ICCJ. Decizia nr. 4296/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4296/2011
Dosar nr. 5730/96/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 272 din 20 decembrie 2010, Tribunalul Suceava, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea formulată de partea vătămată R.I. de schimbare a încadrării juridice în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.S. şi R.B.A. din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) şi 2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul N.S., fiul lui I. şi F., născut în oraşul Gura Humorului, judeţul Suceava, necăsătorit, fără copii, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, recidivist, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen. şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate a inculpatului N.S., condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin Sentinţa penală nr. 184/2005 a Judecătoriei Gura Humorului, a contopit restul de 259 zile neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 184/2005 cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, de 15 ani închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului N.S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 iunie 2009 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.S.
A condamnat pe inculpatul R.B.A., fiul lui V. şi F., născut în oraşul Gura Humorului, judeţul Suceava, necăsătorit, fără copii, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, elev în cadrul Liceului Sportiv Suceava, fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) raportat la art. 3201 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010 şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului R.B.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 iunie 2009 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului R.B.A.
A constatat că partea vătămată R.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul N.S. să plătească statului suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală şi suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare din faza de judecată, din care suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat oficiu (av. N.D.) se va avansa din fondul M.J.L.C. în contul Baroului Suceava.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul R.B.A. să plătească statului suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală şi suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare din faza de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la începutul anului 2008, la date neprecizate, victima R.P. a agresat pe inculpaţii N.S. şi R.B.A., precum şi pe martorul B.L.T., fratele inculpatului R.B.A. - cele trei persoane nu au solicitat eliberarea unui certificat medico-legal, neavând leziuni grave, dar nu au formulat nici plângere penală împotriva victimei.
La data de 06 iunie 2009, partea vătămată s-a deplasat la discoteca organizată la fostul restaurant M., situat în centrul comunei Ostra. Cei doi inculpaţi - aflaţi în stare avansată de ebrietate - au aflat despre acest lucru şi au hotărât să aştepte ieşirea victimei din discotecă pentru a o agresa în scop de răzbunare.
S-a reţinut din cercetări că împreună cu inculpaţii se mai aflau martorii B.L.T., B.A., B.A.A. - sora inculpatului R.B.A., A.M.L. - sora inculpatului R.B.A., G.I.N., G.L. Cei mai sus menţionaţi au fost de acord că victima trebuie agresată în acea seară şi au rămas împreună cu inculpaţii în apropierea intrării în discotecă, aşteptând sosirea victimei. S-a stabilit totodată că inculpatul R.B.A. avea asupra sa o bâtă iar inculpatul N.S. avea o rangă, dup cum au declarat martorii: C.I., B.L.T., G.I.N., G.L. şi A.G.
Martorul A.G., aflat în apropierea grupului mai sus menţionat, a auzit discuţiile purtate. În jurul orelor 22:30, cu aproximaţie, sesizând că acel grup s-a îndepărtat de discotecă, a sunat pe telefonul mobil pe partea vătămată comunicându-i că poate părăsi discoteca în siguranţă. Victima a ieşit atunci din discotecă, însă a fost observată de grupul din care făceau parte şi inculpaţii. S-a reţinut că victima a luat-o la fugă prin spatele discotecii, fiind urmărit de cei doi inculpaţi şi de martorii B.L.T. şi B.A.A. Deşi au încercat să-l prindă, cei patru nu au reuşit, revenind apoi în centrul comunei Ostra.
În timp ce grupul din care făceau parte inculpaţii s-a oprit în zona respectivă, plănuind în ce mod ar putea agresa în acea noapte pe victimă, martora C.I. stătea în scara unui imobil învecinat împreună cu martora B.A. La un moment dat, martora C.I. a fost sunată pe telefonul mobil de către victimă, fiind purtată apoi o discuţie nesemnificativă între aceştia.
