ICCJ. Decizia nr. 1094/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1094/2012
Dosar nr.6878/30/2011
Şedinţa publică din 10 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 479/PI din 24 noiembrie 2011, a condamnat pe inculpaţii:
- C.P.I. la 12 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. precum şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 965 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 80 din 8 aprilie 2004 a Judecătoriei Beclean, contopirea acestuia cu pedeapsa de 12 ani aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul având de executat 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- M.R.R., la 12 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a dispus, în ce-l priveşte pe acest inculpat, descontopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1522 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Timişoara, în pedepsele componente, înlăturarea sporului de 1 an închisoare, acesta incluzând şi sporurile de 2 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 2085/2010 şi de 9 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 505 din 2011 a aceleiaşi instanţe şi în baza art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 33 lit. a), cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele repuse în individualitate cu pedeapsa aplicată în cauză, executând pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În cel priveşte pe acest inculpat, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei din 6 iunie 2011 al Judecătoriei Timişoara şi emiterea unui nou mandat, conform sentinţei;
- R.P., la 14 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., precum şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ce-l priveşte pe acest inculpat, s-a dispus descontopirea pedepsei de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 170 din 21 aprilie 2011 a Judecătoriei Deta, în pedepsele componente.
S-a înlăturat sporul de 1 an şi 4 luni închisoare şi s-a menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 508 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2513 din 1 octombrie 2004 a Judecătoriei Timişoara.
În baza art. 39 alin. (1), art. 36 alin. (2), cu raportare la art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor repuse în individualitate cu pedeapsa aplicată în cauză, executând pedeapsa cea mai grea, 14 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul având de executat 16 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis de Judecătoria Deta în baza sentinţei penale nr. 170 din 21 aprilie 2011 în emiterea unui nou mandat, conform sentinţei.
Pe latură civilă, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. şi cu raportare la art. 161 alin. (3) C. proc. pen., inculpaţii, în solidar, au fost obligaţi la plata sumei de 7190 lei despăgubiri materiale şi 50.000 euro sau echivalentul în lei la data executării, daune morale către părţile civile A.M. şi A.C.
În baza aceloraşi texte de lege, inculpaţii, în solidar, au fost obligaţi la plata sumelor de 170 lei şi 1.125 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, daune materiale către partea civilă SC L.B. SRL Timişoara.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părţile civile A.M. şi A.C., a unor obiecte ce fuseseră ridicate la cercetarea penală.
Totodată, în baza aceluiaşi text de lege, s-a dispus restituirea, către partea civilă SC L.B. SRL Timişoara, a unor obiecte mijloace de probă, ridicate cu ocazia cercetărilor la faţa locului.
În baza art. 193 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile A.M. şi A.C.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
SC C. SA Timişoara, firmă amplasată într-un loc izolat, avea într-o construcţie, închiriate spaţii mai multor firme, printre care şi SC L.B. SRL.
În noaptea de 20 februarie 2010, la iniţiativa inculpaţilor R.P. şi M.R.R., C.P.I. i-a însoţit şi escaladând gardul împrejmuitor, s-au deplasat pentru a sustrage bunuri. Ajungând în colţul clădirii, celor trei le-a apărut în faţă paznicul A.G., acesta având asupra sa un par. Încercând să-l dezarmeze, inculpaţii l-au lovit cu pumnii şi cu picioarele şi l-au doborât la sol. Ne mai opunând nici o rezistenţă, victima a fost târâtă de inculpatul R.P. în interiorul clădirii şi aşezată pe un hol, lângă nişte saci. Târârea victimei a lăsat urme de sânge. În timp ce inculpatul R.P. a rămas lângă corpul victimei, ceilalţi doi au căutat, prin birouri, bunuri, ei pătrunzând acolo prin forţarea uşilor de acces. Astfel, au sustras o unitate de calculator, un monitor, două telefoane mobile, un termometru digital, un scaun ergonomic directorial şi un stick USB.
