afla în situaţia de a pierde o investiţie, ca o consecinţă a unei eventuale aplicări de către A.V.A.S. a pactelor comisorii. In această situaţie, inculpata B.L. a oferit şi apoi a dat suma de 20.000 dolari SUA inculpatului M.A., exercitând astfel acte materiale specifice complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Încadrarea juridică dată faptelor a fost criticată şi de către inculpatul M.A., care a solicitat achitarea sa conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Această critică nu este fondată.

Luarea de mită constă în una dintre următoarele modalităţi de comitere: pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii sau nerespingerea promisiunii de mită.

Săvârşirea de către inculpatul M.A. a infracţiunii de luare de mită şi de către inculpaţii B.S. şi B.L. a infracţiunii corelative de dare de mită (în forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii), referitor la împrejurările remiterii sumei de 20.000 dolari SUA, în ziua de 27 februarie 2007, a constituit o faptă distinctă, separată de activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi în legătură cu împrejurările încheierii convenţiei din 29 ianuarie 2007.

În cauza de faţă fapta a fost comisă în forma pretinderii (iniţiativă aparţinând lui M.A. care a solicitat mita) şi primirii (banii daţi de inculpata B.L. fiind găsiţi în maşina în care se afla inculpatul M.A., lângă acesta, pe bancheta din spate, sub un cartuş de ţigări.

Deşi în apărarea inculpatului M.A. s-a susţinut că refuzul iniţial al inculpatului B.S. de a da suma de bani, duce la inexistenţa infracţiunii, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale faptei descrise în art. 254 C. pen., nu este necesar ca cel căruia i se solicită să înţeleagă ce i se cere, să fie de acord sau să adopte o anumită poziţie cu privire la cererea funcţionarului.

Fapta de pretindere şi primire a banilor a fost comisă în legătură cu un act privitor la atribuţiile lui M.A. în cadrul A.V.A.S., monitorizare a modului în care erau respectate clauzele contractelor de privatizare.

Nu are relevantă în ce măsură funcţionarul trebuie să îşi încalce atribuţiile de serviciu (să nu le îndeplinească, să le îndeplinească defectuos sau cu întârziere), fapta constituind luare de mită şi atunci când funcţionarul nu îndeplineşte actul care i se solicită , fiind suficient ca el să ia mită în acest scop.

De altfel, chiar şi inculpaţii M.A. şi B.L. au recunoscut (declaraţia din 30 martie 2007- vol. I dosar urmărire penală, filele 80-85 şi, respectiv, depoziţia din 22 martie 2007 - vol. I dosar urmărire penală, filele 140-145) că subiectul abordat cu ocazia întâlnirii dintre ei, la 27 februarie 2007, anterior constatării infracţiunii flagrante, s-a referit la plata penalităţilor în cauză.

Din probele administrate a rezultat că, în realitate, în contractele în discuţie au fost stipulate 2 categorii de pacte comisorii. Astfel, conform art. 8 din Actul adiţional nr. 1 la contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, încheiat la 27 aprilie 2005, în cazul în care cumpărătorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de prezentare a scrisorilor de garanţie bancară în termenele prevăzute la clauza 8.9,1.2. alin. (1) şi (2) lit. c), contractul va fi desfiinţat de plin drept, rară nici o formalitate prealabilă, cu aplicarea art. 21 din OG nr. 25/2002. Ulterior, la data de 29 ianuarie 2007, când inculpatul M.A. îndeplinea funcţia de director general al Direcţiei generale Juridice din cadrul A.V.A.S., nu numai că a fost încheiată o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, însă vânzătorul a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din Actul adiţional nr. 1 la contract, încheiat la 27 aprilie 2005 şi la conţinutul clauzei 8.9.1.5 din contract. De asemenea, prin aceeaşi convenţie de menţinere în vigoare s-a stipulat că, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către cumpărător prin prezenta convenţie, contractul va fi desfiinţat de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără îndeplinirea unei alte formalităţi.

Din această perspectivă, considerentele avute în vedere de către tribunal, care au condus la achitarea inculpatului M.A., sunt lipsite de orice fundament, instanţa de judecată înlăturând fără nicio motivare concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, aflat în vol. IV al dosarului de urmărire penală, filele 337 - 380.

