ICCJ. Decizia nr. 4294/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4294/2011
Dosar nr. 977/117/2011
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 180/D din 2 mai 2011 a Tribunalului Cluj s-au respins cererile formulate în cauză de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
Au fost condamnaţi inculpaţii M.C.I., fiul lui Ş. şi I., născut în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în Tulcea, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla, cetăţenie română, fără antecedente penale şi S.M.N., fiul lui N. şi N., născut în Ileanda, judeţul Sălaj, domiciliat în municipiul Cluj-Napoca, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla, cetăţenie română, fără antecedente penale, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., pentru săvârşirea de către fiecare a infracţiunii de tentativă la omor, la pedeapsa de câte: 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, fiecare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia timpul detenţiei preventive începând cu data de 16 decembrie 2010 până la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 - 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează: suma de 2.033,04 RON cu titlu de daune materiale plus suma de 20.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii cu titlu de daune morale către partea civilă F.G.; suma de 763,02 RON, cu dobânda legală calculată începând cu data de 16 decembrie 2010 şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Cluj; suma de 10.674,30 RON către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Secţia Neurochirurgie; suma de 3.315,89 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc - Secţia Neurologie.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că prin Rechizitoriul nr. 1171/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, au fost trimişi în judecată inculpaţii M.C.I. şi S.M.N., fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă faptul că, sus-numiţii, în cursul nopţii de 14/15 decembrie 2010, aflându-se împreună în locuinţa inculpatului M.C.I., au aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părţii vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa acesteia.
Audiaţi în cauză, inculpaţii au avut o atitudine sinceră, au recunoscut în întregime faptele reţinute în sarcina lor prin actul de inculpare, pe care le regretă, solicitând ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc, dorind să uzeze de prevederile art. 3201 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpaţii M.C.I. şi S.M.N. se cunosc din toamna anului 2009, pentru că au muncit pe acelaşi şantier.
În cursul lunii decembrie 2010, cei doi inculpaţi îşi desfăşurau activitatea la imobilele în construcţie din localitatea Floreşti, judeţul Cluj.
Potrivit declaraţiei inculpatului M.C.I., la data de 13 decembrie 2010, în împrejurări similare a cunoscut-o pe partea vătămată F.G.
În cursul serii de 14 decembrie 2010, inculpaţii M.C.I. şi S.M.N. se aflau la magazinul alimentar situat în apropierea imobilului în care locuia la acea dată inculpatul M.C.I., situat pe str. F. din localitatea Floreşti, judeţul Cluj, împrejurare în care s-au întâlnit cu partea vătămată F.G.
Ulterior, cei trei au purtat discuţii în cadrul cărora au luat hotărârea să consume băuturi alcoolice şi astfel s-au înţeles să se deplaseze la locuinţa inculpatului M.C.I., nu înainte însă ca inculpatul S.M.N. să cumpere o butelie cu vin. Deoarece inculpatul M.C.I. şi-a exprimat doleanţa de a mai rămâne un timp în magazin, pentru a putea intra în locuinţa sa, a remis cheile de acces în locuinţa inculpatului S.M.N., urmând ca acesta, împreună cu partea vătămată F.G., să-l aştepte în interiorul locuinţei până va reveni de la magazin.
După ce inculpatul S.M.N., împreună cu partea vătămată F.G. au ajuns la locuinţa inculpatului M.C.I., au început să consume conţinutul buteliei cu vin, timp în care a sosit şi inculpatul M.C.I. având asupra sa o altă butelie cu vin.
Potrivit declaraţiilor inculpaţilor au consumat împreună cu partea vătămată F.G. conţinutul buteliilor cu vin, au servit masa şi apoi au luat hotărârea să se deplaseze la barul C., situat pe str. T. din localitatea Floreşti, judeţul Cluj, pentru a mai consuma băuturi alcoolice.