Martora B.A. a urmărit discuţia şi, considerând că cei doi urmează a se întâlni în cursul nopţii, s-a deplasat spre grupul în care se aflau şi inculpaţii, comunicându-le ceea ce a auzit. Inculpaţii i-au solicitat martorei C.I. să îl sune din nou pe R.P. şi să încerce să-l determine să vină la întâlnire cu ea, urmând ca ei să meargă în acelaşi loc pentru a agresa victima. Constatând că toţi cei din grup sunt în stare avansată de ebrietate şi au o atitudine agresivă, de frică, martora C.I. a cedat insistenţelor lor, a contactat din nou telefonic victima, stabilind să se întâlnească în apropierea podului rutier. Discuţia purtată de cei doi a fost auzită de toate persoanele anterior menţionate întrucât, în special la insistenţele inculpatului N.S., martora a conectat difuzorul telefonului mobil. în continuare, martora C.I. a purtat o ultimă discuţie telefonică cu victima (aproximativ orele 01:30), R.P. comunicându-i că în scurt timp va trece puntea peste pârâul Brăteasa, astfel că ei doi se vor putea întâlni în apropierea podului rutier.
Auzind care va fi locul de întâlnire, cei doi inculpaţi (înarmaţi cu bâta, respectiv ranga), însoţiţi de martorul G.L., s-au deplasat din centrul comunei spre puntea peste pârâu, cu intenţia de a ajunge în spatele victimei. Celelalte persoane din grup - respectiv B.L.T., B.A., B.A.A., A.M.L. - l-au determinat pe numitul A.G. să-i urmeze, toţi deplasându-se în spatele martorei C.I. spre podul rutier.
S-a reţinut din cercetări că victima R.P. s-a întâlnit cu martora C.I. în dreptul podului rutier peste pârâul Brăteasa, deplasându-se apoi împreună spre puntea peste acelaşi pârâu. În acelaşi interval de timp, inculpatul N.S. a trecut peste punte, s-a deplasat în continuare pe şosea, intersectându-se cu victima şi martora şi continuându-şi apoi deplasarea spre podul rutier, ca şi cum nu ar fi avut nici o legătură cu victima.
Cele două persoane s-au deplasat în continuare pe şosea, până în dreptul imobilului aparţinând numitei F.E. loc în care, din spatele unei grămezi cu balastru, a ieşit inculpatul R.B.A. Inculpatul s-a apropiat din lateral de victimă şi a lovit-o pe aceasta cu bâta în zona spatelui; victima a luat-o la fugă pe şosea însă, datorită stării de ebrietate în care se afla, nu a putut ajunge prea departe. Inculpatul a reuşit să ajungă victima şi, din spate, i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta - toate vizând zona capului - cu consecinţa căderii victimei pe şosea. La strigătele martorei C.I., inculpatul R.B.A. şi-a încetat actele violente, deplasându-se apoi spre podul rutier.
În momentul când inculpatul R.B.A. s-a îndepărtat de victimă, inculpatul N.S. s-a apropiat de aceasta şi, deşi a constatat că victima nu mai prezenta nici un pericol, a exercitat asupra sa acte de violenţă de intensitate ridicată. Mai precis, cu ranga aflată asupra sa, a aplicat victimei multiple lovituri în zona capului, a sărit cu picioarele peste pieptul victimei, i-a aplicat mai multe lovituri de picior în alte zone ale corpului. În timp ce inculpatul N.S. exercita violenţele asupra victimei, de locul incidentului s-au apropiat şi celelalte persoane din grupul lor (venind dinspre podul rutier), solicitând acestuia să se oprească.
S-a reţinut din cercetări că inculpatul R.B.A. a revenit spre centrul comunei trecând peste podul rutier, în zona respectivă aruncând în albie bâta folosită la agresarea victimei. Inculpatul N.S. s-a deplasat spre centrul comunei peste punte, aruncând într-un loc neidentificat ranga; în centrul comunei inculpatul a afirmat faţă de mai multe persoane că a lovit cum trebuie victima şi „va lua fapta pe el".
La scurt timp, după încetarea violenţelor, victima a fost transportată la Spitalul judeţean de urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava însă, datorită gravităţii leziunilor suferite, a încetat din viaţă la orele 06:00.
Această situaţie de fapt care se probează, în cursul cercetării judecătoreşti cu: declaraţia părţii civile R.I. a lui I., declaraţiile martorilor din lucrări B.L.T., G.I.N., N.V., B.A., G.L., N.I. (martor propus de inculpatul N.S.), A.C. (martor propus de inculpatul R.A.), B.V. (martor propus de partea civilă), R.I. a lui E. (martor propus de partea civilă), A.G., U.P. (propus de inculpatul R.B.A.), R.C. ( propus de partea civilă), raportul de expertiză medico-legală din 16 septembrie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" Iaşi, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor N.S. şi R.B.A.
