ICCJ. Decizia nr. 516/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 516/2011
Dosar nr. 631/90/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85 din 4 iunie 2010, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V.G., la 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
A aplicat art. 71 rap. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
A aplicat art. 57 C. pen.;
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 24 decembrie 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ..
A obligat pe inculpat să plătească părţilor civile L.L., L.C.C., şi L.G., suma de 11.260, 21 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi la câte 10.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părţile civile L.L., L.C.C. şi L.G.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a confiscat de la inculpat un cuţit cu lungimea totală de 26 cm, lungimea lamei de 14 cm şi lăţimea lamei de 2,5 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea şi îl obligă la predarea lui către stat.
În baza art.191 alin. (1) C. proc. pen.;
A obligat pe inculpat la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat în care se include şi suma de 100 lei reprezentând 1/2 din onorariul avocatului I.E. desemnat din oficiu, al cărui mandat a încetat la prezentarea apărătorului ales, ce va fi avansat anticipat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen.;
A obligat pe inculpat la 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile L.L., L.C.C. şi L.G.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.V.G. a fost vecin cu victima L.G. Între cei doi au existat relaţii apropiate, inculpatul şi victima mergând împreună la muncă la diferite persoane.
În acelaşi timp, tot împreună, aceştia obişnuiau să consume băuturi alcoolice în localuri publice sau la domiciliul victimei.
În dimineaţa zilei de 23 decembrie 2010, la cererea victimei, inculpatul a efectuat diferite activităţi gospodăreşti la locuinţa părinţilor victimei pentru care a fost plătit de aceştia cu suma de 15 lei. După terminarea acestor activităţi, cei doi s-au deplasat la gospodăria victimei unde, împreună, au golit băuturi alcoolice (ţuică şi vin) din vase mari în vase mai mici. Întrucât se apropiau sărbătorile de iarnă, inculpatul a solicitat şi a primit de la victimă circa 15 litri de băuturi alcoolice după care, soţia victimei i-a cerut să plece acasă, atrăgându-i totodată atenţia să nu provoace scandal deoarece avea cunoştinţă de faptul că atunci când consuma alcool inculpatul devenea violent şi se comporta urât cu soţia şi cu cele 4 fiice minore.
În aceiaşi zi, după amiază, la domiciliul familiei L. a venit soţia inculpatului, martora S.V. însoţită de una dintre fiicele sale, care le-a reproşat victimei şi soţiei acesteia faptul că i-au dat băutură inculpatului iar acesta provoacă scandal în sensul că le-a înjurat şi le-a alungat din locuinţă. În aceste condiţii victima şi soţia sa au mers la locuinţa inculpatului pentru a-l linişti. Constatând că inculpatul era băut, după ce a stat de vorbă cu acesta, victima a luat toată cantitatea de băutură pe care i-a dat-o şi a vărsat-o în curtea gospodăriei, după care, împreună cu soţia sa, a plecat acasă.
Fiind seara de colind, conform obiceiului, fiicele inculpatului au mers în sat iar în momentul în care s-au întors acasă, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul a început să le certe şi să le alerge, motiv pentru au fost nevoite să fugă din casă şi să se ascundă într-o pădurice situată în apropierea gospodăriei unde, de altfel, trei dintre ele au şi fost găsite de mama lor care avea cunoştinţă de locul în care fetele se refugiau în astfel de momente, şi au fost aduse acasă. Pentru a evita un nou scandal, S.V. a apelat la ajutorul vecinului său, martorul P.G. care, ca şi altădată, a venit la locuinţa inculpatului, a stat de vorbă cu acesta şi a reuşit să-l calmeze. De frica faptului că soţul său va face scandal în continuare, S.V. a trimis-o pe fiica ei T. să-l cheme pe L.G. pentru a-l linişti pe inculpat. Întrucât victima nu a reuşit să se înţeleagă cu inculpatul, pentru a evita un scandal mai mare, a luat la domiciliul său pe trei dintre minore, unde, puţin mai târziu au venit şi soţia inculpatului împreuna cu minora R.
