ICCJ. Decizia nr. 575/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.575/2011
Dosar nr.408/32/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr.116 din 16 septembrie 2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. menţinând rezoluţia procurorului din 18 noiembrie 2009 dată în dosar nr. 180/P/2009 al DNA - Secţia de Combatere a Corupţiei prin care au fost dispuse soluţii de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") faţă de intimaţii - pretins făptuitori arătaţi în continuare:
- D.D., fost director în cadrul SC T. Borzeşti SA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- C.L., fost director în cadrul SC T. Borzeşti SA, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- S.V., şef birou patrimoniu din cadrul SC T. Borzeşti SA, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- I.M., inginer în cadrul SC T. Borzeşti SA, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- P.C., avocat în cadrul Baroului Bacău pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;
- S.D., avocat în cadrul Baroului Bacău pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;
- A.I., judecător în cadrul Judecătoriei Oneşti, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
- C.(H.)A., judecător în cadrul Judecătoriei Oneşti, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
- S.D., judecător în cadrul Tribunalului Bacău, secţia comercială, pentru săvârşirea infracţiunii derulare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
- D.G., judecător în cadrul Tribunalului Bacău, secţia comercială, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Hotărând astfel judecătorul cauzei a verificat rezoluţia atacată pe baza actelor premergătoare efectuate în dosar nr. 180/P/2009 al DNA – Secţia de Combaterea Corupţiei confirmând concluzia juridică formulată de procuror privind inexistenţa faptelor de corupţie sesizate de petent în care sens au fost reţinute următoarele:
- În data de 15 iunie 2009 s-a înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie plângerea numitului P.C. împotriva mai multor persoane, printre care judecători şi avocaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită, trafic de influenţă şi dare de mită; în fapt, semnatarul plângerii a arătat că SC P.& C. SRL Oneşti la care este administrator a executat lucrări de construcţie, zugrăveli, modernizări şi dotări ale unor spaţii aparţinând SC T. B. SA, lucrări în valoare de 124.608,41 lei care nu au fost achitate de beneficiar, iar pentru a recupera creanţa susmenţionată, SC P.& C. SRL Oneşti a făcut o somaţie de plată prin Judecătoria Oneşti iar SC T. B. SA a promovat o acţiune în anulare care a fost respinsă; prin sentinţa comercială nr. 2144din 08 august 2006 s-a dispus de către instanţă obligarea SC T. B. SA la plata creanţei în valoare de 124.608,41 lei, solicitându-se apoi executarea silită deoarece debitorul a refuzat să-şi îndeplinească obligaţia; debitoarea SC T. B. SA a formulat prin apărător două cereri de suspendare a executării silite iar cea de-a doua a fost admisă de Judecătoria Oneşti; ulterior în urma intervenţiilor făcute de angajaţi din cadrul SC T. B. SA s-a reuşit în mod ilegal aprobarea declanşării procedurii insolvenţei SC P.& C. SRL Oneşti prin apariţia unor creditori fictivi şi a unor debite inexistente; atât în plângerea formulată, cât şi în declaraţia dată în faţa procurorului, numitul P.C. a susţinut că toate procesele comerciale în care a fost implicată SC P.& C. SRL Oneşti, societatea pe care o reprezintă, au fost incorecte iar soluţiile s-au pronunţat de către magistraţi în defavoarea acesteia şi în favoarea SC T. B. SA din cauza atitudinii părtinitoare a magistraţilor; în cuprinsul plângerii, numitul P.C. acuză mai multe persoane de săvârşirea unor infracţiuni de corupţie în legătură cu procesele în care a fost implicată SC P.& C. SRL Oneşti; astfel, susnumitul susţine că mai mulţi judecători se fac vinovaţi de luare de mită, menţionându-i pe numiţii A.I. şi C.(H.)A. - judecători în cadrul Judecătoriei Oneşti şi pe numitele S.D. şi D.G. - judecătoare în cadrul Tribunalului Bacău, secţia comercială; totodată autorul plângerii îi acuză pe inginer D.D.O., economist C.L., inginer I.M., inginer S.V. şi pe avocaţii P.C. şi S.D. de trafic de influenţă şi dare de mită constând potrivit opiniei sale în intervenţiile efectuate la magistraţi pentru obţinerea unei soluţii favorabile, scop în care i-ar fi mituit pe aceştia.