Conform concluziilor medicului legist, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui stop respirator prin sânge aspirat în pulmoni, consecutiv unui politraumatism craniocerebral şi facial ce a putut fi produs prin loviri active, repetate, cu pumni, picioare, corpuri contondente (dintre care unul sigur alungit şi cu profil rotund). Medicul legist a identificat multiple semne de violenţă în regiunea parieto-occipitală, regiunea frontală dreaptă, întreg faciesul, în zona piramidei nazale, la ambii globi oculari, în zona hemimandibulei, regiunea pectorală stângă, umărul drept, antebraţul stâng, genunchiul drept, gamba stângă etc. Analizele toxicologice au evidenţiat o alcoolemie de 0,60 gr ‰.
În cauză s-a dispus expertizarea toporului care se afla în custodia Postului de poliţie al comunei Ostra de către Institutul de Medicină Legală Iaşi, care a făcut obiectul cercetărilor cu privire la evenimentul din data de 6 iunie 2008, pentru a se stabili dacă acesta prezintă urme biologice, natura acestora, iar în cazul în care urmele respective sunt pete de sânge şi să se constate dacă acestea sunt de natură umană sau animală.
Din raportul de expertiză serologică a urmelor biologice delicte din 9 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi rezultă că pe topor nu s-au evidenţiat urme de topor.
La solicitarea părţii civile, s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale privind decesul victimei R.P., având următoarele obiective: stabilirea mecanismului de producere a leziunilor descrise în planşele foto nr. 3, 5 şi 6, respectiv leziunea din creştetul capului, precum şi leziunea tăiată de sub bărbie; să se precizeze natura corpurilor tăietor-înţepătoare, care erau apte de a produce asemenea leziuni; să se constate dacă leziunile descrise au avut sau nu legătură cu decesul victimei şi datorită căror leziuni a survenit decesul.
Din raportul de expertiză medico-legală din 16 septembrie 2010, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi rezultă că moartea victimei R.P. a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecinţa unei asfixii mecanice prin aspirare de sânge în căile respiratorii superioare, secundară unui traumatism craniofacial cu plăgi contuze, fractura oaselor proprii nazale şi fractură complexă etaj mijlociu al feţei şi fractură etaj anterior bază craniu; leziunile traumatice prezentate de victimă s-au produs prin loviri active repetate cu obiecte contondente, urmate posibil de cădere, în condiţii precizate pe cale de anchetă; plaga de la nivelul regiunii parieto-occipitale mediane, reprezentată de foto nr. 3 s-a produs mai probabil prin lovire activă cu obiect contondent, neputând exclude producerea acesteia prin cădere; leziunile faciale prezentate în foto nr. 5 s-au produs prin loviri active repetate cu mijloace şi obiecte contondente (pumni, picioare, bâtă); plaga de la nivelul regiunii mentoniere, după morfologie este o plagă contuză şi s-a produs prin lovire activă cu mijloc contondent (picior) sau obiect contondent (bâtă, rangă); leziunile craniofaciale (fractura oaselor proprii nazale, fractură complexă etaj mijlociu al feţei şi fractură etaj anterior bază craniu) au fost sursa sângerării urmată de aspirarea de sânge şi insuficienţă respiratorie acută consecutivă; între leziunile traumatice craniocerebrale şi faciale prezentate de victimă şi decesul acestuia există legătură directă de cauzalitate.
Fiind audiaţi, inculpaţii N.S. şi R.B.A. au recunoscut faptele solicitând ca judecarea cauzei să se facă în procedură simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Reţine însă instanţa de fond că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cazul inculpatul N.S. faţă de împrejurarea că a recunoscut în totalitate fapta, el afirmând că a lovit victima doar cu pumnii şi picioarele, or probele administrate în cauză dovedesc că a agresat victima cu o rangă.
Instanţa de fond a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale în cazul inculpatului R.B.A., el recunoscând în totalitate fapta astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei.
La individualizare pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în cazul inculpatului R.B.A.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., partea vătămată R.I. şi inculpatul N.S. şi R.B.A.
