ICCJ. Decizia nr. 1023/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1023/2012
Dosar nr. 8149/1/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 octombrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestaţia în anulare formulată de D.D. împotriva deciziei penale nr. 3390 din 4 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 3317/110/2010.
În motivarea cererii de contestaţie în anulare, contestatorul D.D. a arătat că în momentul judecării recursului, respectiv, la data de 4 octombrie 2011 se afla încarcerat în Penitenciarul Slobozia, în executarea unei pedepse privative de libertate de 10 ani, iar instanţa nu a dispus citarea sa la locul de deţinere, încălcând astfel dispoziţiile art. 177 alin. (6) şi ale art. 291 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Prin încheierea din 15 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.D. împotriva deciziei nr. 3390 din 4 octombrie 2011, constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cererea a fost formulată în termenul prevăzut de lege, iar motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin aceeaşi încheierea s-a fixat termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 4 aprilie 2012.
Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia nr. 3390 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de părţile civile SC S.T. SRL Brăila şi Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău împotriva deciziei penale nr. 66 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, privind pe intimaţii inculpaţi D.D. şi D.G.M., s-a casat Decizia penală şi s-a menţinut sentinţa penală nr. 344/D din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău.
Din examinarea deciziei împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare reiese că la termenul din 4 octombrie 2011 când s-au soluţionat recursurile a lipsit contestatorul D.D., acesta fiind reprezentat de apărător ales F.S.
Pentru termenul din 4 octombrie 2011, contestatorul a fost citat la adresa indicată de inculpata D.M.G. la data de 8 martie 2011 şi ulterior, la 6 septembrie 2011, respectiv în Slobozia, jud.Ialomiţa, procedura de citare realizându-se prin afişare.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare atunci când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Aşa cum s-a arătat anterior, citarea contestatorului D.D. în faţa instanţei de recurs s-a realizat la adresa din Slobozia, adresă indicată de inculpata D.M.G., soţia contestatorului.
Din referatul întocmit cu ocazia soluţionării contestaţiei în anulare, rezultă că D.D. a fost arestat la data de 4 iunie 2010 în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare.
La termenul din 4 octombrie 2011 când s-au soluţionat recursurile declarate de procuror şi părţile civile, inculpatul D.D. a fost reprezentat de apărător ales, avocat F.S.
Conform art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă că inculpatul D.D. este arestat, iar apărătorul ales al acestuia nu a adus la cunoştinţa instanţei acest aspect, cu toate că l-a reprezentat şi în faţa instanţei de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen., procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Este real că potrivit art. 3145 C. proc. pen. judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere, iar aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Nerespectarea acestor dispoziţii legale, care nici nu poate fi imputată instanţei de recurs, nu constituie însă un motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., în condiţiile în care inculpatul a fost reprezentat de apărător ales, el avea obligaţia să învedereze instanţei că acesta se află în stare de deţinere.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul D.D. împotriva deciziei penale nr. 3390 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 3317/110/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 104/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1094/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
