ICCJ. Decizia nr. 62/2011. Penal. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art. 271 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 62/2011
Dosar nr. 3382/284/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Decizia penală nr. 886 din 10 septembrie 2010 a Curţii Apel Ploieşti s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cerere formulată de recurentul inculpat P.N.
Prin aceeaşi decizie, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de părţile vătămate P.M. şi P.M.C. şi inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa.
Instanţa de recurs a reţinut că inculpatul P.N. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., solicitând sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării acesteia.
În susţinerea excepţiei, inculpatul, prin apărătorul său, a arătat că dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 din Constituţia României.
Curtea a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia respectivă este neîntemeiată faţă de argumentele invocate de inculpat în motivarea acesteia şi anume că dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. ar încălca dreptul la un proces echitabil în cazul în care instanţa penală îi închide calea unei acţiuni civile separate.
Aceste aspecte sunt doar de interpretare a textului, în sensul că şi în cazul în care nu există părţi civile instanţa este datoare să dea eficienţă dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., în timp ce inculpatul consideră că restabilirea situaţiei anterioare nu este posibilă decât dacă partea civilă ar solicita acest lucru.
Nu poate fi primit argumentul, care este tot de interpretare a dispoziţiilor legale privind rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, precum că prin soluţionarea acţiunii civile şi restabilirea situaţiei anterioare se închide calea părţilor raportului juridic de a tranzacţiona, deoarece restabilirea situaţiei anterioare derivă din săvârşirea unei infracţiuni şi a cărei disponibilitate nu este lăsată la latitudinea părţilor implicate. Desigur că nimic nu împiedică ulterior ca părţile din latura civilă a procesului penal să tranzacţioneze asupra aspectelor de natură civilă.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a declarat recurs inculpatul P.N.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) din acelaşi articol, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare.
În speţă, instanţa s-a pronunţat asupra cererii de separare a Curţii Constituţionale la data de 10 septembrie 2010, ora 1415, iar inculpatul a declarat recurs la 13 septembrie 2010 (data poştei), peste termenul de 48 ore prevăzut de dispoziţiile legale invocate, astfel că recursul va fi respins ca tardiv, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen..
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 886 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2011. Penal. Infracţiuni la regimul vamal... | ICCJ. Decizia nr. 623/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