Înainte de a efectua deplasarea înspre local, inculpatul S.M.N., însoţit de partea vătămată F.G., s-au deplasat la locuinţa celui dintâi, aspect confirmat şi de declaraţia martorului D.I.V., persoană la care la acea dată locuia inculpatul S.M.N. Inculpatul S.M.N. şi-a schimbat obiectele vestimentare şi apoi, însoţit de partea vătămată, au revenit la locuinţa inculpatului M.C.I., deplasându-se toţi trei înspre localul C. unde, inculpatul M.C.I. a comandat şi achitat contravaloarea a două beri şi a unei sticle de suc. Acest aspect este confirmat de declaraţia martorului M.I.S., administratorul localului care a precizat faptul că, cei doi inculpaţi, însoţiţi de partea vătămată au intrat în local în jurul orelor 00.05 şi după aproximativ 10 minute de la sosire, au plecat.
Partea vătămată F.G. ar fi ajuns în stare de ebrietate, potrivit susţinerilor inculpaţilor, motiv pentru care inculpatul M.C.I. i-a permis părţii vătămate F.G. să înnopteze în locuinţa sa. În acest sens, cei trei au revenit la locuinţa inculpatului M.C.I. şi după ce partea vătămată F.G. s-a schimbat de obiectele vestimentare pe care le purta, cu haine oferite de inculpatul M.C.I., inculpatul S.M.N. a părăsit locuinţa.
După plecarea inculpatului S.M.N., inculpatul M.C.I. a observat că îi lipseşte telefonul, motiv pentru care a trezit-o pe partea vătămată F.G. pentru a o chestiona cu privire la lipsa telefonului. Partea vătămată F.G. a negat că i-ar fi luat telefonul mobil şi astfel, inculpatul M.C.I. a luat hotărârea să se deplaseze la locuinţa inculpatului S.M.N. pentru a discuta cu acesta despre lipsa telefonului mobil. În locuinţa inculpatului S.M.N., în prezenţa martorului D.I.V., cei doi inculpaţi au purtat discuţii legate de telefon şi pentru a-l asigura că telefonul mobil nu este asupra sa şi nici în locuinţă, inculpatul S.M.N. a apelat de pe propriul telefon, numărul de telefon al inculpatului M.C.I.
Conştientizând că ar fi putut pierde telefonul pe traseul parcurs înspre sau dinspre localul C., cei doi inculpaţi s-au hotărât să refacă traseul pentru a căuta telefonul, sens în care au părăsit locuinţa inculpatului S.M.N. Inculpatul M.C.I. susţine că iniţial s-au deplasat la propria-i locuinţă pentru a-i „pune faţă în faţă" pe inculpatul S.M.N. şi partea vătămată F.G. Doar pentru că cei doi au negat vehement că i-ar fi luat telefonul şi după ce „au căutat" şi în locuinţa inculpatului M.C.I., folosind acelaşi procedeu ca şi în locuinţa inculpatului S.M.N., inculpaţii au plecat şi au refăcut traseul parcurs în şi dinspre local, timp în care partea vătămată F.G. a rămas în locuinţa inculpatului M.C.I.
După refacerea traseului, pentru că nu au reuşit să găsească telefonul, inculpaţii au revenit la locuinţa lui M. unde, au început să poarte discuţii cu partea vătămată, legate de lipsa telefonului.
Inculpaţii au susţinut că în cadrul acestor discuţii, partea vătămată F.G. s-a supărat pentru că „a fost acuzat", s-a ridicat din pat şi l-ar fi împins pe inculpatul M., susţinând că doreşte să plece, însă inculpatul M. i-ar fi aplicat o palmă în zona feţei, aspect susţinut de inculpatul S.M.N. şi nuanţat de inculpatul M.C.I., care a precizat că i-a aplicat „cu mâna dreaptă două palme" părţii vătămate, pentru că anterior, aceasta l-ar fi lovit în zona umărului şi abdomenului.
Ambii au recunoscut că „au palmele grele"; în plus, inculpatul M. a precizat că are forţă în mâini pentru că este obişnuit cu greutăţile, tocmai pentru că lucrează în construcţii, precum şi faptul că, la câte palme i-a aplicat părţii vătămate, aceasta i-ar fi înapoiat telefonul, dacă l-ar fi avut asupra sa.
