ICCJ. Decizia nr. 502/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 502/2011
Dosar nr. 724/35/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79/P din 8 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 278/1 alin. (8) lit. a) teza II Cod de procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta SC V.G. SRL Oradea, împotriva rezoluţiei din 12 mai 2010, dispusă în dosar nr.214/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută prin rezoluţia din 11 iunie 2010, emisă în dosar nr. 333./II.2/2010 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Prin plângerea penală formulată petenta SC V.G. SRL Oradea a solicitat tragerea la răspundere a făptuitorii SC L.G. SRL Oradea şi C.C.D., în calitate de reprezentant al SC L.G. SRL Oradea, pentru infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen.
Petenta, prin administrator legal B.A. şi asociat unic B.I., a susţinut că la 17 aprilie 2008 între SC V.G. SRL Oradea şi SC L.G. SRL Oradea, reprezentată de C.C.D. a intervenit un contract de comodat având ca obiect darea spre folosinţă cu titlu gratuit a autoturismului Citroen Berlingo cu nr. de înmatriculare, cu scopul de a fi utilizat în interesul societăţii pârâte.
Din verificările efectuate de către petiţionară a rezultat că SC L.G. SRL Oradea nu mai desfăşoară activităţi comerciale din anul 2006, autoturismului Citroen Berlingo cu nr. de înmatriculare fiind înstrăinat de făptuitorul C.C.D. unor terţe persoane.
Prin urmare petenta a formulat la data de 12 iunie 2008 acţiune la Judecătoria Oradea pentru rezilierea contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 7586 din 21 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Oradea, irevocabilă prin neapelare s-a admis cererea reclamantei SC V.S. SRL Oradea şi s-a dispus rezilierea contractului de comodat încheiat între părţi la 17 aprilie 2008 şi obligarea pârâtei SC L.G. SRL Oradea să restituie reclamantei autoutilitara. Deşi puşi în întârziere, prin notificarea emisă de Biroul Executorului Judecătoresc P.B., la data de 19 septembrie 2009, făptuitorii au refuzat restituirea bunului, iar petenta a formulat plângere pretinzând că aceştia sunt pasibili de răspundere sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere.
Prin rezoluţia nr. 214/P/2010 din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale faţă de C.C.D. şi SC L.G. SRL Oradea pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz de încredere, prev. de art. 213 C. pen. şi nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prev. de art. 271 C. pen., cu motivarea că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
S-a reţinut astfel că în cauză nu a fost stabilită existenta niciunui indiciu temeinic cu privire la faptele sesizate, rezultând că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Prin rezoluţia din 11 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiţionarei împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţia atacată fiind menţinută ca temeinică şi legală.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere împotriva rezoluţiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29 iunie 2010 sub numărul 724/35/P/2010.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că făptuitorii SC L.G. SRL Oradea şi C.C.D. au deţinut din 17 aprilie 2008 până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a reziliat contractul de comodat, autoutilitara Citroen Berlingo cu nr. de înmatriculare pe baza unui titlu legal.
S-a constata că raportul juridic patrimonial a încetat prin rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 7586/2008 pronunţată de Judecătoria Oradea, iar din acel moment, făptuitorii nu mai deţin bunul pe baza unui titlu legal. Prin urmare s-a constat că la data formulării plângerii penale, 27 octombrie 2009, bunul nu mai era deţinut de făptuitori pe baza contractului de comodat, motiv pentru care fapta săvârşită de făptuitori nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 213 C. pen.
Curtea a reţinut totodată, că procurorul a efectuat acte premergătoare şi sub aspectul comiterii de făptuitorii intimaţi a infracţiunii prev. de art. 271 C. pen., constatând în mod legal că în cauza dedusă judecăţii ne aflăm în prezenţa neexecutării unei hotărâri judecătoreşti care însă, nu se circumscrie laturii obiective a acestei infracţiuni.
In acest context, instanţa a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii C.C.D. şi SC L.G. SRL Oradea, este temeinică şi legală, fiind menţinută ca atare.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionara SC V.G. SRL Oradea, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public faţă de recursul declarat de petiţionară au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursul declarat este fondat pentru considerentele care urmează:
Verificându-se actele dosarului de urmărire penală, actele premergătoare şi determinate de plângerea petentei, sentinţa instanţei de fond ce a soluţionat plângerea aceleiaşi petiţionare potrivit art. 278 C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, Curtea reţine că hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen., expunerea unei hotărâri judecătoreşti trebuie să cuprindă, printre altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât si a celor care au fost înlăturate, precum si analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia data în cauza, arătarea temeiurilor de drept care justifica soluţiile date în cauza.
Or, prima instanţa nu a făcut o analiza proprie a cauzei, ci s-a rezumat la a relua afirmaţiile făcute în cuprinsul celor două rezoluţii atacate, şi a face menţiunea ca "în consecinţă lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 213 C. pen. şi art. 271 C. pen., soluţia pronunţată de parchet este legală şi temeinică." Aşadar, prima instanţa nu a analizat materialul si lucrările din dosarul de urmărire penala, aşa cum cere art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., si nu a analizat motivele de nelegalitate si netemeinicie a soluţiei procurorului, formulate de petent în plângere.
Procedând astfel, prima instanţa a pronunţat o hotărâre care nu se bazează pe o motivare raţionala, motiv pentru care este imposibila verificarea legalităţii si temeiniciei ei de instanţa de control judiciar.
Totodată, Înalta Curte constată că, dreptul petentului la un proces echitabil, aşa cum este consacrat de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, a fost încălcat prin motivarea vaga a hotărârii.
Instanţa europeană pentru drepturile omului s-a pronunţat, constant, ca argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei trebuie sa-si găsească reflectare în hotărâre, pentru ca justiţiabilii sa fie convinşi ca s-a făcut dreptate si ca judecătorul a examinat probele administrate, dar si pentru a le permite sa aprecieze şansele de reuşita ale unui recurs. Prin felul în care a motivate hotărârea, prima instanţa nu a respectat aceasta garanţie a dreptului la un proces echitabil.
Cu referire la cauză Înalta Curte reţine că examinarea sumară şi la modul general, prin preluarea în integralitate a conţinutului rezoluţiei atacate, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecinţele casării acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de petenta SC V.S. SRL Oradea împotriva sentinţei penale nr. 79/P din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va fi casată sentinţa penală recurată şi cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta SC V.S. SRL Oradea împotriva sentinţei penale nr.c79/P din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 498/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 530/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
