ICCJ. Decizia nr. 527/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 527/2011
Dosar nr. 10061/1/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
La data de 7 decembrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei penale nr. 4258 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 464/42/2010.
Pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte a dispus ataşarea dosarului nr. 10061/1/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care a fost pronunţată Decizia penală contestată.
Analizând actele din dosar reţine Înalta Curte că prin Decizia penală nr. 4258 din 26 noiembrie 2010, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petentul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 18 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petiţionarul B.G., invocând cazurile de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. c) şi/sau lit. e) C. proc. pen., în sensul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv când la judecarea recursului, inculpatul a fost prezent în instanţă, iar instanţa nu a dispus ascultarea sa deşi ascultarea acestuia era obligatorie, potrivit disp. art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie, în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., reţine Înalta Curte că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Deşi contestatorul invocă cazurile de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen., acestea nu sunt incidente în cauză, fiind invocate în mod formal.
În sprijinul acestei afirmaţii, menţionăm conţinutul cererii de contestaţie în anulare în care contestatorul invocă cazul de contestaţie prev. de art. 386 lit. c) şi/sau lit. e) C. proc. pen., fără a motiva care sunt argumentele pentru care invocă aceste cazuri de contestaţie în anulare.
Este adevărat că, motivele pe care se sprijină contestaţia în anulare sunt din cele reglementate de disp. art. 386 C. proc. pen., însă contestatorul nu a depus în sprijinul contestaţiei dovezi care să facă posibilă incidenţa cazurilor de contestaţie în anulare invocate, fapt pentru care Înalta Curte consideră că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Pentru considerentele arătate Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare împotriva deciziei penale nr. 4258 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei penale nr. 4258 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 464/42/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 516/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 531/2011. Penal → |
|---|