La un moment dat, inculpaţii au susţinut că au observat partea vătămată sângerând, sens în care i-au recomandat să se spele în toaleta locuinţei. După ce partea vătămată ar fi revenit din toaletă, inculpatul M.C.I. susţine că a întrebat-o din nou pe partea vătămată „unde este telefonul", apoi s-a enervat şi i-a aplicat din nou lovituri părţii vătămate cu pumnul în umăr, cu palma peste faţă, cu genunchiul în zona feţei; întrucât, partea vătămată şi-ar fi aşezat mâinile protector, i-ar fi lovit doar mâinile care îi acopereau capul şi pieptul.
Inculpatul S.M.N. a susţinut că în acelaşi context, după ce inculpatul M.C.I. i-ar fi aplicat o lovitură cu palma peste faţă, i-ar fi aplicat şi el „o palmă peste faţă şi vreo două peste cap", iar apoi, ulterior acestui moment, M.C.I. i-ar mai aplicat două palme în zona feţei; apoi cu piciorul, a lovit-o în zona maxilarului stâng, după care a lovit-o cu genunchiul în zona pieptului, împrejurare în care partea vătămată a căzut.
Deoarece partea vătămată ar fi susţinut că nu se simte bine, cei doi inculpaţi au întins-o pe patul din camera locuinţei şi au observat faptul că „i se umflă faţa" şi i s-au modificat funcţiile vitale (a început să respire sacadat, s-a răcit, a început să sforăie, i s-a oprit respiraţia); motiv pentru care, cei doi inculpaţi au luat hotărârea să apeleze serviciul unic de urgenţă 112, nu înainte de a se înţelege asupra a ceea ce vor relata cu privire la împrejurarea în care s-a produs evenimentul în sensul că, la revenirea în locuinţă, au găsit în interiorul acesteia un hoţ, căruia i-au aplicat lovituri.
Până la sosirea ambulanţei, inculpatul S.M.N. a înlăturat urmele produse în timpul agresiunii, respectiv a şters pe jos cu mopul, pentru a înlătura petele de sânge.
Ambii inculpaţi au recunoscut faptul că au aplicat lovituri părţii vătămate în mai multe reprize, la intervale diferite de timp, patru-cinci reprize.
Partea vătămată F.G. a fost transportată la Unitatea de Primire a Urgenţelor I Cluj-Napoca, moment în care au fost sesizate şi organele de poliţie.
Partea vătămată F.G. a fost internată la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca cu diagnosticul „TCC sever acut închis. Hematom subdural supraacut fronto-temporo-parietal drept. Edem cerebral postraumatic. Comă gradul IV. Afirmativ agresiune" şi s-a intervenit neurochirurgical.
În data de 31 decembrie 2010, a fost externată din Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca şi transportată în vederea continuării tratamentului de recuperare neurologică, la Spitalul Judeţean Miercurea-Ciuc - Secţia Neurologie -, unde a rămas internată până în data de 12 ianuarie 2011.
Partea vătămată F.G. a fost externată având următorul diagnostic: „TCCAI grav prin agresiune. Hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept operat. Suspect leziune axonală difuză. Tetrapareză spastică predominant hemipareză dreaptă. Sindrom deteriorativ psiho-organic grav. Disfagie în remisie. Pneumonie. Infecţie urinară cu enterococ plurirezistent. Caşexie. Anemie microcitară - formă uşoară. Hepatită cronică toxică."
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 10051/II/a/197/2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca la data de 25 ianuarie 2011, leziunile suferite de partea vătămată F.G. necesită pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale; au pus în primejdie viaţa victimei; s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure; prezintă sechele neuropsihice cu deficienţă funcţională gravă care necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane, iar timpul total de îngrijiri medicale, precum şi eventuala invaliditate şi/sau infirmitate posttraumatică se vor putea aprecia la 6 - 8 luni de la data întocmirii raportului.