Apelanta parte vătămată R.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav în temeiul de a reţine că fapta a fost comisă prin cruzimi în concurs real cu infracţiunea de asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 323 C. pen.
S-a susţinut de asemenea că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii de omor şi agravanta prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen. şi anume fapta comisă din motive josnice (răzbunarea) iar la ultimul termen de judecată a cerut şi reţinerea agravantei prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen., respectiv premeditarea.
Apelanta parte vătămată a criticat de asemenea sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise, considerând de asemenea că în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpatului R.B.A., dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Şi inculpaţii au criticat sentinţa fondului pentru netemeinicie arătând în esenţă că în mod greşit nu au fost reţinute în favoarea lor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 48 din 01 iunie 2011 Curtea de Apel Suceava, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii N.S. şi R.B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 272 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava.
A obligat pe inculpatul R.B.A. să plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
A obligat pe inculpatul N.S. să plătească statului suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av. A.M.) se va avansa din fondurile M.J. în contul Baroului Suceava.
A admis apelul declarat de partea vătămată R.I. împotriva Sentinţei penale nr. 272 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală sus menţionată şi în rejudecare:
A înlăturat aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) raportat la art. 3201 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010 în privinţa inculpatului R.B.A. şi a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen. referitoare la inculpatul N.S.
A reţinut în sarcina inculpatului R.B.A. circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., referitor la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.S., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare (în loc de 15 ani închisoare).
În temeiul art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 259 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului N.S., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin Sentinţa penală nr. 184/2005 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03 mai 2006 şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului N.S. durata arestării preventive de la 20 decembrie 2010 la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului R.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. d) şi art. 78 C. pen. la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare ).
A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului R.B.A., durata arestării preventive de la 20 decembrie 2010 la zi şi menţine starea de arest a acestuia.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
Celelalte cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunţa Decizia penală atacată, instanţa de apel a reţinut că sunt întemeiate doar criticile referitoare la nereţinerea agravantei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. Astfel se apreciază că sunt probe suficiente care conduc la concluzia că inculpatul R.B.A. a comis fapta din răzbunare.
Martorii audiaţi în cauză confirmă că inculpatul R.B.A. le-a spus că doreşte să se răzbune pe partea vătămată.
Modul în care a acţionat inculpatul R.B.A. respectiv pe fondul unei stări tensionate anterioare care exclude în acest fel luarea unei decizii spontane, înarmarea sa cu o bâtă, dar şi împrejurarea că în pofida atitudinii victimei care a încercat să scape prin fugă, după o primă agresiune, inculpatul fiind motivat puternic de dorinţa răzbunării, l-a urmărit şi a continuat să pună în practică rezoluţia sa anterioară, sunt împrejurări în raport de care apreciază instanţa de apel că se justifică reţinerea agravantei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.
Reţine de asemenea instanţa de apel că în mod greşit instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. cu privire la inculpatul R.B.A., în condiţiile în care nu poate fi ignorată regula potrivit căreia legea procesual penală nu retroactivează decât în cazurile în care se prevede în mod expres în conţinutul ei. Cum art. 3201 C. proc. pen. este o normă procesual penală prin conţinut şi material penală doar prin efectul pe care îl produce, dacă sunt îndeplinite condiţiile procesual penale, este de imediată aplicare.
Apreciază instanţa de apel că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde în raport de natura infracţiunii reţinute în sarcina lor, modalitatea de săvârşire, urmarea iremediabilă produsă, împrejurări ce impun un regim sancţionator sever pentru a fi atinse funcţiile de constrângere, de reeducare şi exemplaritate ale pedepsei.
Referitor la apelurile declarate de inculpaţi reţine instanţa de prim control judiciar că nu sunt întemeiate, fapt pentru care a dispus respingerea acestora ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpaţii N.S. şi R.B.A.
Recurentul inculpat N.S. a formulat critici de netemeinicie a pedepsei solicitând în acest sens menţinerea sentinţei instanţei de fond, pedeapsa de 15 ani fiind îndestulătoare pentru atingerea scopului pedepsei.
