ICCJ. Decizia nr. 51/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 51/2011
Dosar nr. 444/44/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 F din 14 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 26 ianuarie 2010, dată în dosarul nr.1 117/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut următoarele:
La data de 4. noiembrie 2009, petentul N.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a solicitat cercetarea persoanelor din cadrul IPJ Brăila, serviciul criminalistic, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 248, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Petentul a arătat în plângere că procesul-verbal de conducere în teren a fost întocmit de organele de poliţie în absenţa sa, astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze obiecţii cu privire la cele consemnate în cuprinsul procesului verbal. Totodată, în plângere, petentul a precizat că aceasta ţine loc şi de declaraţie.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin adresa nr. 25404/2009 din 13 noiembrie 2009 a trimis plângerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi spre competentă soluţionare, unde a fost înregistrată în evidenţa penală la data de 24 noiembrie 2009 sub nr. 1117/P/2009.
La data de 6 noiembrie 2009 petentul a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o nouă plângere, prin care a solicitat cercetarea persoanelor de la IPJ Brăila, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 289 şi art. 291 C. pen.
A arătat în plângere că procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 3528/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, cuprinde fapte şi împrejurări noi necorespunzătoare adevărului şi s-a omis cu ştiinţă a se insera anumite fapte şi împrejurări noi, însă nu a menţionat care sunt faptele şi împrejurările nereale şi nici nu le-a indicat pe cele omise.
Petentul a mai arătat că procesul-verbal de cercetare la faţa locului a fost întocmit cu încălcarea normelor de procedură penală, în sensul că cercetarea la faţa locului s-a efectuat în absenţa sa.
În final, la data de 12 noiembrie 2009, petentul a adresat o altă plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a solicitat cercetarea persoanelor de la Poliţia Municipiului Brăila – Biroul investigaţii criminale pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 31 alin. (1) în referire la art. 268 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
Petentul a arătat în cuprinsul plângerii, că procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de organele de poliţie în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3528/P/208 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, au fost întocmite cu rea credinţă, urmărindu-se prin aceasta favorizarea inculpatului P.I..
Şi aceste plângeri au fost trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi ataşate la dosarul nr. 1117/P/2009.
În urma actelor premergătoare procurorul a reţinut că la data de 30 august 2008 la Poliţia Municipiului Brăila a fost înregistrată plângerea lui P.I., prin care a solicitat cercetarea lui N.I., pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Ulterior, la data de 1 septembrie 2008, P.I. în calitate de administrator al SC E. SRL Brăila, a formulat o nouă plângere împotriva lui N.I., pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în ziua de 31 august 2008 a distrus un număr de 10 standuri situate la parterul Complexului Comercial „P." din Brăila.
Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila sub nr. 3528/P/2008.
În baza acestor plângeri, organele de poliţie s-au deplasat în două rânduri la faţa locului.
Astfel, la data de 30 august 2008, agentul de poliţie S.T. însoţit de inspectorul de poliţie D.M. – criminalist şi subinspectorul O.D., toţi de la Poliţia Municipiului Brăila, s-au deplasat la locul unde P.I. a afirmat că a fost bătut de N.I. P.I. i-a condus pe poliţişti şi le-a arătat locul unde a fost lovit. Cele indicate de acesta au fost consemnate într-un înscris intitulat „proces-verbal de conducere în teren".
După întocmire, înscrisul a fost semnat, pe fiecare pagină, de lucrătorii de poliţie, de martorii asistenţi şi de persoana care a făcut plângerea, respectiv P.I.
Cu prilejul cercetării locului faptei, organele de poliţie au făcut fotografii judiciare.
La data de 1 septembrie 2008, o echipă de poliţişti formată din subcomisarul C.G., subinspectorul N.D., subcomisarul M.R. şi agentul G.C., toţi de la Poliţia Municipiului Brăila, s-au deplasat în complexul comercial „Pistruiatul" din Brăila, pentru a efectua o cercetare la faţa locului cu privire la infracţiunea de distrugere, sesizată de P.I.
Echipa de poliţişti a efectuat cercetarea la faţa locului în prezenţa a doi martori asistenţi şi în prezenţa petentului.
După efectuarea cercetării, organele de poliţie au întocmit un proces-verbal de cercetare la faţa locului care a fost semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de organele de poliţie, martorii asistenţi şi persoana care a făcut sesizarea.
Referatul de terminare a urmăririi penale în aceea cauză a fost întocmit de inspectorul de poliţie P.F., din cadrul Poliţiei Municipiului Brăila, la data de 12 iunie 2009. Acesta a propus trimiterea în judecată a petentului pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 217 alin. (1) C. pen.