Starea de fapt s-a probat cu: proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral; proces-verbal de cercetare a locului faptei şi planşe foto; dovezi de ridicare; concluzii preliminare nr. 10051/II/a/197; proces-verbal; declaraţiile martorilor D.I.V., M.I.S., B.L., S.S., T.S.O.; ordonanţă de delegare a lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. – S.I.C.; raport de constatare medico-legală nr. 10051/II/a/197 din 25 ianuarie 2011; declaraţia părţii vătămate F.G.; declaraţiile inculpatului M.C.I.; declaraţiile inculpatului S.M.N.
La termenul din data de 28 aprilie 2011, inculpaţii prin apărători au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina fiecăruia, respectiv din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. în cea de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., arătând în esenţă faptul că, sub aspectul laturii subiective, inculpaţii nu au urmărit şi nici acceptat producerea rezultatului, starea de pericol creată, fiindu-le imputabilă pe bază de praeterintenţie; cererile au fost puse în discuţia părţilor la termenul de mai sus, instanţa urmând a se pronunţa asupra lor prin prezenta hotărâre.
Instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina fiecărui inculpat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen. din punct de vedere al laturii subiective, în sensul că, faptele sus-numiţilor nu au la bază ca formă a vinovăţiei, praeterintenţia;
Astfel, având în vedere modul şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor (numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, zona capului vizată) a rezultat fără dubii că, deşi nu au urmărit să suprime viaţa părţii vătămate F.G., au avut o atitudine indiferentă, de acceptare a posibilităţii producerii acestui rezultat, acţionând dacă nu cu intenţie directă, cel puţin cu intenţie indirectă; poziţie subiectivă care reiese şi din faptul că, la un moment dat, inculpaţii au conştientizat că starea sănătăţii părţii vătămate F.G. s-a agravat, „pentru că a început să-i curgă sânge din nas", motiv pentru care au trimis-o să se spele în toaleta locuinţei; cu toate acestea, la revenirea ei în cameră, au continuat să-i aplice lovituri cu palmele în zona capului, respectiv cu genunchiul.
De asemenea, la aprecierea poziţiei subiective a inculpaţilor, trebuie avut în vedere şi urmările concrete produse; în speţă, din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca reiese că, leziunile suferite de partea vătămată necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale; i-au pus în primejdie viaţa; la data externării din Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc (12 ianuarie 2011) prezenta sechele neuropsihice cu deficienţă funcţională globală gravă, care necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane; timpul total de îngrijiri medicale şi eventuala invaliditate şi/sau infirmitate posttraumatică se vor putea aprecia la 6 - 8 luni de la data întocmirii raportului (25 ianuarie 2011).
Totodată, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 C. pen. raportat la încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpaţilor prin actul de inculpare, pe care instanţa o apreciază ca fiind corectă; astfel, actele de executare calificate comise de inculpaţi se înglobează în conţinutul infracţiunii de tentativă la omor şi care este incriminată potrivit alin. (2) al art. 174 C. pen.
În drept, fapta inculpatului M.C.I. care, în cursul nopţii de 14/15 decembrie 2010 aflându-se în locuinţa sa împreună cu inculpatul S.M.N., a aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părţii vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen.
Fapta inculpatului S.M.N. care, în cursul nopţii de 14/15 decembrie 2010 aflându-se în locuinţa inculpatului M.C.I. a aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părţii vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptelor concretizat în natura faptelor, modul şi împrejurările de comitere a acestora, urmările grave produse asupra părţii vătămate; de persoana inculpaţilor care au dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, regretând fapta, aflaţi la prima confruntare cu legea penală.
În consecinţă, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, pentru săvârşirea de către fiecare a infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen.
Partea vătămată F.G., prin înscrisul depus la dosar, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.033,04 RON cu titlu de daune materiale, plus suma de 20.000 euro, cu titlu de daune morale.
