ICCJ. Decizia nr. 862/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 862/2011
Dosar nr. 1010/35/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 110/PI/2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.E., împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care au fost menţinute în întregime.
În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 173/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.M.D. şi B.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele nu există.
Petentul a susţinut că procurorii C.M.D. şi B.A. s-ar face vinovaţi de săvârşirea mai multor infracţiuni comise cu prilejul instrumentării dosarului nr. 1068/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, plângere respinsă prin rezoluţia nr. 531/II.2/2010.
Nemulţumit de modul în care i-a fost soluţionată plângerea, petentul s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, învederând că parchetul a refuzat extinderea cercetării penale, constatarea şi încadrarea juridică a faptelor judecătorilor învestiţi să soluţioneze sesizarea cu privire la nelegalitatea actelor procurorului, deşi exista dovada refuzului acestora de a constata că nu există o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei angajaţilor numitului S.R. De asemenea, în mod nejustificat nu s-a extins cercetarea la eventualii complici, nu i s-au respectat dreptul de apărare şi dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 110/PI/2010, a respins plângerea petentului, apreciind că încadrarea juridică dată unor fapte dintr-un dosar penal nu poate fi imputată unui procuror, câtă vreme acest aspect este un atribut ce ţine de activitatea procurorului, singura modalitate prin care poate fi înfrânt acesta este ca urmare a plângerilor formulate şi a controlului exercitat de instanţe, ceea ce în speţă a şi existat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.E.
La termenul de judecată din 04 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, a pus în discuţia părţilor excepţia admisibilităţii recursului.
Astfel, conform art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8= este definitivă", petentul nemaiputând declara împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Oradea recurs, textul de lege sus-menţionat interzicând acest lucru.
Având în vedere şi interpretarea per a contrario a Legii nr. 202/2010, „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul" prin raportare la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., rezultă că sentinţele date în materia plângerilor întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei (anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010) sunt definitive din momentul pronunţării, nefiind supuse nici uneia din căile ordinare de atac, astfel încât prezentul recurs este inadmisibil.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul petentului M.E. ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe petent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.E. împotriva sentinţei penale nr. 110/PI din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 860/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 863/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
