ICCJ. Decizia nr. 863/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 863/2011
Dosar nr.1036/42/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 178 din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul persoană vătămată M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 331/P/2010 din 26 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinută prin rezoluţia nr. 1251/II/2/2010 din 30 septembrie 2010 emisă de procurorul general al unităţii de parchet, ca nefondată.
A menţinut actele procedurale atacate prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata S.I.C., procuror în funcţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., constatându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele sesizate nu există.
A obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul M.C.V.
Recursul este inadmisibil şi va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că sentinţa atacată de petiţionar cu recurs a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 29 noiembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind mica reformă în justiţie, la 25 octombrie 2010.
În noua reglementare a art. 2781 alin. (10) nu se mai poate exercita nici o cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b), astfel că sentinţa dată este definitivă de la momentul pronunţării.
Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 la 25 octombrie 2010, se constată că sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este o hotărâre definitivă şi aşa fiind Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionar în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Totodată recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 178 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 862/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 873/2011. Penal → |
---|