Astfel, înainte de scadenţa obligaţiilor asumate prin convenţia de menţinere în vigoare a contractului, A.V.A.S. a aprobat semnarea actului adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor la contractul de vânzare - cumpărare nr. 24 din 13 septembrie 2002. Noul debitor G.V. se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile debitorului iniţial, însă, potrivit pct. 19 din Legea nr. 506/2002, A.V.A.S. putea prelungi termenele de realizare a investiţiilor peste termenele intermediare şi/sau scadenţa prevăzută în contract, dacă prin aceasta cumpărătorul nu îşi pierde poziţia de adjudecatar conform grilei de punctaj pentru selecţia ofertanţilor aplicată la încheierea contractului. Din aceste considerente, rezultă că inculpatul M.A. a avut posibilitatea reală de a influenţa direct stipularea, amânarea sau modificarea pactelor comisorii aferente actelor juridice în discuţie.

La data de 29 ianuarie 2007, A.V.A.S., prin vicepreşedintele L.N. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL, aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului legal - inculpatul B.S., au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24/2002, prin care A.V.A.S. a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8.

De asemenea, conform regulamentului privind organizarea şi funcţionarea al A.V.A.S. (vol. IV dup), în vigoare la data de 08 ianuarie 2007, colegiul director, printre alte atribuţii, avizează eliberarea sau executarea garanţiilor constituite conform contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni precum şi aplicarea sancţiunilor contractuale la societăţile comerciale. Acelaşi regulament mai prevede că Direcţia Generală Juridică are ca atribuţii reprezentarea A.V.A.S. în faţa instanţelor judecătoreşti şi susţinerea intereselor acesteia în toate litigiile în care aceasta este parte.

Faptul că inculpatul a susţinut că nu are cunoştinţă despre momentul lăsării pe bancheta din spate a autoturismului său, a plicului cu bani, de către inculpata B.L. este infirmat de declaraţiile inculpatei B.L. în care, deşi inculpatul M.A. a susţinut că plicul cu bani i-a fost strecurat sub un cartuş de ţigări, cumpărat anterior de către şoferul acestuia, inculpata B.L. a arătat că este sigură de faptul că a Mândruţ a avut cunoştinţă de lăsarea acelui plic cu bani pe bancheta din spate, şi, mai mult decât atât, aceasta precizează că nu era nici un alt pachet sau cartuş de ţigări pe acea banchetă.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor, potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Calitatea specială a inculpatului M.A. de consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S. şi, ulterior, de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., impunea menţinerea unor standarde ridicate în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei într-o structură de specialitate a administraţiei publice centrale.

Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie au fost instituite măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a acestor fapte, ce se aplică şi persoanelor care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice. Inculpatul M.A., făcând parte, la data săvârşirii faptelor, din această categorie de persoane, era obligat să îşi îndeplinească îndatoririle ce îi reveneau din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru el sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Modalitatea concretă de comitere a faptelor de către inculpatul M.A. şi calitatea specială pe care acesta a îndeplinit-o sunt împrejurări care justifică pentru aplicarea de pedepse cu executare în regim de detenţie, orientată spre minimul prevăzut de lege.

Instanţa va aplica pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, având în vedere forma tipică în care au fost comise atât infracţiunea de trafic de influentă, cât şi cea de luare de mită.

In ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., instanţa de apel a apreciat că pe lângă pedeapsa principală se impune şi aplicarea unei pedepse complementare. Pedeapsa complementară se impune a fi aplicată către maximul prevăzut de lege având în vedere că inculpatul, funcţionar A.V.A.S. a solicita o sumă de bani importantă pentru a nu se activa pactele comisorii în contractul de privatizare, cu toate că SC H. (prin B.S.), plătise deja sumele restante convenite cu A.V.A.S., astfel cum s-a constatat ulterior de către instanţa care a judecat litigiul comercial.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate cu privire la individualizarea pedepselor, s-a constatat că situaţia inculpatului M. este diferită de cea a inculpaţilor B.Z.L. şi B.S., care au recunoscut săvârşirea faptelor în declaraţiile date în faţa instanţei de apel, contribuind astfel la aflarea adevărului Sunt temeiuri care să justifice suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru inculpaţii B.L. şi B.S. recunoaşterea şi regretarea comiterii faptei, împrejurările şi modul de săvârşire a acesteia(sumele de bani au fost solicitate de inculpatul M.A., iar inculpatul B.S. a acceptat să plătească suma solicitată doar în urma primirii somaţiei de la A.V.A.S.). Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. O pedeapsă deosebit de aspră, în raport cu datele personale ale inculpaţilor B.L. şi B.S., ar fi neconvingătoare şi neeficientă, nefiind în măsură a-şi atinge scopul.

Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii M.A., B.S. şi B.L.