Propunerea a fost însuşită de procurorul de caz, care prin rechizitoriul din data de 20 august 2009 a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a petentului N.I. pentru infracţiunile indicate mai sus.
Verificând actele despre care petentul susţine că au fost încheiate de intimaţii lucrători de poliţie cu încălcarea normelor de procedură, procurorul a constatat că susţinerile petentului sunt nefondate. Astfel, cercetarea la faţa locului în lipsa petentului nu poate duce la nulitatea actului atâta timp cât potrivit art. 129 C. proc. pen. în alin. (2) se stabileşte că cercetarea la faţa locului se face în prezenţa părţilor atunci când este necesar.
Tot astfel, organele de poliţie au procedat legal şi la 1 septembrie 2008 cu ocazia cercetării la faţa locului.
Procurorul a apreciat că nu poate fi reţinută drept infracţiune, propunerea de trimitere în judecată făcută prin referatul de terminare a urmăririi penale, atâta timp cât propunerea este supusă controlului procurorului de caz. Soluţia dispusă de procuror, în cazul în speţă, emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată a petentului este rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierile asupra legalităţii soluţiei şi a vinovăţiei persoanei trimise în judecată, fiind atributul instanţei de judecată
Având în vedere cele de mai sus prin rezoluţia nr. 1117/P/2010 din data de 26 ianuarie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.T., D.M., O.I., C.G., N.D., G.C., M.R. şi P.F. pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 31 C. pen. în referire la art. 268 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere petentul N.I. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, prin rezoluţia nr. 203/II/2/2010 din 11 martie 2010, a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că, din verificările efectuate, s-a constatat că actele de urmărire penală efectuate în cauza expusă mai sus, au fost întocmite cu respectarea normelor procedurale, soluţia emisă în cauză fiind legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1117/P/2010 din data de 26 ianuarie 2010, a formulat plângere petentul N.I. în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia cu consecinţa restituirii cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a susţinerilor petentului, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a reţinut şi motivat că aceasta este legală şi temeinică. În mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a constatat, prin verificarea documentelor din dosar, că organele de poliţie, respectiv intimaţii din prezenta cauză, prin exercitarea atribuţiilor ce le revin, nu au încălcat nicio normă legală şi nici nu au socotit dreptul la apărare al petentului.
Faptul că soluţia dată în dosarul nr. 3528/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila îl nemulţumeşte pe petent, nu conduce la ideea că organele judiciare care au soluţionat acest dosar ar fi acţionat contrar legii.
Niciuna din activităţile desfăşurate de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere, nu întruneşte elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.
Drept urmare, prin sentinţa penală nr. 98/F din 14 iunie 2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 26 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi dată în dosarul nr. 1117/P/2010.
Nemulţumit şi de această hotărâre petentul, în termen legal a atacat-o cu recurs.
Petentul nu şi-a motivat recursul şi a cerut la trei termene consecutive amânarea judecăţii, fie pentru a depune acte, fie pentru a-şi angaja apărător lucru pe care nu l-a făcut.
Verificând hotărârea recurată, ţinând seama de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală şi temeinică şi că nu există niciun motiv pentru a fi casată.
Faptele semnalate în plângerea penală (în cele trei plângeri) adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, de petentul N.I., aşa cum au fost sesizate, nu se circumscriu elementului material al infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu şi favorizarea infractorului, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 289, art. 291, art. 246 şi art. 264 alin. (1) C. pen.
În ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului reclamată de petiţionar, aceasta presupune ca ajutorul să fie dat unui infractor, adică unei persoane care a săvârşit anterior o infracţiune, ori în cauză cel cercetat pentru o acuzaţie de săvârşire a unei infracţiuni a fost chiar petentul.
De asemenea, se constată că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii în sensul comiterii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, astfel că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică şi sub acest aspect.
Petentul nemulţumit de actele întocmite de lucrătorii de poliţie, pe care le consideră nule, fiind întocmite în lipsa sa are posibilitatea şi dreptul de a cere să fie verificate de instanţa de judecată sesizată prin rechizitoriu, care va decide în ce măsură actele contestate sunt sau nu întocmite cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală, referitoare la cercetarea la faţa locului, prezenţa părţilor, prezenţa martorilor, condiţiilor de fond şi formă etc.
Aşa fiind, cum hotărârea recurată este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.I. împotriva sentinţei penale nr. 98/F din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 507/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 511/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