În realizarea activităţii descrise, la un moment dat inculpatul C.P.I. a găsit în unul din birouri, o sticlă cu wisky, a consumat lichidul şi a abandonat recipientul în afara clădirii.
După ce au sustras bunurile, inculpaţii ai părăsit locul, victima fiind încă în viaţă.
Bunurile au fost împărţite între ei, telefoanele mobile fiind însă aruncate pe linia de cale ferată din zonă. Ulterior, inculpatul C.P.I., care luase scaunul, l-a rupt şi l-a abandonat. Calculatorul şi monitorul au rămas la inculpatul R.P.
Victima a decedat în acea noapte.
Raportul medico-legal de necropsie din 22 februarie 2010 a înscris că moartea lui A.G. a fost violentă, ea datorându-se aspiratului sanguin pulmonar cu insuficienţă cardio-respiratorie consecutivă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi maxilomalare bilaterale, fractură de piramidă nazală şi micro-hemoragii focale în cortextul cerebral, leziunile de violenţă de pe corpul victimei putându-se produce prin lovire direct şi repetată cu corpuri dure, între leziunile de violenţă şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
S-a mai înscris că decesul putea data din noaptea de 21 februarie 2010, orele 23.00 – 2.00.
La urmărirea penală, au fost administrate următoarele probe: expertiză ADN asupra probelor biologice ridicate de pe exteriorul gâtului sticlei de wisky, evidenţiindu-se profil genetic ce aparţinea unei persoane de sex masculin.
Pentru identificarea persoanei, existând date că inculpatul C.P.I. plecase în Italia sfătuit fiind de către coinculpaţi, M.I., mama naturală a inculpatului, a fost de acord să i se recolteze probă ADN, constatarea tehnico-ştiinţifică concluzionând că aceea era mama biologică a persoanei care consumase lichidul din acea sticlă.
Mandatul european de arestare a fost executat de autorităţile italiene, inculpatul fiind predat la 20 iulie 2011.
O.P., gazdă a inculpatului în perioada februarie 2010, a declarat că C.P.I. era căutat, îndeosebi, de B. şi R., iar într-o noapte din acea lună, în jurul orei 3:00, împreună cu B., a adus în locuinţă un calculator, un monitor şi un scaun directorial, el spunându-i proprietarului că au fost împrumutate.
Acelaşi martor l-a recunoscut dintr-o fotografie, ca fiind B., pe inculpatul R.P. Martora B.D., concubina inculpatului R.P. până în luna iunie 2010, a declarat că la jumătatea lunii februarie 2010, l-a auzit pe inculpatul C.P.I. discutând cu un bărbat căruia îi spunea că „poliţia nu are dovezi împotriva sa decât faptul că a băut dintr-o sticlă de wisky". La aceeaşi dată, la o altă oră, în timp ce concubinul ei era vizitat de inculpatul C.P.I., ei i s-a confirmat suspiciunea că acela era implicat în uciderea lui A.G., aspect despre care auzise la televizor şi, de asemenea i l-a mărturisit concubinul ei. Martora a mai precizat că în locuinţa lui O.P., ea l-a văzut pe inculpatul C.P.I. lucrând la un calculator, aşezat pe un scaun directorial.
Privindu-l pe inculpatul R.P., testul poligraf a reţinut că la întrebările relevante privind cauza, acesta a prezentat indici cerţi de comportament simulat.
Ulterior, acest inculpat, la urmărirea penală, a recunoscut săvârşirea faptei (21 iulie 2011, dosar urmărire penală) descriind amănunţit derularea activităţii infracţionale şi cu referire la coinculpaţi.