Prin recursul declarat, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, în baza art. 385⁹ pct. 14 şi 17¹ C. proc. pen., criticând Decizia atacată sub următoarele aspecte:

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A.:

- nelegalitatea aplicării integrale a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., impunându-se doar aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.;

- nelegalitatea deciziei sub aspectul neaplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în raport de condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.;

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), având în vedere că inculpatul a fost reţinut prin ordonanţa procurorului la data de 28 februarie 2007, ulterior fiind arestat preventiv până la 12 noiembrie 2007;

- greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, calitatea specială pe care acesta a îndeplinit-o, poziţia de nesinceritate în raport de faptele săvârşite, împrejurări care impun aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat cu executarea în regim de detenţie.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S.:

- nelegalitatea deciziei sub aspectul neaplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., având în vedere că acesta a săvârşit infracţiunea în calitate de administrator în cadrul SC H.E. SRL;

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) prin nededucerea reţinerii din 28 februarie 2007;

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.L.:

- neaplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., în raport de condamnarea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 raportat la art. 255 C. pen., având în vedere că a săvârşit infracţiunile în calitate de director la SC G. SA Buzău.

- neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 65 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în raport de condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.;

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) prin nededucerea reţinerii din 28 februarie 2007;

- greşita individualizare a pedepsei, impunându-se aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, având în vedere poziţia de nesinceritate şi faptul că a încercat influenţarea aflării adevărului.

Recurentul inculpat M.A., prin motivele de recurs formulate, a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 1, 2, 3, 9, 10, 12, 14, 17, 17¹, 20 C. proc. pen., criticând hotărârea atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

- nelegalitatea sesizării instanţei de fond, pe considerente ce ţin de disjungerea cauzei la urmărirea penală faţă de aşa - zisul mituitor G.V., coinculpat în cauză, a cărui calitate de parlamentar atrăgea competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- starea de incompatibilitate în care s-a aflat unul din membrii completului de judecată din apel, respectiv domnul judecător I.T. faţă de care erau incidente dispoziţiile art. 48 lit. a) C. proc. pen.;

- nemotivarea hotărârii de către instanţa de apel, care nu a relevat motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea acesteia, precum şi cele pentru care a înlăturat cererile părţilor, considerentele deciziei fiind copia identică a rechizitoriului (folosindu-se tehnica copy-paste);

- instanţele nu s-au pronunţat cu privire la unele cereri şi probe, care erau esenţiale în cauză si care ar fi condus la o altă soluţie, respectiv cu privire la ordonanţa de disjungere, cu privire la notele de transcriere a pretinselor convorbiri dintre inculpaţi şi cu privire la ascultarea pretinşilor mituitori;

- greşita încadrare juridică dată faptelor, impunându-se, aşa cum rezultă din baza factuală reţinută de parchet, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, într-o singură infracţiune, respectiv în infracţiunea de primire de foloase necuvenite;

- grava eroare de fapt în care s-au aflat instanţele cu privire la vinovăţia inculpatului, având ca rezultat pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare;

- greşita individualizare a pedepsei, întrucât, faţă de schimbarea de încadrare juridică solicitată şi de circumstanţele personale ale inculpatului, se impune stabilirea unei pedepse cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi art. 86¹ C. pen.

Recurentul inculpat B.S., prin recursul declarat, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare, având în vedere cazul de incompatibilitate în care s-a aflat unul din membrii completului de judecată, conform art.48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Într-un prim subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, susţinând că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 şi 17 C. proc. pen., întrucât faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, având drept consecinţă directă greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen.

A învederat că a existat o înţelegere între G.V. şi M.A., în vara anului 2006, care s-a consumat în februarie 2007, în ceea ce priveşte darea sumei de 40.000 Euro, banii fiind daţi în două tranşe. Intervenirea calităţii de director a inculpatului M.A. nu are nicio relevantă, ne aflăm în fata unei infracţiuni de trafic de influentă în formă continuată.

Într-un al doilea subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 255 alin. (2) C. pen., întrucât a fost constrâns să dea mită, susţinând că, în mod greşit instanţa de apel a văzut în raportul specialistului D.N.A. rezolvarea întregii pricini, acest raport fiind contrazis de hotărârile judecătoreşti date în cauză, cu privire la cine şi cui datora penalităţile de mediu.

Recurenta inculpată B.L., prin recursul declarat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acesteia.

