ICCJ. Decizia nr. 530/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 530/2011
Dosar nr. 1086/1/2011
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 2754/3/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor S.I.R., P.G.C., O.M.V., T.L., P.E., P.C., P.C.D., C.V. şi C.G.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 185/D/P/2009 din data de 25 ianuarie 2010, au fost trimişi în judecată – în stare de arest preventiv – inculpaţii: C.V. zis „R.", pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, deţinere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, şi spălare de bani, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 1361 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 1361 din Legea nr. 295/2004, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.C.D. zis „C.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), C.G. zis „G.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), T.L. zis „L.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), O.M.V. zis „V.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), P.E. zis „E.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), P.C. zis „C.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi S.I.R., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, în fapt, în sarcina inculpaţilor C.V. zis „R.", P.G.C., P.C.D. zis „C.", C.G. zis „G." şi T.L. zis „L." s-a reţinut că, în cursul anului 2009, atât direct, cât şi prin intermediul altor persoane, au deţinut în vederea vânzării, au vândut şi au intermediat vânzarea a diferite cantităţi de droguri de mare risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
În sarcina inculpatului O.M.V. zis „V." s-a reţinut în fapt că, la data de 29 iulie 2009, a intermediat şi a participat în mod direct la vânzarea către investigatorul sub acoperire „L.I." şi către colaboratorul acestuia „C.T." a cantităţii de 1,33 g cocaină şi fenacetină, cu suma de 250 de Euro, tranzacţia efectuându-se pe raza municipiului Bucureşti, respectiv în zona benzinăriei „P." sector 6, la această tranzacţie ilicită cu cocaină participând şi inculpatul P.G.C.
În sarcina inculpatului S.I.R. s-a reţinut în fapt că, la data de 03 septembrie 2009, a vândut unui colaborator sub acoperire cantitatea de 1,36 g cocaină, fenacetină şi lidocaină cu suma de 800 lei.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 14 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 40625/3/2009, în baza art. 136, art. 143, art. 146, art. 148 lit. f) şi art. 151 C. proc. pen., inculpaţii C.V. zis „R.", P.G.C., C.G. zis „G.", T.L. zis „L." şi O.M.V. zis „V." au fost arestaţi preventiv pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la data de 15 octombrie 2009 până la data de 12 noiembrie 2009, inclusiv, emiţându-se mandatele de arestare preventivă nr. 225/UP din 14 octombrie 2009, 226/UP din 14 octombrie 2009, 224/UP din 14 octombrie 2009, 228/UP din 14 octombrie 2009 şi 227/UP din 14 octombrie 2009.
Prin încheierea nr. 350/R din 22 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 40625/3/2009 (2419/2009), în baza art. 143, art. 148 lit. f), art. 1491 şi art. 151 C. proc. pen., inculpaţii P.C.D. zis „C." şi S.I.R. au fost arestaţi preventiv pe o perioadă de 29 de zile, de la data încarcerării, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 7/UP din 22 octombrie 2009 şi mandatul de arestare preventivă nr. 8/UP din 22 octombrie 2009.
Prin sentinţa penală nr. 564 din 08 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, inculpaţii au fost condamnaţi, după cum urmează:
1. C.V. zis „R.", la pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 1361 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..
2. P.G.C., la pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 1361 din Legea nr. 295/2004, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
3. P.C.D. zis „C.", la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
4. C.G. zis „G.", la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
5. T.L. zis „L.", la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen.;
6. O.M.V. zis „V.", la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
7. P.E. zis „E.", la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
8. P.C. zis „C.", la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
9. S.I.R., la pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În prezent, cauza se află la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 564 din 08 iulie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b C. proc. pen., reţine Curtea de Apel Bucureşti că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor se menţin şi impun în continuare privarea lor de libertate.
Reţine, de asemenea, Curtea de Apel Bucureşti că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, fiind îndeplinite condiţiile art. 143 C. proc. pen., precum şi cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Apreciază Curtea de Apel Bucureşti că nu se justifică luarea de măsuri alternative neprivative de libertate, măsura arestării preventive fiind aptă să răspundă scopului măsurilor preventive, respectiv a bunei desfăşurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.I.R., P.G.C., O.M.V., T.L., P.E., P.C., C.V. şi C.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lor în continuare în stare de libertate, având în vedere durata arestului preventiv ca şi circumstanţele personale.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii din 03 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, de menţinere a stării de arest a inculpaţilor, este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Există la dosar probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele reţinute în sarcina lor, relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice purtate între inculpaţi, procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât şi sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate.
Noţiunea de pericol concret pentru ordinea publică trebuie înţeleasă prin prisma naturii infracţiunilor comise, infracţiuni ce prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat nu numai în raport de regimul sancţionator sever stabilit de legiuitor, ci şi prin modalitatea de comitere a faptelor, respectiv numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, multitudinea actelor materiale comise, ca şi perioada relativ mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea prin sentinţa penală nr. 564 din 08 iulie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penal, fiind soluţionate şi apelurile declarate de inculpaţi prin Decizia penală nr. 271/A din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Este adevărat că această decizie nu este definitivă, însă Înalta Curte apreciază că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpaţilor, fără ca în acest fel să fie afectată prezumţia de nevinovăţie reglementată de dispoziţiile art. 52 C. proc. pen. şi nici dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând, reţinând ca în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I.R., P.G.C., O.M.V., T.L., P.E., P.C., C.V. şi C.G. împotriva încheierii din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 2754/3/2010 (2222/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 544/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
