ICCJ. Decizia nr. 61/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 61/2011
Dosar nr. 1524/89/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 1 septembrie 2010, Tribunalul Vaslui, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul F.A., (fiul lui F.F. şi C.G.), la 5 ani închisoare şi 1 an pedeapsa a interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) şi a art. 76 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar conform art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă prevenţia la zi.
S-a luat act că că partea vătămată F.M.L. şi Spitalul Municipal E.B. Bârlad nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui şi Spitalul Clinic de Urgenţă P.D.N.O. laşi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, şi art. 998, art. 999 C. civ. inculpatul F.A. a fost obligat să plătească Serviciului de Ambulanţă Judeţean Vaslui, cu titlu de cheltuieli de transport a părţii vătămate F.M.L., suma de 950,1 lei şi Spitalului Clinic de Urgenţă P.D.N.O. laşi cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale aceleiaşi părţi vătămate, suma de 4708,74 lei, actualizate la data executării.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpatul F.A. un levier metalic de culoare roşie, corp delict, care a fost înregistrat la poziţia nr. 66/2010 în registrul de corpuri delicte al instanţei.
Potrivit art. 117 C. pen., s-a dispus, după executarea pedepsei închisorii, expulzarea inculpatului din România în Italia, ţara sa de origine.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300 lei, din care suma de 400 lei reprezintă onorariul interpretului de limbă italiană.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Inculpatul F.A., în vârstă de 60 ani, este cetăţean italian, căsătorit cu F.M.L., cu care a locuit în Elveţia, după care s-au mutat în Municipiul Bârlad, judeţul Vaslui, unde au edificat o casă, locuind împreună.
În ziua de 25 aprilie 2010, de dimineaţă, inculpatul şi soţia sa s-au deplasat la piaţa din Bârlad pentru unele cumpărături, iar la întoarcere s-au oprit la restaurantul Hotelului M., unde au consumat coniac, respectiv C.
Ulterior, înainte de ora prânzului, au revenit la domiciliu, unde inculpatul s-a preocupat să pregătească masa, timp în care partae vătămată s-a deplasat la domiciliul mamei sale, care nu locuieşte la mare distantă.
În jurul prânzului, partea vătămată a venit şi ea acasă, prilej cu care, între aceştia, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a faptului că partea vătămată a întârziat deşi inculpatul îi gătise s-a iscat un conflict alimentat şi de neînţelegeri cu privire la întoarcerea lor în Elveţia.
Pe fondul conflictului la care au ajuns, inculpatul şi partea vătămată au început să spargă diverse bunuri în casă. Ca urmare acestor violenţe, partea vătămată a ieşit din casă şi a mers spre poarta de ieşire din curte spre stradă.
Inculpatul, pentru a o împiedica să plece, a lovit-o de mai multe ori pe partea vătămată peste extremitatea cefalică, cu un levir de culoare roşie, ceea ce a determinat căderea soţiei în stare de inconştienţă.
Ulterior agresiunii, inculpatul a aşezat levierul lângă peretele locuinţei iar o vecină a anunţat ambulanţa, care a transportat partea vătămata la Spitalul Municipal de Urgenţă E.B. Bârlad, unde datorită stării alterate a sănătăţii, a fost transferată, în aceeaşi zi, la Spitalul Clinic de Urgenţă P.D.N.O. laşi, unde i s-au acordat îngrijiri medicale până la 07 mai 2010.
Prin raportul de expertiză medico - legală al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui, a rezultat că partea vătămată F.M.L. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive, cu înfundare parieto-occipitală dreaptă, cu iradiere occipitală şi în solzul temporal, cu plagă delabrantă a scalpului, fracturii mastoidiene şi de stâncă temporală dreaptă, cu otolicvoree şi otoragie dreaptă, rhinolicvoree, contuziei cerebrale frontale incipiente, parezei de nerv facial drept, de tip periferic şi a hemotimpanului drept, plăgilor contuze şi echimoze. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un obiect contondent, posibil rangă metalică de lungime medie, aplicată la nivelul extremităţii cefalice, în număr de cel puţin două lovituri, într-o succesiune ce nu se poate stabili; totodată, raportul a arătat că leziunile au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat, pentru vindecare 26-28 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sus- arătatei sentinţe, în termen legal, inculpatul F.A. a declarat apel, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate (cuantum şi modalitate de executare), respective, a solicitat reducerea cuantumului până la minimul special prevăzut de lege şi suspendarea executării acesteia.