A învederat că şi la dare şi la luare de mită, un element este comun şi anume „actul" trebuia să facă parte din atribuţiile de serviciu ale persoanei mituite, iar în cauză nici inculpatul M.A., nici şeful său, nici Comitetul Director şi nici Direcţia juridică din cadrul A.V.A.S., nu putea să ajute pe SC G. SA să nu plătească suma de 214.000 dolari cu titlu de penalităţi pentru că nu investise în mediu, singura cale de rezolvare fiind cea judecătorească, în instanţele comerciale, care a şi fost urmată de această societate.

A susţinut că nu este viabilă nici varianta că banii s-au dat pentru încheierea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, având în vedere pactul comisoriu conţinut în această în înţelegere.

A arătat că, în mod greşit instanţa de apel a respins apărarea referitoare la existenţa constrângerii, în doctrina şi practica judiciară făcându-se distincţie între prevederile art. 46 C. pen. şi cele ale art. 255 alin. (2) C. pen., acestea din urmă fiind incidente în cauză.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele următoare:

Din multitudinea motivelor de recurs invocate de inculpatul M.A., se detaşează unul care se impune a fi analizat cu prioritate, în raport cu celelalte motivele de recurs, şi anume cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. ( hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia).

Motivul de casare bazat pe nemotivare se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă considerentele hotărârii judecătoreşti.

Aspectele pe care trebuie să le cuprindă motivarea hotărârii sunt reglementate de dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd obligativitatea dublei perspective a motivării: în fapt - descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, indicarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi civile - şi în drept - încadrarea juridică.

Din considerentele hotărârii atacate, rezultă că instanţa de prim control judiciar a redat pe larg conţinutul sentinţei primei instanţe după care a preluat integral motivele de apel ale parchetului.

Astfel, motivarea deciziei instanţei de apel, cu excepţia câtorva paragrafe de consideraţii cu caracter general sau preluate din rechizitoriu, reprezintă copia fidelă a motivelor de apel ale parchetului, aflate la filele 4-17 din memoriului depus la dosarul cauzei, inclusiv a celor referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.A.

Este adevărat că din când în când instanţa de apel menţionează că înlătură apărările inculpaţilor dar face acest lucru preluând întocmai argumentele procurorului, fără nici un aport propriu şi fără a se raporta la probele indicate de inculpaţi.

Chiar dacă instanţa de control judiciar a înţeles să îşi însuşească concluziile şi motivele de apel ale parchetului, aceasta era obligată să procedeze la un examen propriu şi obiectiv al probelor şi mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, să răspundă detaliat criticilor formulate atât în scris cât şi oral de către inculpaţi, şi nu să preia integral considerentele procurorului pe care era obligată să le cenzureze.

Preluând întocmai motivele de apel ale parchetului instanţa de apel a încălcat exigenţele paragrafului 3 al art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, care reprezintă aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil, garantat de parag. 1 al aceluiaşi articol şi care implică obligaţia instanţei de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor şi cererilor părţilor şi de a indica cu suficientă claritate motivele pe care se bazează soluţia adoptată, deoarece numai în acest mod un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de lege (cauza Hadjianastassiou c.Greciei).

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate iar instanţelor de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului.

Hotărârea reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză.

Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de participanţi.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cuprinde, printre altele, şi dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.

Întrucât Convenţia Europeană nu garantează drepturi teoretice şi iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt într-adevăr ascultate, adică examinate de instanţa de judecată.

Chiar dacă obligaţia impusă instanţelor naţionale prin dispoziţiile art. 6 din Convenţie, de a-si motiva deciziile (cauza Boldea contra României) nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeană a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

Curtea Europeană a arătat că una din funcţiile obligaţiei instanţei de a motiva hotărârea pronunţată este aceea de a demonstra părţilor că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei).

Această situaţie este incidenţă în cauza de fată, întrucât instanţa de apel nu a dat o motivare proprie soluţiei adoptate, nu a analizat în concret mijloacele de probă avute în vedere la pronunţarea soluţiilor de condamnare a inculpaţilor şi a omis a se pronunţa asupra unor apărări formulate de aceştia, vizând pronunţarea unor soluţii de achitare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii M.A., B.S. şi B.L. împotriva deciziei penale nr. 276 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, va casa Decizia prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

În urma rejudecării apelurilor vor fi avute în vedere şi celelalte critici, instanţa urmând a le analiza şi a răspunde prin hotărârea pe care o va pronunţa.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii M.A., B.S. şi B.L. împotriva deciziei penale nr. 276 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 443/2011. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 731/2011. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 400/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 421/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 443/2011. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Revizuire - Recurs