ICCJ. Decizia nr. 430/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 430/2011
Dosar nr. 47652/30/2007
Şedinţa publică din 7 februarie 2011
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117/PI din 1 martie 2010, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul F.C. (fiul lui T. şi D.) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe o perioadă de 6 ani termen de încercare, acesta fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere, în baza art. 863 alin. (1) C. pen., aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei:
- să se prezinte, la datele fixate de instituţia de supraveghere, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 26.555 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă U.P.F.R., cu sediul în Bucureşti, a sumei de 4.965,63 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, către partea civilă E.A., cu sediul ales în Bucureşti, sector 5, a sumei de 23.952 dolar SUA sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă R.A. Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, fabrica de chibrituri, 1486,96 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către părţile civile V.G.B.E. şi S.E., cu sediul ales în Bucureşti, sector 5, 113.285 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă A.I., cu sediul ales în Bucureşti, sector 1 şi 51.174 dolar SUA sau echivalentul în lei la data plăţii faţă de partea civilă M.C., cu sediul ales în Bucureşti, sector 1.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui număr de 7 hard-discuri, 6 unităţi de inscripţionare a CD-urilor şi DVD-urilor, aflate in custodia I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., art. 139 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 8/1996 mod. prin Legea 285/2004, a confiscat de la inculpat un număr de 10420 de CD-uri şi DVD-uri conţinând video-grame, fonograme sau produse soft pirat şi a dispus distrugerea acestora.
În baza art. 109 C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri a unui număr de 27 discuri cu produse soft originale.
În fapt, s-a reţinut că la data de 24 mai 2005, U.P.F.R. au sesizat Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, Serviciul de Investigare a Fraudelor, faptul că numitul F.C., desfăşoară la domiciliul acestuia activităţi de reproducere, închiriere şi comercializare de produse muzicale şi audiovizuale, şi programe pentru calculator, încălcând astfel legislaţia privind drepturile de autor şi drepturile conexe din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, iar la data de 20 septembrie 2005, au depus o plângere prealabilă împotriva susnumitului şi Organizaţia de Anipiraterie R.A. Bucureşti.
La data de 26 mai 2006, a fost depistat martorul T.F.C., care achiziţiona de la inculpatul F.C. un DVD pe care era înregistrat un film, produs pentru care a achitat suma de 180.000 lei, iar la data de 4 octombrie 2005, a fost identificat martorul D.A.O., care a achiziţionat două CD-uri cu filme şi care a plătit suma de 100 lei.
Din cercetările efectuate, s-a reţinut că inculpatul nu este proprietarul apartamentului arătat mai sus, acesta aparţinând numitului T.F., care este plecat din ţară, şi nici nu are domiciliul la această adresă, dar a locuit acolo conform declaraţiei administratorului B.S.
La datele de 08 iunie 2005 şi 19 februarie 2007, s-a început urmărirea penală, împotriva inculpatului F.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 1396 alin. (1), (3) şi (6), din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.
La solicitarea organelor de poliţie, la data de 13 octombrie 2005, Judecătoria Timişoara a emis autorizaţia de percheziţie, fiind autorizată efectuarea unei percheziţii la imobilul situat în Timişoara, şi urmare a procesului-verbal de percheziţie încheiat în 14 octombrie 2005, au fost găsite următoarele bunuri : un număr de 10.447 CD-uri şi DVD-uri; 7 hard-discuri; 6 unităţi de inscripţionare a CD-urilor şi DVD-urilor; un catalog conţinând 80 de file, cu diverse titluri de filme; 7 cărţi de identitate şi 2 cărţi de alegător.
Toate acestea, au fost trimise la O.R.D.A. Bucureşti şi din raportul de constatare tehnico ştiinţifică, s-a constatat că din totalul de 10.447 discuri optice, 27 compact discuri sunt produse soft originale, 334 compact-discuri sunt defecte, iar restul CD-urilor şi DVD-urilor, conţinând video-grame, fonograme, sau produse soft, sunt pirat.
