ICCJ. Decizia nr. 907/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 907/2011
Dosar nr. 1859/1/2011
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 886 din 17 decembrie 2010 a condamnat, printre alţii pe inculpaţii:
- B.A. şi M.N. la pedepse rezultante de câte 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 20 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, având de soluţionat apelurile inculpaţilor declarate împotriva sentinţei de condamnare, prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2011, a menţinut starea de arest a inculpaţilor, reţinând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se menţin.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii, reiterând aspectele invocate la instanţa de apel, în sensul că, măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că au cerut să fie judecaţi, conform art. 3201 C. proc. pen. şi, în plus inculpatul M.N. fiind cărăuş, nu a cunoscut ce transporta.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive luată la 25 iunie 2010, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
În recurs, inculpatul M.N. face referire la aspecte de ordin probatoriu - susţine că el nu a cunoscut ce transportă, rolul lui fiind acela de cărăuş.
Inculpatul B.A. a invocat conduita procesuală sinceră, cooperarea cu organele de urmărire penală, aspecte care justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, constată că este legală şi temeinică.
Inculpaţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 886 din 17 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la pedepse de câte 5 ani închisoare, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 160 din Legea nr. 143/2000.
Starea de arest a inculpaţilor luată în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost prelungită şi menţinută începând cu data de 24 iulie 2010, pe tot parcursul procesului.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile comise este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a unor persoane care au săvârşit infracţiuni de trafic de droguri, atât în ţară cât şi în afara teritoriului României, adică în Turcia, constituie în mod cert un motiv de încurajare şi a altor persoane, cel puţin din colectivitatea în care muncesc şi trăiesc inculpaţii, de a săvârşi fapte penale de pe urma cărora pot realiza venituri importante cu efort minim.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare a acestei hotărâri, Înalta Curte, va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.N. şi B.A. împotriva încheierii din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 45108/3/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 890/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 917/2011. Penal → |
|---|
