ICCJ. Decizia nr. 486/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 486/2011
Dosar nr. 1007/1/2011
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii M.O.C., N.C. şi B.l., împotriva sentinţei penale nr. 833 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpaţilor:
- M.O.C. (fiul lui F. si L.);
- N.C. (fiul lui D. si F.);
- B.I. (fiul lui G. si D.).
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiţii de legalitate şi temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a apreciat că privarea de libertate a inculpaţilor este justificată în raport cu gravitatea acuzaţiilor ce li se aduc - săvârşirea infracţiunilor omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii M.O.C. şi B.l. au declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O. s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpaţii au fost arestaţi în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că au comis infracţiunile de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., constând în aceea că la în noaptea de 29/30 martie 2009, inculpaţii i-au aplicat lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu un corp contondent victimei D.F., zis R., care, urmare a leziunilor traumatice provocate a decedat, cadavrul acestuia fiind găsit pe un teren agricol din jud. Ilfov, în apropierea DN 4 Bucureşti - Călăraşi.
S-a mai reţinut că agresiunea s-a desfăşurat pe un interval îndelungat de timp iar victima a fost abandonată noaptea într-un loc izolat, fără posibilităţi de deplasare şi expusă la temperatura de 9-11 grade Celsius, fiind provocate astfel suferinţe şi chinuri victimei până I aîncetarea din viaţă.
În cauză, verificându -se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă şi că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea deosebită şi modalitatea de comitere a faptelor, probatoriul administrat până în prezent conturându-i pe inculpaţi ca fiind autorii faptelor pentru care au fost trimişi în judecata şi condamnaţi deja de prima instanţă la pedepse rezultante de 27 ani închisoare (inculpatul M.O.C.) şi respective 20 de ani (inculpatul B.l.).
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necasară menţinerea arestării preventive a inculpaţilor M.O.C. şi B.l.
Recursurile declarate învederându-se, aşadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O.C. şi B.l. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1162/3/2010 (288/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 53/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