Verificările efectuate pe cele 7 hard-discuri au scos la iveală că pe acestea sunt reproduse programe pentru calculator, opere muzicale şi audio-vizuale fără existenta unei licenţe de utilizare.
Pe baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, reprezentaţii în România a titularilor drepturilor de autor, au formulat plângeri penale, s-au constituit părţi civile şi au comunicat prejudiciile cauzate, după cum urmează:
- U.P.F.R., s-a constituit parte civilă, cu suma de 26.555 euro, respectiv, 90.563,17 lei;
- M.C. prin Cabinetul de Avocatură P.M.D., s-a constituit parte civilă cu suma de 51.174 dolar SUA, respectiv 135.201 lei;
- Autodesk Incorporated prin Cabinetul de Avocatură P.M.D., cu 113.285 euro, respectiv 386.381 lei;
- V.G., B.E. şi S.E., prin avocat B.A., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.486,96 euro, respectiv 5.008 lei;
- E.A., prin avocat B.A., s-a constituit parte civilă cu suma de 4.965,63 euro, respectiv 16.723 lei;
- R.A. Bucureşti, s-a constituit parte civilă cu suma de 23.952 dolar SUA, respectiv 62.514,72 lei;
S-a reţinut că prejudiciul total cauzat titularilor de drepturi, este în sumă de 696.390,89 lei.
Cu privire la actele de identitate descoperite la apartamentul unde s-a făcut percheziţia au fost identificate persoanele cărora le aparţin, respectiv martorii T.M.l., Z.F.O., R.C.A., F.T., M.A.C., l.D.S. , şi B.B.O.
Martorul T.F.C. a declarat că a închiriat filme de la inculpatul F.C., pentru care a plătit 50.000 lei pe film şi pe care Ie-a ales dintr-un catalog ce cuprindea lista filmelor disponibile, şi care conţinea câteva sute de titluri, iar pentru închiriere a trebuit să lase garanţie actul de identitate până la restituirea filmului. Uneori, filmele erau înregistrate chiar în faţa sa pe un DVD, care era introdus într-o carcasă din plastic conţinând titlul filmului şi pentru care a plătit 180.000 lei. La fel au declarat şi martorii B.S., D.A.O., T.M.I., Z.F.O., R.C.A., M.A., l.D.S., B.B.O.
S-a reţinut că inculpatul F.C., a recunoscut învinuirea ce i s-a adus şi a precizat că filmele, operele muzicale şi programele de calculator, deţinute în apartamentul situat în Timişoara, i-au aparţinut, şi pentru aceasta nu avea licenţe din partea producătorilor.
Cu privire la cele 10.447 CD-uri şi DVD-uri găsite tot cu ocazia percheziţiei şi acestea îi aparţineau, dar Ie-a achiziţionat din pieţele timişorene, precum şi de la persoane care dădeau anunţuri în ziare, iar pe acestea le folosea în scop personal, în sensul că asculta muzică, viziona filmele, dar pe care nu Ie-a închiriat şi nu Ie-a comercializat către alte persoane.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului F.C., de a realiza în scopuri comerciale, cu orice mijloace şi în orice mod de mărfuri pirat, pentru depozitarea şi deţinerea în scopuri comerciale de mărfuri pirat şi pentru închirierea de mărfuri pirat, precum şi oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora, prin anunţuri publice, ori prin mijloace electronice de comunicare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1), (3), şi (6) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplic. art. 13 C. proc. pen., în forma prevăzută Dosar nr. 4765.2/30/2007.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 141/PI din 20 februarie 2008, pronunţata de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4765/30/2007, în baza art. 1396 alin. (1), (3) şi (6) din Legea nr. 8/1996 mod. rap. la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de realizare, deţinere şi oferire în scopuri comerciale de mărfuri pirat.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a stabilit termenul de încercare cu durata de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pe durata suspendării executării pedepsei executarea pedepselor accesorii, atrăgând atenţia inculpatului la prev. art. 83 şi art. 631 C. pen.
