ICCJ. Decizia nr. 552/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.552/2011
Dosar nr.1138/1/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 639/2/2011 a fost menţinută starea de arest a inculpatei C.V. (fiica D.).
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 548/ F din 6 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpata a fost condamnată la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că la datele de 4 martie 2010 orele 11,30 şi orele 16 şi de 24 aprilie 2010, orele 14,30 a vândut prin intermediul inculpatului S.F. unui colaborator sub acoperire cantitatea de 4 doze, conţinând 0,65 grame heroină cu suma de 50 lei doza şi de la percheziţia de la domiciliul inculpatului s-au mai găsit 10 doze, conţinând 0,77 grame heroină destinate vânzării şi a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C.V., aceasta susţinând că măsura arestării preventive nu se mai justifică şi că se impune revocarea ei şi judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din aceleaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanţa, prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că arestarea inculpatei C.V. s-a dispus la 29 aprilie 2010, existând motive verosimile de a bănui că a comis infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la datele de 4 martie 2010 şi 29 aprilie 2010 a vândut 4 doze de heroină unui colaborator sub acoperire prin intermediul inculpatului S.F., condamnat în aceeaşi cauză şi că la domiciliul său au mai fost găsite 10 doze de heroină destinată vânzării.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine şi, având în vedere probele de vinovăţie administrate şi ţinând seama că inculpata a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) primul termen al recidivei fiind o pedeapsă de 7 ani aplicată pentru fapte similare, Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea recurentei la 10 ani închisoare.
Luând în considerare probatoriul cauzei şi soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acesteia de către Curtea de Apel Bucureşti sesizată cu apelul inculpatei este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptelor şi din împrejurările comiterii lor.
Prin urmare, criticile formulate de recurenta inculpată nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V. şi a obliga pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 639/2/2011.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 541/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 556/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