În susţinerea recursului se invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile formulate de recurentul inculpatul R.B.A. vizează nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., arătând că această circumstanţă a fost valorificată în încadrarea juridică a faptei prin reţinerea săvârşirii acesteia cu premeditare - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Arată de asemenea, apărarea, că în mod greşit au fost înlăturate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) cât timp inculpatul a recunoscut fapta şi a fost de acord cu situaţia de fapt susţinută în actul de sesizare a instanţei - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Recurentul inculpat R.B.A. critică Decizia instanţei de prim control judiciar şi pentru netemeinicie arătând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanţele personale pozitive solicitând reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei atât în raport de aceste circumstanţe atenuante cât şi în raport de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate cât şi în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că doar recursul inculpatului R.B.A. este întemeiat şi doar în limitele şi pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Verificând hotărârea recurată în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport de cazurile de casare invocate, rezultă că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpatului R.B.A. şi N.S. au fost corect reţinute fiind dovedite prin probe concludente administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în mod nemijlocit în faza de cercetare judecătorească ce au fost complet analizate şi just apreciate.
Astfel rezultă din probele dosarului că în noaptea de 6/7 iunie 2009, împreună cu o altă persoană, cu premeditare, în loc public, pe fondul consumului de alcool, cu intenţie, inculpatul N.S. a exercitat acte de violenţă cu mijloace şi corpuri contondente dure asupra victimei R.P. care au condus la decesul acesteia.
În sarcina inculpatului R.B.A. se reţine că în aceeaşi noapte, împreună cu inculpatul N.S., cu premeditare, într-un loc public situat pe raza comunei Ostra, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenţie, a exercitat acte de violenţă de intensitate ridicată cu un corp contondent dur asupra victimei R.P., care au condus la decesul acesteia.
Vinovăţia celor doi inculpaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina lor a fost dovedită în mod indubitabil, materialul probator administrat în cauză fiind supus unei analize atente şi obiective de către cele două instanţe inferioare.
Criticile aduse deciziei penale recurate de către inculpatul R.B.A. referitoare la reţinerea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., nu sunt întemeiate.
Reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., cu privire la inculpatul R.B.A. este justificată de probele administrate în cauză.
Motivele josnice în săvârşirea infracţiunii sunt acele impulsuri interne care presupun o conştiinţă înapoiată, periculoasă prin posibilitatea pe care infractorul o manifestă de a recurge la acte antisociale.
Legea penală nu identifică care sunt acele motive josnice ce îl determină pe infractor să comită fapta însă acestea pot fi cupiditatea, răzbunarea, invidia, răutatea, iar comiterea unei fapte antisociale sub impulsul uneia dintre stările enumerate relevă o periculozitate sporită şi o conştiinţă deosebit de periculoasă.
Datorită caracterului său, circumstanţa agravantă analizată are un caracter personal şi nu se răsfrânge asupra participanţilor.
Revenind la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., este determinată de motivul ce l-a impulsionat pe inculpatul R.B.A. să comită fapta de omor calificat şi anume din răzbunare.
Atât martorii audiaţi în cauză cât şi modul în care a acţionat inculpatul, el chiar justificând motivul pentru care dorea să-i aplice o corecţie victimei şi anume din răzbunare sunt probe indubitabile care impun reţinerea circumstanţei agravante legale.
De altfel, agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul R.B.A., lovirea victimei într-o primă fază şi ulterior urmărirea acesteia şi continuarea agresiunii până la căderea victimei pe şosea, inculpatul oprindu-se doar la insistenţele martorei C.I., sunt împrejurări ce scot în evidenţă motivul josnic ce 1-a determinat pe inculpat să comită fapta şi anume pentru a se răzbuna pe victimă ca urmare a agresiunii exercitate de aceasta asupra inculpaţilor şi a martorului B.L.T., la începutul anului 2008.
Reţinerea comiterii infracţiunii de omor calificat cu premeditare nu exclude reţinerea circumstanţei agravante legale a comiterii faptei din motive josnice.
În timp ce premeditarea presupune trecerea unui interval de timp din momentul luării rezoluţiei infracţionale şi până la momentul executării omorului, o anumită atitudine psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârşi infracţiunea, precum şi executarea unor acte de pregătire de natură să întărească rezoluţia luată şi să asigure realizarea ei, reţinerea circumstanţei agravante legale a comiterii faptei din motive josnice este determinată de scopul comiterii faptei, referindu-ne doar la atitudinea psihică a făptuitorului, ca atare nu există motive de incompatibilitate între omorul calificat comis cu premeditare şi circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.