În baza art. 118 lit. c) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a 10.420 discuri optice (CD-uri şi DVD-uri) şi 7 hard -discuri, aflate in custodia I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor si a dispus trimiterea acestora la O.R.D.A Bucureşti, în vederea distrugerii lor.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. si art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 26.555 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă U.P.F.R., 4.965,63 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, către partea civilă E.A., 23.952 dolar SUA sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă E.A., 1486,96 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către părţile civile V.G.B.E. şi S.E., 113.285 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă A.I. şi 51.174 lei sau echivalentul în lei la data plăţii faţă de partea civilă M.C.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul F.C.
Prin Decizia penală nr. 110/ A din 21 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 4765.1/30/2007, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul F.C. împotriva sentinţei penale nr. 141/PI din 20 februarie 2008 a Tribunalului Timiş pronunţată în Dosarul nr. 4765/30/2007, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă în mod greşit a aplicat inculpatului o singură pedeapsă, deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracţiuni şi nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice.
Rejudecând cauza, faţă de dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., tribunalul a pus în discuţie în condiţii de contradictorialitate schimbarea încadrării juridice, dar a apreciat prin încheierea din 25 ianuarie 2010 că, faţă de starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, aceasta nu se impune.
Prin Decizia penală nr. 134/ A din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 117/PI din 1 martie 2010, Tribunalul Timiş, a fost desfiinţată, în parte, în latură civilă, sentinţa apelată şi, rejudecând, a fost respinsă cererea de constituire de parte civilă formulată de R.A. Bucureşti.
Au fost menţinute celelalte prevederi ale sentinţei atacate.
S-a reţinut, în esenţă, că R.A. Bucureşti nu a făcut dovada mandatului de autor acordat de titularii dreptulurilor de autor, potrivit art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 modificată, respective faptul că numitul F.R.F. avea dreptul să acorde împuternicire de substituire în numele titularilor de drepturi.
Referitor la U.P.F.R., instanţa a constatat că aceasta face parte din cele 10 organisme de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, fiind o persoană juridică cu obiect principal de activitate de colectare şi repartizare a drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de titulari şi, deci, mandatată să solicite aceste despăgubiri.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs.
Prin recursul declarat, a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unei eficiente mai mari circumstanţelor personale. Cu privire la al doilea motiv de recurs, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (1), (3), (6) în art. 139 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 8/1996, susţinând că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de depozitare de mărfuri pirat, fiind absorbită în infracţiunea de închiriere.
În ce priveşte latura civilă, a solicitat respingerea acţiunii civile, în măsura dovedirii titularilor şi a prejudiciilor. Sub acest aspect, a arătat că U.P.F.R. a formulat acţiune civilă, fără mandat din partea titularilor drepturilor de autor şi că nu există prejudiciu în cauză, întrucât CD-urile au fost confiscate şi distruse.
Recursul declarat de inculpat este, în parte, fondat şi urmează a fi admis în următoarele limite:
Analizând lucrările dosarului, cu privire la motivele de recurs formulate de recurentul inculpat, instanţa constată că acestea sunt fondate, numai privitor la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatului, precum şi referitor la modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, pentru următoarele considerente:
1. Referitor la latura civilă a cauzei, respectiv modalitatea de calculare şi stabilire a cuantumului prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor şi, în consecinţă, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, Curtea constată că nu a fost lămurită cauza sub toate aspectele.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prejudiciul a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, în vigoare la data săvârşirii faptelor, text care reglementează criterii de stabilire a prejudiciului. În acest sens, instanţele au reţinut că norma respectivă este menţinută şi de forma actuală a legii, art. 139 alin. (2) lit. a) şi b) prevăzând următoarele:
"La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare:
a) fie criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate la lit. a)".
Or, din lecturarea cererilor de constituire de părţi civile, astfel cum au fost precizate în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că unele dintre părţile civile, respectiv M.C. şi A.I. au avut în vedere la formula de calcul dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, bazat pe câştigul nerealizat şi daunele morale cauzate titularului dreptului de autor (filele 113-115, dosar Tribunal Timiş), iar celelalte părţi civile, precum V.G., B.E. şi S.E., au apreciat prejudiciul pe baza calculului preţului la vânzare per bucată la data controlului, criteriu care nu se regăseşte nici în dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, nici în dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, ci în dispoziţiile art. 139 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare (art. 1396 alin. (5) în varianta legii în vigoare la data săvârşirii faptei).
