ICCJ. Decizia nr. 556/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.556/2011
Dosar nr.1176/1/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2512/103/2010 a fost menţinută starea de arest a inculpatului B.I. (fiul lui Ş. şi al M.).
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 193 din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Neamţ inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că la data de 24 iulie 2010 i-a aplicat tatălui său B.Ş. multiple şi intense lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului, toracelui şi membrelor cauzându-i leziuni grave care au condus la deces şi a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.I., care a susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi a solicitat revocarea măsurii şi judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanţa, prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal, în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că arestarea inculpatului B.I. s-a dispus la 25 iulie 2010 în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că la 24 iulie 2010 a comis infracţiunea de omor calificat asupra propriului tată prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine şi, având în vedere probele de vinovăţie administrate Tribunalul Neamţ a dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare situată sub minimul legal prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acesteia de către Curtea de Apel Bacău, sesizată cu apelul inculpatului este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurările comiterii ei.
În consecinţă, criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 2512/103/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 552/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 685/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