Criticile formulate de inculpatul R.B.A. sunt întemeiate sub aspectul greşitei înlăturări a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. de către instanţa de apel, sub acest aspect reţinând Înalta Curte că recursul inculpatului este fondat.
Prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că alineatul final al art. 3201 C. proc. pen. este neconstituţional.
Rezultă din considerentele deciziei că deşi legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi din care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit legii noi, Curtea a hotărât că într-o atare situaţie este incident principiul legii penale mai favorabile.
Se apreciază că în cazul acestor situaţii tranzitorii trebuie să se ţină seama de caracterul mixt al dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. care consacră un caracter mai blând prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanţelor de judecată le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de datele concrete fiecărei speţe în parte.
Revenind la cauza dedusă judecăţii reţine Înalta Curte că soluţionarea cauzei a început sub imperiul legii vechi iar până la soluţionarea în fond a cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen. în cazul inculpatului R.B.A.
Este adevărat că legea procesual penală nu retroactivează, este de imediată aplicare, însă dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cu caracter mixt, norma de drept penal regăsindu-se în corpul unei norme de procedură şi este condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii procedurale.
Nu în ultimul rând, reţine Înalta Curte că art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este o normă care priveşte cuantumul pedepsei aplicabile putând fi încadrată în categoria normelor de drept penal substanţial, fapt pentru care se impune a se reţine incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere cuantumul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte va reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. În cazul inculpatului R.B.A., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
În cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei cu privire la inculpatul R.B.A., Înalta Curte va avea în vedere exigenţele reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) urmând să realizeze o proporţie între pedeapsa aplicată şi pericolul social concret al faptei comise.
Înalta Curte va avea în vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei, caracterizat prin modul în care s-a realizat în fapt acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii, respectiv agresivitatea deosebită de care au dat dovadă inculpaţii, motivele josnice care l-au determinat pe inculpatul R.B.A. să comită fapta, cu premeditare, în loc public.
Toate aceste împrejurări implică faptei un grad sporit de pericol social ce impune, concomitent, un regim sancţionator mai sever, numai în acest mod putând fi atinse funcţiile pedepsei respective de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate.
Funcţia de reeducare este prevăzută de dispoziţiile art. 52 C. pen. în care se arată că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Inculpatul R.B.A. a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 C. pen., însă apreciază Înalta Curte că nu se impune reţinerea acestor dispoziţii legale, lipsa antecedentelor penale ca şi poziţia nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, nu pot fi determinante la stabilirea sancţiunii penale cât timp reprezintă o stare normală pentru orice cetăţean şi în acelaşi timp o asumare a faptei şi a consecinţelor acesteia, el practic neavând posibilitatea de negare a faptei în faţa evidenţei probelor.
Cu privire la recursul inculpatului N.S. apreciază Înalta Curte că nu este fondat.
Pedeapsa aplicată de către instanţa de apel corespunde atât circumstanţelor reale cât şi celor personale ale săvârşirii infracţiunii.
Împrejurările în care a fost comisă fapta ce relevă o agresivitate deosebită a inculpatului N.S., respectiv acesta lovind victima cu o rangă în zona capului, după care a lovit cu picioarele peste pieptul victimei şi i-a aplicat mai multe lovituri de picior în alte zone ale corpului, justifică pedeapsa aplicată de instanţa de apel.
În cazul inculpatului N.S. există şi o stare de agravare a pedepsei respectiv starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., ca formă a pluralităţii de infracţiuni, stare ce relevă periculozitatea infractorului, care deşi a fost condamnat anterior, a perseverat în activitatea infracţională, fapt ce impune o reacţie mai fermă la stabilirea sancţiunii penale, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea pedepsei astfel cum este definită în art. 52 C. pen.
Faţă de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită apelul inculpatului R.B.A.
Va casa în parte Decizia penală atacată şi rejudecând în fond va face aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 174, art. 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul R.B.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului N.S.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, prevenţia de la 07 iunie 2009 la 16 decembrie 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia penală atacată şi rejudecând în fond face aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 174, art. 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul R.B.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 iunie 2009 la 16 decembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat N.S. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat R.B.A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4294/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4300/2011. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
