ICCJ. Decizia nr. 1046/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1046/2012
Dosar nr. 1547/1/2011
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309 din data de 12 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul R.F., în infracţiunile prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen. şi de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. l lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 20 alin. (1) - art. 21 alin. (2) teza finală C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani, inculpatul R.F. urmând să execute pedeapsa de 30 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71, 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 mai 2009, la zi, menţinând starea de arest a inculpatului R.F., conform art. 350 C. proc. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul G.M.Ş. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen. şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul G.M.Ş. la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 alin. (1) - art. 21 alin. (2) teza I C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la omor deosebit de grav.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 7 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului G.M.Ş. pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 mai 2009, la zi, menţinând starea de arest a inculpatului G.M.Ş., conform art. 350 C. proc. pen.
Conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.F. şi G.M.Ş., la plata către partea civilă M.A. a sumei de 50 000 lei, daune morale şi a sumei de 4.700 lei, despăgubiri materiale, respectiv către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a sumei de 6.348,89 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii R.F. şi G.M.Ş. şi prin Decizia penală nr. 189/ A din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 40908/3/2009 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.F. şi G.M.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 309/ F din 12 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor R.F. şi G.M.Ş.
S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 14 mai 2009 la zi pentru inculpatul G.M.Ş. şi de la 15 mai 2009 la zi pentru inculpatul R.F.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii R.F. şi G.M.Ş. şi prin Decizia penală nr. 513 din 11 februarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de recurentul inculpat G.M.Ş. împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A casat, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 309 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 17 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. în pedepsele componente de 17 ani închisoare, 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul urmând să execute pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. l, alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri. A respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.
A dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.F. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 15 mai 2009 la 11 februarie 2011 şi din pedeapsa aplicată recurentului inculpat G.M.Ş. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 14 mai 2009 la 11 februarie 2011.
A obligat recurentul inculpat R.F. la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
La data de 22 februarie 2011 contestatorul G.M.Ş. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 513 din 11 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul cazului prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu iau fost luate în considerare toate probele.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv „când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;".
În susţinerea recursului contestatorul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. penala solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) şi art. 3859 pct. 14 C. proc. pen solicitând reducerea pedepsei.
Înalta Curte, faţă de actele dosarului constată că nu exista probe în dosar pentru ca instanţa de recurs să fi dispus încetarea procesului penal pentru cauzele prev. de art. 10 lit. f)-i)1 C. proc. pen. (f) lipseşte plângerea prealabila a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesara pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; g) a intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul făptuitorului; h) a fost retrasa plângerea prealabila ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penala; i) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; i)1 există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege).
Pentru a se reţine acest caz de contestaţie, legea fixează cerinţa ca la dosar să existe probe care să facă dovada cauzei de încetare a procesului penal cu privire la care instanţa, trebuie să se pronunţe.
Ori, în speţă, contestatorul susţine că nu i-au fost luate în considerare toate probele.
Într-o atare situaţie, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie formulată de condamnatul G.M.Ş. nu îndeplineşte cerinţele legii pentru a fi admisă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată.
Astfel, faţă de motivul invocat de contestator, de actele aflate la dosarul cauzei şi faţă de dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., înalta Curte constată că este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.M.Ş., urmând a fi respinsă în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat G.M.Ş. împotriva deciziei penale nr. 513 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 40908/3/2009.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1051/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1040/2012. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