În susţinerea motivelor de apel s-au invocat circumstanţele personale ale inculpatului (vârsta, lipsa antecedentelor penale, regretul faţă de săvârşirea faptei, atitudinea procesuală cât şi cea anterioară săvârşirii faptei, de asemenea, şi poziţia procesuală a părţii vătămate - soţia acestuia).
Prin Decizia penală nr. 158 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul F.A., a desfiinţat, în parte, în latura penală, sentinţa şi rejudecând a redus cuantumul pedepsei închisorii de la 5 ani la 4 ani închisoare, care i-a fost aplicată inculpatului - pentru tentativă la infracţiune de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) şi a art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 8 ani.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligate să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă ;
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
A fost dedusă din pedeapsă, perioada arestării preventive, de la 26 aprilie 2010, până la punerea efectiva în libertate.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A fost înlăturată din sentinţa apelată dispoziţia referitoare la expulzarea din România a inculpatului F.A., după executarea pedepsei închisorii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut cele ce urmează:
Situaţia de fapt a fost temeinic reţinută de către prima instanţă, iar vinovăţia inculpatului în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat (faptă recunoscută şi de acesta) a fost dovedită, prin întreg materialul probator administrat. Fapta rezultată probator a fost evaluată prin prisma tuturor circumstanţelor reale - împrejurări şi modalităţi concrete ale săvârşirii, participaţia inculpatului, cât şi atitudinea părţii vătămate; de asemenea, relevante şi evaluate just au fost concluziile raportului de expertiză medico-legală privind-o pe partea vătămată.
S-a reţinut că, deşi, inculpatul nu l-a urmărit totuşi el a acceptat rezultatul socialmente periculos produs prin fapta sa şi numai prin intervenţia promptă şi profesională a cadrelor medicale care au depus un efort deosebit victima a putut fi salvată de la deces.
Activitatea inculpatului imediat după producerea faptei mai ales ajutorul acordat victimei cât şi aspectele evidenţiate prin declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate au conturat faptul că acesta nu a mai acţionat violent asupra soţiei sale - conflictul fiind într-adevăr unul spontan.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei au fost evaluate corespunzător de către instanţa de fond care a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de lege, art. 74 lit. a), b), c) C. pen., aplicând corespunzător efectele acestora prev. de art. 76 alin. (2) C. pen.
Prin reevaluarea circumstanţelor atenuante argumentate anterior, instanţa de apel a apreciat că reducerea pedepsei aplicate se impune până la cuantumul de 4 ani şi că este cazul să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, condiţiile legale fiind îndeplinite iar măsurile de supraveghere impuse prin dispoziţiile art. 863 C. pen. fiind în măsură să contribuie la reflecţiile inculpatului privind respectarea ordinii de drept, astfel încât să nu mai intre în conflict cu legea penală.
Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Recursul nu este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.
Verificând hotărârile atacte, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare în speţă a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptei reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia - în vârstă de 60 ani, lipsa antecedentelor penale, ajutorul acordat victimei şi achitarea în întregime cheltuielilor ocazionate cu însănătoşirea, cât şi aspectele evidenţiate prin declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate, care au conturat faptul că acesta nu a mai acţionat violent asupra soţiei sale - conflictul fiind, într-adevăr, unul spontan.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Parchetul nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de apel şi anume cu suspendarea sub supraveghere a executării. Tot astfel, Înalta Curte apreciază că măsurile de supraveghere impuse prin dispoziţiile art. 863 C. proc. pen. sunt în măsură să contribuie la formarea unei atutudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulule de convieţuire socială.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se Decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva Deciziei penale nr. 158 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.A.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 65/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