Serviciul de Ambulanţă al judeţului Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 736,02 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă şi de transport medical asistat acordat părţii vătămate F.G., cu dobânda legală, calculată potrivit dispoziţiilor legale, începând cu data de 16 decembrie 2010 (ziua imediat următoare intervenţiei) şi până la data achitării integrale a debitului.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.674,30 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor aferente îngrijirii acordate părţii vătămate F.G. în perioada cât a fost spitalizată în Secţia Neurochirurgie, respectiv 15 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc - Secţia de Neurologie - a depus decontul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părţii vătămate F.G. în perioada 31 decembrie 2010 - 12 ianuarie 2011, cuantumul fiind de 3.315,89 RON.
Inculpaţii au învederat instanţei faptul că doresc să recupereze prejudiciul cauzat, manifestare de voinţă pe care instanţa o apreciază ca fiind o achiesare totală raportat la pretenţiile civile formulate în cauză de părţile civile mai sus menţionate.
În consecinţă, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 - 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează: suma de 2.033,04 RON cu titlu de daune materiale plus suma de 20.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii cu titlu de daune morale către partea civilă F.G.; suma de 763,02 RON, cu dobânda legală calculată începând cu data de 16 decembrie 2010 şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Cluj; suma de 10.674,30 RON către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Secţia Neurochirurgie; suma de 3.315,89 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc - Secţia Neurologie.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii M.C.I. şi S.M.N.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaţilor M.C.I. şi S.M.N. la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit, în raport de gravitatea şi împrejurările reale ale faptei deduse judecăţii.
S-a arătat că modalitatea concretă în care au acţionat inculpaţii denotă o atitudine psihică de totală indiferenţă şi sfidare a normelor de convieţuire socială şi a valorilor sociale fundamentale, cum este dreptul la viaţă. Inculpaţii au exercitat acte de violenţă asupra unei persoane care nu avea posibilitatea de a riposta sau de a se apăra, fiind în inferioritate numerică, având o constituţie fizică slabă, mobilul agresiunii fiind unul josnic, respectiv dispariţia telefonului inculpatului M. şi bănuiala că ar fi fost sustras de partea vătămată, precum şi dorinţa de a se răzbuna, de a-şi face dreptate singuri şi de a da părţii vătămate o lecţie.
Inculpaţii nu au anunţat imediat după agresarea părţii vătămate organele medico-sanitare, ci după circa 25 de minute, timp în care au pus la cale o strategie de a da vina pe partea vătămată pentru cele întâmplate, acuzând-o de săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că apelurile nu sunt fondate şi Ie-a respins.
Împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, în termen legal s-au exercitat recursuri de către aceeaşi titulari, respectiv procurorul şi inculpaţii M. şi S.
Parchetul solicită admiterea recursului şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea concret comisă, la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sporit, judicios individualizată şi proporţionalizată în raport cu gravitatea şi împrejurările reale ale faptei deduse judecăţii. Cu privire la modalitatea concretă în care cei doi inculpaţi au acţionat în momentele exercitării violenţelor fizice asupra victimei, sunt de remarcat mai multe aspecte şi împrejurări de fapt, care denotă practic poziţia psihică şi atitudinea ambilor autori, de totală indiferenţă şi sfidare faţă de normele de convieţuire socială şi cele penale, inclusiv în privinţa valorilor sociale referitoare la cele mai importante drepturi fundamentale ale oricărei persoane - dreptul la integritate corporală şi sănătate, dar mai presus de orice - dreptul la viaţă. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii, s-a concretizat practic într-o multitudine de lovituri intense, puternice şi repetate, cu palmele, pumnii şi chiar cu picioarele, în toate zonele corpului victimei, dar mai ales în zona capului, iar agresiunile fizice au avut o mare durată în timp, fiind reluate în mai multe „reprize", chiar şi după ce partea vătămată a căzut pe sol, a început să sângereze puternic din nas şi a fost trimisă tocmai de inculpaţi să se spele în baia locuinţei. Conform probelor cauzei, după momentul în care inculpaţii au constatat cu propriile simţuri că starea victimei s-a deteriorat accentuat, aceştia nu au luat măsuri imediate de chemare/anunţare a organelor medico-sanitare, în scopul acordării primului ajutor victimei şi al limitării efectelor negative a multiplelor violenţe fizice suferite. Hotărârea instanţei de fond apare ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului prea redus al pedepsei închisorii aplicate autorilor. Greşita individualizare a sancţiunii penale stabilite în concret, menţinută în apel, este de natură să impieteze asupra scopului esenţial al aplicării de pedepse faţă de orice persoană care a comis infracţiuni, şi anume prevenirea reiterării comportamentului infracţional similar sau de alt gen de autorii faptelor, ori a iniţierii unei conduite ilicite cu caracter penal de către alte persoane.
