ICCJ. Decizia nr. 482/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 482/2011
Dosar nr.1004/35/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin plângerile penale, înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sub numerele 211/P/2010 şi respectiv 362/P/2010, petentul G.F., a solicitat cercetarea numitei C.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita - sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie legate de modul de soluţionare a dosarelor nr. 1093/P/2008, 898/P/2009 şi 1900/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita şi respectiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, legate de modul de soluţionare al dosarului nr. 1900/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita.
Din cuprinsul plângerilor rezultă faptul că petentul se consideră torturat şi batjocorit de soluţiile nelegale date în dosarele mai sus menţionate şi apreciază că aceste soluţii sunt abuzive, motiv pentru care a solicitat cercetarea procurorului sus-menţionat
Prin Rezoluţia nr. 211/P/2010 din 3 august 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimata C.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita sub aspectul săvârşirii infracţiunilor menţionate în plângerile petentului.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că sub aspectul modului de soluţionare al dosarelor nr. 1093/P/2008 şi 898/P/2009, petentul a mai formulat plângeri împotriva procurorului C.M., plângeri înregistrate sub nr. 280/P/2009 respectiv 844/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul întrucât nu pot fi reţinute în sarcina sa faptele menţionate în plângere lipsind elementul material al laturii obiective.
S-a mai reţinut că referitor la aceste dosare nu s-a ivit nici o situaţie nouă de natură a schimba soluţia adoptată.
Cu privire la dosarul nr. 1900/P/2009, s-a reţinut că în acest dosar s-a confirmat de către procurorul C.M. propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii C.I. şi C.D. sub aspectul comiterii unei infracţiuni de tulburare în posesie întrucât pe terenul respectiv nu a fost pusă în posesie nici o persoană şi a unei infracţiuni de ameninţare întrucât fapta nu există.
Împotriva sus-menţionatei Rezoluţii, petiţionarul a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 489/II/2/2010 din 20 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 105 PI din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea,secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimata - ar fi săvârşit vreo o faptă prevăzută de legea penală şi că nu se poate pune problema unui abuz, întrucât numitul G.F. a avut posibilitatea de a formula plânge, împotriva soluţiei şi de a se adresa instanţei de judecată, posibilitate de care a şi uzat. S-a mai reţinut că procurorul C.M. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu normele legale astfel nu se poate reţine că aceasta se face vinovată de îndeplinirea defectuoasă, cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu şi că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta.
Împotriva sentinţei, petiţionarul G.F. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, la judecata căruia nu s-a prezentat solicitând, în esenţă, potrivit motivelor de recurs, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, desfiinţarea rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru fapta reclamată, faţă de intimată.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata C.M. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunii reclamate care să poată fi imputate intimatei.
Împrejurarea că recurentul petiţionar este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate este atributul stabilit prin lege - al completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri considerate nelegale şi netemeinice dispoziţiile legale prevăd posibilitatea exercitării unor căi - ordinare sau extraordinare - de atac.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părţile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greşeli de judecată, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti sau adoptarea unei soluţii de către procuror să poată fi considerată, prin ea însăşi, o infracţiune.
Dacă s-ar admite ca împotriva magistraţilor care au pronunţat o hotărâre judecătorească sau care au adoptat o anume soluţie se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul G.F.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.G. împotriva sentinţei penale nr. 105/PI din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 498/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