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele dosarului, instanţa a avut în vedere la stabilirea prejudiciului, numai declaraţiile de constituire de părţi civile, precizate în cursul urmăririi penale şi apoi în faţa instanţei de fond, care au în vedere un mod de calcul propriu, realizat prin aprecieri raportate la Legea nr. 8/1996.
Drept urmare, se impunea ca instanţa să stabilească în mod unitar despăgubirile, calculând prejudiciul cauzat părţilor civile, prin raportare la unul dintre cele criteriile menţionate anterior, prevăzute de dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, respectiv art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în limitele dovedirii pretenţiilor acestora.
Neprocedând în acest mod, hotărârile ambelor instanţe sunt nelegale şi netemeinice sub aspectul laturii civile, astfel că urmează a fi admis recursul inculpatului, a fi casate hotărârile şi a se trimite cauza spre rejudecarea laturii civile la prima instanţă, respectiv Tribunalul Timiş.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanţa să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 1391 din Legea nr. 8/1996, privitoare la posibilitatea şi condiţiile reprezentării titularilor drepturilor de autor în cadrul procesului penal.
2. Cu privire la al doilea motiv de recurs, prin care inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (1), (3), (6) în art. 1396 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 8/1996, susţinând că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de depozitare de mărfuri pirat, fiind absorbită în infracţiunea de închiriere, Curtea constată că nu este întemeiat.
Din examinarea probelor din dosar, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârşite de inculpat.
Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 1396 alin. (1), (3), (6) din Legea nr. 8/1996, rezultă că legiuitorul a avut în vedere incriminarea distinctă a faptelor de realizare, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat, depozitarea acestora şi, respectiv, închirierea sau oferirea spre vânzare, stabilind pentru fiecare dintre aceste infracţiuni un conţinut constitutiv diferit, sub aspectul elementului material al laturii obiective.
Drept urmare, elementul material al infracţiunii de depozitare de mărfuri pirat, nu poate fi absorbit în infracţiunea de închiriere a acestor mărfuri.
Aşa fiind, se constată că instanţele au dat faptelor o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale, hotărârea fiind legală şi temeinică sub acest aspect.
3. Recursul inculpatului este fondat şi urmează a fi admis şi în ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatului.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor, instanţele nu au acordat eficienţa cuvenită situaţiei personale şi familiale a inculpatului, datelor ce caracterizează persoana acestuia (nu are antecedente penale, este tânăr şi are reale şanse de reintegrare în societate), precum şi atitudinii sale ulterioară comiterii faptei, date cărora trebuia să le atribuie semnificaţia de circumstanţe atenuante judiciare şi, în considerarea lor, să aprecieze că se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare din cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Totodată, ţinând seama de împrejurările comiterii faptelor, precum şi de conduita inculpatului înainte şi după săvârşirea acestora, instanţa apreciază că prezenta hotărâre de condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpat, iar scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Faţă de considerentele arătate, recursul inculpatului urmează să fie admis, să fie casată, în parte, Decizia atacată, precum şi şi sentinţa penală nr. 117/PI din 1 martie 2010 a Tribunalului Timiş şi, rejudecând:
Se vor înlătura dispoziţiile art. 861, art. 863, art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, de 3 ani închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
Se va face aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Se va face aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Se va face aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 6 luni închisoare la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmează ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Sa va face aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat F.C. împotriva Deciziei penale nr. 134/ A din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează, în parte, Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 117/PI din 1 martie 2010 a Tribunalului Timiş şi, rejudecând:
Înlătură dispoziţiile art. 861, art. 863, art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, de 3 ani închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 6 luni închisoare la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Trimite cauza spre rejudecarea laturii civile la prima instanţa, respectiv Tribunalul Timiş.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 7 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 486/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