Prin stabilirea şi aplicarea unor pedepse în limite evident disproporţionate faţă de pericolul social propriu-zis al faptei comise, îndreptarea contra vieţii persoanelor, şi a împrejurărilor în care aceasta s-a produs, a fost diminuată în mod nepermis şi într-un procent considerabil eficienţa sancţiunii penale, atât în ce priveşte apărarea valorilor sociale ocrotite de lege, cât şi cu referire la realizarea funcţiilor specifice care vizează nemijlocit persoanele de exemplaritate.
Se invocă şi că la încadrarea juridică nu s-a reţinut art. 3201 C. proc. pen.
Inculpaţii solicită admiterea recursului şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice şi condamnarea pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 22 alin. (2) C. pen. şi reţinerea de circumstanţe atenuante. În continuare se arată că inculpaţii au zădărnicit producerea rezultatului mai grav, moartea victimei, au stropit victima cu apă şi au sunat la 112. Se arată că inculpaţii au fost provocaţi de victimă.
De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut cont la individualizarea pedepsei de gradul de pericol social al faptei concretizat în natura faptelor, modul şi împrejurările de comitere a acestora, urmărire produse asupra părţii vătămate, de persoana inculpaţilor care au dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, regretând fapta, fiind la prima confruntare cu legea penală.
Instanţa de recurs retine următoarele:
Instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susţinută de probele administrate, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală. Aceleaşi învederări au fost realizate şi la nivelul judecăţii din apel.
A rezultat din ansamblul probator că în cursul nopţii de 14/15 decembrie 2010 inculpatul M.C.I., aflându-se în locuinţa sa împreună cu inculpatul S.M.N., ambii au aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părţii vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Nu pot fi primite solicitările inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice şi de aplicare a prevederilor art. 22 şi art. 73 lit. b) C. pen. pentru următoarele considerente:
Din rechizitoriul întocmit în cauză nu se desprinde posibilitatea ca faptei să i se dea o altă încadrare juridică, dimpotrivă este explicată la fila 6 motivaţia care a condus la reţinerea intenţiei inculpaţilor de a suprima viaţa părţii vătămate. De asemenea în rechizitoriu nu se face menţiune despre împiedicarea de către inculpaţi a producerii rezultatului şi nici despre reţinerea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. ca fiind fapta comisă de inculpaţi până în momentul împiedicării producerii rezultatului.
Totodată în actul de trimitere în judecată nu se face referire la vreo atitudine provocatoare a părţii vătămate, astfel că nu sunt incidente nici prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Mai mult decât atât, procurorul s-a pronunţat în mod expres prin Ordonanţa din data de 2 februarie 2011 asupra solicitării inculpatului M.C.I. de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cerere în care a făcut referire şi la art. 22 C. pen., respingând cererea formulată şi indicând motivele pentru care s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.
Chiar dacă inculpaţii contestă încadrarea juridică a faptei, solicitările lor în acest sens nu pot fi primite:
Astfel, din raportul de constatare medico-legală reiese că partea vătămată F.G. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, leziunile au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, la externare partea vătămată prezintă sechele neuropsihice cu deficienţă funcţională globală gravă care necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane. Timpul total de îngrijiri medicale şi eventuala invaliditate şi/sau infirmitate posttraumatică se vor putea aprecia la 6 - 8 luni de la data întocmirii prezentului act medico-legal (25 ianuarie 2011).