- audiat de procuror petentul nu a putut indica în mod concret mijloace de probă pe baza cărora să poată fi stabilită existenţa infracţiunilor sesizate limitându-se a face doar simple susţineri, în sensul că avocata P.C. care a reprezentat în instanţă SC T. Borzeşti SA i-a dat judecătorului A.I., vicepreşedinte al Judecătoriei Oneşti, suma de 40.000 lei iar acesta în schimbul sumei de bani menţionate i-a repartizat dosarul judecătoarei C.A. care a pronunţat o soluţie favorabilă SC T. Borzeşti SA; în cuprinsul aceleiaşi declaraţii numitul P.C. a susţinut că aceeaşi doamnă avocat P.C. i-a dat 40.000 lei judecătoarei S.D. din cadrul Tribunalului Bacău, secţia comercială, - determinând-o astfel să pronunţe o decizie în favoarea SC T. Borzeşti SA; despre aceste fapte, numitul P.C. a luat cunoştinţă în mod indirect, fiindu-i relatate de soţul avocatei, numitul P.I.; cu privire la judecătoarea D.G. din cadrul aceleiaşi instanţe, semnatarul plângerii arată că nu deţine date în sensul că ar fi luat mită pentru a favoriza SC T. B. SA dar că are suspiciuni în privinţa respectivului magistrat având în vedere că a dat o serie de soluţii favorabile societăţii comerciale menţionate;
- a fost audiat numitul P.I. care a declarat că în cursul lunii noiembrie 2006 fosta sa soţie P.C. a încheiat un antract de asistenţă juridică în baza căruia a reprezentat în instanţă SC T. B. SA în contradictoriu cu societatea comercială reprezentată de P.C., SC P. & C. Oneşti; numitul P.I. a mai declarat că fosta sa soţie a încasat pentru respectivul contract suma de 12.000 lei, bani ce au fost viraţi în contul cabinetului de avocatură unde lucra aceasta; acesta a mai arată că fosta sa soţie a retras din contul cabinetului de avocatură 8.000 lei din care 4.000 lei i-a dat în prezenţa sa unui anume S., nu cunoaşte în ce scop dar acesta din urmă i-ar fi spus „Vezi ce faci cu A.", deducând că s-ar fi referit la judecătorul A.; în acest context P.I. a afirmat că anterior divorţului ar fi fost chiar în relaţii de prietenie cu familia judecătorului A.; numitul P.I. a mai arătat că s-a întâlnit cu P.C. la sfârşitul anului 2007 şi i-a spus că fosta sa soţie ar fi corupt judecătorii cu suma de 13.000 lei pentru a obţine o soluţie favorabilă în procesele în care a reprezentat SC T. B. SA dar a precizat că această afirmaţie a reprezentat doar o supoziţie a sa determinată de faptul ca fosta sa soţie a retras o sumă importantă de bani din contul societăţii de avocatură pe care el personal nu cunoaşte în ce scop a folosit-o;
- a fost audiată şi numita P.C. care a declarat că în cursul anilor 2006 - 2007 a reprezentat în instanţă SC T. B. SA în procesele derulate în contradictoriu cu societatea reprezentată de numitul P.C., încheind succesiv două contracte de asistenţă juridică în valoare de 12.000 lei şi respectiv 8.000 lei; cu privire la judecătorul Anghel şi la familia acestuia, numita P.C. a arătat că i-a cunoscut dar nu a fost în relaţii de prietenie cu aceştia şi nu au ieşit împreună, aşa cum afirmă fostul său soţ; de asemenea, sus-numita a mai declarat că nu i-a dat bani numitului S. şi nici nu a mituit judecătorii pentru a favoriza societatea comercială pe care a reprezentat-o în instanţă, SC T. B. SA; despre autorul plângerii, P.C., numita P.C. declară că acesta a ameninţat-o pe parcursul proceselor în care au fost adversari că va formula plângeri penale atât împotriva sa, cât şi împotriva magistraţilor care au participat la judecarea cauzei sale pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie; cu privire la fostul său soţ, P.I., sus-numita arată că divorţul s-a pronunţat în cursul anului 2007 şi în prezent se judecă partajul iar la în perioada octombrie - noiembrie 2009 a fost ameninţată de acesta că dacă nu va accepta condiţiile impuse de el la partaj, va face plângeri împotriva sa, a unor magistraţi şi executori judecătoreşti şi va da declaraţii la Direcţia Naţională Anticorupţie care îi vor fi defavorabile.
- pentru a susţine afirmaţiile anterior arătate numita P.C. a depus la dosar trei SMS-uri trimise de P.I. de pe telefonul mobil cu nr. pe telefonul ei mobil cu nr. din cuprinsul cărora rezultă că acesta a încercat să o determine pe fosta sa soţie să accepte o tranzacţie dezavantajoasă la partaj, ameninţând-o că în caz contrar va da declaraţii împotriva sa la Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 09 noiembrie 2009. [constatări în fapt pe baza cărora şi procurorul de caz, prin rezoluţia nr. 180/P/2009 din 18 noiembrie 2009 a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistenţa faptelor sesizate în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de toţi intimaţii în cauză, rezolvare juridică menţinută la controlul administrativ-ierarhic ulterior în baza art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia nr. 595/II/2/2009 din 16 decembrie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie].
2. Recursul în termen împotriva hotărârii amintite declarat de petiţionarul P.C. reiterând solicitarea de desfiinţare a rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. cu motivarea că „nu au fost audiaţi toţi făptuitorii (.) sunt prejudicii foarte mari care nu au fost recuperate nici acum (.) refuzul de a afla adevărul echivalează cu denegarea de dreptate, lipsa de imparţialitate, obiecţiunile şi independenţa judecătorilor aspecte ce contravin art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană" este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunţătorul are obligaţia să indice în sesizare mijloacele de probă ce susţin acuzaţiile formulate.
Or, în speţă, se constată că petiţionarul P.C. a făcut simple afirmaţii acuzatoare neverificabile obiectiv prin actele premergătoare efectuate din oficiu de procuror, astfel cum rezultă şi din expunerea rezoluţiei atacate şi constatările ulterioare la controlul administrativ în baza art. 278 C. proc. pen.
Ca atare, sentinţa atacată prin care a fost menţinută rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistenţa faptelor ilicite în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 C. proc. pen. este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 116 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 3 00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 550/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 58/2011. Penal → |
|---|