În jurul orelor 24,00, soţia inculpatului împreună cu fiicele sale şi însoţite de către L.G., s-a întors acasă unde l-a găsit pe inculpat, într-o cameră, consumând alcool şi ascultând muzică. În timp ce victima a rămas în cameră cu inculpatul, în cealaltă cameră S.V. a dus fetele să se culce după care a rămas afară. La un moment dat, în camera în care se aflau, între inculpat şi victimă a izbucnit un conflict spontan care a continuat şi pe holul locuinţei. Deşi, soţia şi fiica inculpatului, S.A.E., au încercat să-i despartă, cei doi au continuat să se agreseze reciproc. Conflictul fizic a continuat şi în curtea imobilului unde, inculpatul, în timp ce se îmbrâncea cu L.G., l-a lovit pe acesta cu cuţitul în zona abdomenului-inghinal stânga. Momentul lovirii victimei cu cuţitul de către inculpat a fost văzut de fiica cea mare a inculpatului, S.A.E., care, de frică, a fugit spre pădure unde a rămas aproximativ 30 de minute. A fost urmată la scurt timp, în acelaşi loc de sora sa R. care era la rândul ei speriată. Când a revenit acasă din pădure, S.A.E. a mers lângă L.G. şi a constatat că era culcat pe spate, într-o baltă de sânge, însă mai respira. A fost anunţată soţia victimei de una din fiicele inculpatului, care, împreună cu S.V., s-au deplasat la domiciliul martorului P.I. pe care l-au rugat să anunţe organele de poliţie şi salvarea despre evenimentul produs la faţa locului au sosit organele de poliţie şi ambulanţa care au constat decesul victimei.
Din concluziile raportului de constatare medico – legală de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi tăiate-înţepate cu secţiune de arteră femurală stânga. Plaga tăiată-înţepată s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor înţepător, posibil cuţit, iar între această plagă şi deces există legătură directă de cauzalitate.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşă fotografică, raportul medico-legal de necropsie, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuţitul însă a încercat să acrediteze ideea că a lovit victima doar în încercarea sa de a se apăra de loviturile acesteia.
Instanţa de fond a respins cererea formulată de inculpat în sensul de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, întrucât din probele dosarului nu a reieşit această împrejurare.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 86/A din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.V.G., deţinut în Penitenciarul Colibaşi, împotriva sentinţei penale nr. 85 din 4 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 631/09/2010.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
A dedus arestarea preventivă începând cu data de 4 iunie 2010, până la 19 octombrie 2010.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei, cheltuieli judiciare făcute de părţile civile L.L., L.C.C. şi L.G. şi la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu de avocat oficiu ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, fapta este bine încadrată juridic, nefiind incident în cauză nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. şi nici disp. art. 44 C. pen., cât timp inculpatul a fost cel care a declanşat conflictul.
Şi pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanţa de fond, toate aceste argumente determinând instanţa de apel să respingă apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul S.V.G., solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă corespunzând situaţiei de fapt reţinută, în mod corect stabilind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Astfel, din probele administrate pe parcursul procesului penal a rezultat că în ziua de 23 decembrie 2009, inculpatul a lovit-o pe victimă cu cuţitul de bucătărie în zona abdominală, inghinal stângă producându-i secţionarea arterei femurale stângi ce a produs decesul victimei.
Apărarea inculpatului în sensul că a comis fapta fiind într-o stare de temere provocată de comportamentul violent al victimei, sau că a comis fapta în stare de legitimă apărare, nu poate fi dovedită reprezentând doar o încercare a acestuia de a-şi diminua contribuţia la comiterea faptei cu consecinţa reducerii pedepsei.
Înalta Curte, realizând propria analiză, reţine că nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. şi nici disp. art. 44 C. pen., nu sunt incidente în cauză cât timp din probele administrate în cauză nu rezultă că victima l-ar fi agresat pe inculpat.
Este adevărat că victima s-a deplasat la locuinţa inculpatului, la solicitarea soţiei acestuia care i-a reproşat că i-a dat inculpatului să bea şi a devenit violent alungând-o din locuinţă atât pe ea cât şi pe cei patru copii minori, însă victima nu a avut un asemenea comportament care să-l determine pe inculpat să reacţioneze atât de agresiv.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţa de fond, realizând o proporţionalitate între gradul de pericol social ridicat al faptei şi cuantumul pedepsei, având în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise prin care s-a adus atingere dreptului la viaţă, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 ani şi 20 de ani, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv agresivitatea deosebită cu care inculpatul a lovit-o pe victimă într-o zonă anatomică vitală, lovitură în urma căreia victima a decedat.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale însă această situaţie nu poate fi ridicată la rangul de virtute, lipsa antecedentelor penale fiind o stare normală pentru fiecare individ, fără a putea determina reducerea pedepsei în mod excesiv.
Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei pe considerentul că are în întreţinere patru copii minori nu poate fi avută în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât timp din actele dosarului rezultă că inculpatul avea un comportament agresiv, atât faţă de soţia sa cât şi faţă de cei patru copii minori, care, în repetate rânduri, pentru a scăpa de comportamentul violent al tatălui lor se ascundeau într-o pădurice din apropierea casei.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond corespunde atât circumstanţelor reale cât şi circumstanţelor personale ale comiterii faptei, neputând fi identificate împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Concluzionând, Înalta Curte apreciind că în cauză nu pot fi identificate alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va menţine starea de arest a inculpatului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.G. împotriva deciziei penale nr. 86/A din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 decembrie 2009 la 11 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 527/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