Din acelaşi raport reiese că partea vătămată a prezentat la internare diagnosticul "TCC sever acut închis. Hematom subdural supraacut fronto-temporo-parietal drept. Edem cerebral posttraumatic. Comă grad IV."
Faţă de modul şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei (numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, zona capului vizată) deşi este posibil ca inculpaţii să nu fi urmărit să suprime viaţa părţii vătămate F.G., totuşi aceştia au avut o atitudine indiferentă, de acceptare a posibilităţii producerii acestui rezultat, acţionând cel puţin cu intenţie indirectă. Intenţia indirectă este demonstrată şi de faptul că la un moment dat, conştientizând că starea sănătăţii părţii vătămate F.G. s-a agravat „pentru că a început să-i curgă sânge din nas" inculpaţii au trimis-o să se spele în toaleta locuinţei, însă la revenirea ei în cameră, au continuat să-i aplice lovituri cu palmele în zona capului, respectiv cu genunchiul.
De asemenea, intenţia indirectă de suprimare a vieţii părţii vătămate este demonstrată şi de urmările concrete produse, respectiv punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate şi aducerea acesteia în starea de comă grad IV.
Nu sunt incidente nici prevederile art. 22 C. pen. privind împiedicarea producerii rezultatului mai grav, deoarece salvarea vieţii părţii vătămate se datorează intervenţiei medicilor şi nu apelului inculpaţilor la Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) 112 şi nici faptului că au stropit partea vătămată cu apă.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor se constată că instanţa de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a dozat corespunzător pedepsele, în condiţiile în care fapta este sancţionată cu închisoarea de la 3 ani şi 4 luni la 8 ani şi 4 luni închisoare, inculpaţii se află la prima confruntare cu legea penală, au recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa urmează a fi executată în regim de detenţie.
Individualizarea pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului, numai în această manieră putând fi realizat scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
Gravitatea faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt criterii cumulative, întrucât ele se intercondiţionează reciproc, astfel că în procesul de individualizare a cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia nu trebuie dată o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului ori celor care caracterizează fapta săvârşită.
Instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse în măsură a atinge scopul de sancţionare a acestora, dar şi pe cel de reeducare, ţinând seama de toate criteriile de mai sus.
În cauză nu a fost demonstrat un comportament violent constat al inculpaţilor ori săvârşirea altor fapte, chiar dacă nu de natură penală, care să lezeze ordinea socială şi care să conducă la concluzia că se impune un regim sancţionator mai sever faţă de inculpaţi.
Lipsa de antecedente penale şi sinceritatea inculpaţilor au primit relevanţă prin orientarea pedepsei înspre minimul special prevăzut de lege, situaţie ce nu se va mai repeta pe viitor în cazul în care inculpaţii vor comite noi fapte antisociale, aspect asupra căruia trebuie responsabilizaţi încă din cursul acestui proces.
Trimiterea expresă la prevederile art. 3201 C. proc. pen. raportat la încadrarea juridică, este un simplu formalism, conotaţiile juridice au fost deja produse aşa încât nu se poate consemna incidenţa vreunui caz de casare expres în acest sens.
Pentru toate considerentele prezentate, în contextul în care instanţa de apel a constatat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii M.C.I. fiul lui Ş. şi I. şi S.M.N., fiul lui N. şi N., aflaţi în Penitenciarul Gherla împotriva Sentinţei penale nr. 180/D/2 mai 2011 a Tribunalului Cluj, recursurile de faţă au aceeaşi soartă juridică, a respingerii ca nefondate pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea perioadelor executate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi inculpaţii recurenţi să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpaţii M.C.I. şi S.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2010 la 16 decembrie 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4296/2011. Penal → |
|---|
