ICCJ. Decizia nr. 428/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 428/2011
Dosar nr. 128/1/2011
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra plângerii de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1097/P/2010 din 28 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
În motivarea soluţiei de netrimitere în judecată, s-a arătat că petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului pe motiv că acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să primească şi să înregistreze cererea sa referitoare la dosarul nr. 14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, însă din actele premergătoare efectuate de procurorul de caz, nu a rezultat încălcarea de către intimat a atribuţiilor de serviciu.
Actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub nr. 14202/P/2008 petenta D.M. a sesizat că la data de 4 decembrie 2007 B.I., asistent medical în cadrul spitalului Judeţean Timiş i-a produs vătămări corporale ca urmare a nerespectării procedurii de recoltare a probelor biologice.
Prin rezoluţia din 26 mai 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.I., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. Plângerea formulată de petiţionară în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1347/11/2/2008 din 5 august 2008.
Din registrul de audienţă existent la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara pe anul 2008, a rezultat că la data de 14 iulie 2008 D.M. a depus o „cerere în completare la plângerea împotriva soluţiei din dosarul nr. 14202/P/2007";, menţiunile referitoare la primirea plângerii fiind făcute de procurorul de serviciu, intimatul D.C.
Prin rezoluţia nr. 9991/4441/ll/2/2010 din 9 decembrie 2010 dată de Procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenta împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, apreciindu-se de către procurorul ierarhic superior că soluţia adoptată în cauză este legală şi temeinică.
În motivarea acestei rezoluţii, s-a arătat că punctul de vedere exprimat de petenta nu poate fi primit cauzei, întrucât nemulţumirea petentei faţă de soluţia adoptată nu poate constitui un fapt care să atragă o responsabilitate penală, nefiind reţinută nici o încălcare a dispoziţiilor legale.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere împotriva rezoluţiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 7 ianuarie 2011 sub numărul 128/1/2011.
În motivarea plângerii, petenta a criticat rezoluţiile dispuse reiterând susţinerile din cadrul plângerii şi solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului, intimatul D.C. pe motiv că acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să primească şi să înregistreze cererea sa referitoare la dosarul nr. 14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de petentă, a probelor administrate în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Curtea reţine şi constată următoarele:
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu art. 2781 alin. (6) şi (7) C. proc. pen., Curtea constată că rezoluţia nr. 1097/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică este legală şi temeinică.
Petenta D.M. a formulat începând cu anul 2007, un număr mare de plângeri, care au format obiectul unor dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva persoanelor din anturajul său, susţinând în esenţă că acestea i-au administrat în diverse modalităţi droguri. Cu referire la cauza de faţă, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului D.C., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, pe motiv că acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să primească şi să înregistreze cererea sa referitoare la dosarul nr. 14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
În cadrul actelor premergătoare, s-a procedat la identificarea tuturor dosarelor înregistrate ca urmare a plângerilor formulate de petentă şi a stadiului lucrărilor efectuate în aceste dosare.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Ca atare, pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, actele premergătoare efectuate nu au relevat existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, ci dimpotrivă informaţiile verificate au condus la reţinerea inexistentei vreunei acţiuni sau omisiuni abuzive, la inexistenţa vreunei vătămări a intereselor legale ale petentei urmare directă a vreunei acţiuni sau inacţiuni abuzive de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către intimat cu consecinţa legală a dispunerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Soluţia dispusă cu privire la săvârşirea prevăzută de art. 264 C. pen., de către procurorul D.C., faptă sesizată, de asemenea de către petentă, este legală şi temeinică. S-a reţinut astfel că magistratul şi-a respectat atribuţiile de serviciu şi a transmis cererea petiţionarei prim procurorului Parchetului de pe lângă judecătoria Timişoara, care în această calitate soluţionase plângerea petentei împotriva măsurilor dispuse în dosarul nr. 14202/P/2008, făcând menţiune despre înregistrarea acestei plângeri în Registrul de Audienţă Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara pe anul 2008.
În cauza de faţă Înalta Curte reţine totodată, că organul de urmărire penală a verificat temeinicia acuzaţiilor formulate de petiţionară prin prisma actelor premergătoare pe care le-au considerat relevante pentru soluţionarea cauzei, iar pe baza acestora şi-au format convingerea că nu se impune trimiterea în judecată a persoanei cercetate.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu există temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi în consecinţă, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara D.M. împotriva rezoluţiei nr. 1097/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara D.M. împotriva rezoluţiei nr. 1097/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 426/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