Recunoaşterea acestui inculpat a vizat şi faptul că în noaptea incidentului, el era încălţat cu adidaşi, planşa foto ce i s-a arătat evidenţiind că încălţămintea era identică cu cea avută de el. Procesul-verbal de cercetare a locului faptei reţinuse că în interiorul SC L.B. SRL s-au descoperit urme cu aspect de încălţăminte, expertizarea acestora, la 26 februarie 2010 a relevat că încălţămintea tip sport, are desenul asemănător cu urmele de încălţăminte descoperite şi relevate la faţa locului.
De asemenea, din acelaşi proces-verbal de cercetare a locului faptei, respectiv locul unde a fost lovită victima, s-au ridicat 14 urme papilare. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 septembrie 2010 (dosar urmărire penală) a înscris că una din urme a fost creată de zona tenară a palmei de la mâna dreaptă a inculpatului R.P.
În ce-l priveşte pe inculpatul M.R.R., testul poligraf, pentru întrebările şi implicit răspunsurile la aspectele importante, s-au evidenţiat modificări interpretate ca indici cerţi ai comportamentului simulat.
Şi acest inculpat, după ce a fost testat poligraf, a părăsit România ulterior, el fiind extrădat din Franţa.
În instanţa de fond, la 24 noiembrie 2011, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a cerut ca soluţionarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală.
În aceeaşi fază a procesului penal, la 12 septembrie 2011, reconstituirea la care au luat parte inculpaţii C.P.I. şi R.P. a evidenţiat modalitatea derulării faptei din noaptea de 20 februarie 2010, fiind prezenţi şi martorii asistenţi S.C. şi Ţ.I.
De asemenea, la procesul verbal de cercetare a locului faptei, au participat martorii asistenţi P.P. şi R.A., persoane care au găsit victima decedată.
Raportul de expertiză genetică aflat la urmărire penală a înscris că petele de sânge constatate pe zonele de acces în hol, pe un perete lângă uşa de acces în acel laborator, provin de la victimă, inculpaţii recunoscând că loviturile pe care le-au aplicat, cu pumnii, în figura lui A.G., i-au cauzat şi fractură de maxilar.
În ce priveşte bunurile sustrase, inculpaţii au precizat că furaseră o unitate centrală de calculator, un monitor, două telefoane mobile, un scaun directorial, în condiţiile în care în ziua cercetării la faţa locului, angajaţii părţii civile SC L.B. SRL reclamaseră dispariţia tocmai a acelora.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 20/ A din 9 februarie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile celor trei inculpaţi.
În termenul legal, inculpaţii au declarat recursuri împotriva deciziei instanţei de apel, cale de atac nemotivată în scris.
La termenul de judecată din 10 aprilie 2012, inculpatul R.P. a încunoştinţat că îşi retrage recursul declarat, iar apărătorii desemnaţi din oficiu pentru ceilalţi doi inculpaţi, precum şi aceştia, personal, au cerut aplicarea unor pedepse mai mici.
În ce priveşte manifestarea de voinţă a inculpatului R.P., în conformitate cu dispoziţiile art. 3854, cu referire la art. 369 C. proc. pen., constatând că inculpatul personal, asistat de un avocat desemnat apărător din oficiu, a declarat inclusiv în scris că îşi retrage recursul, se va lua act de această retragere a căii de atac.
Recursurile celorlalţi doi inculpaţi nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepsei se ţine seama de pericolul social al faptei, de împrejurările în care aceasta s-a săvârşit, precum şi de persoana inculpatului.
În altă ordine de idei, art. 52 C. pen. stipulează că pedeapsa este un mijloc de constrângere şi de reeducare a inculpatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de fapte penale.
Astfel, orientându-se la pedepsele privative de libertate stabilite de către instanţa de fond şi în condiţiile reţinerii aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., acestea au fost individualizate legal şi temeinic, fapta de tâlhărie care a avut drept consecinţă moartea victimei este de pericol social deosebit de grav, fapta s-a săvârşit în condiţiile agravante date de comiterea ei în timpul nopţii, de participare, în calitate de autori, a mai multor persoane decât două, împreună, iar persoana inculpaţilor, toţi au în antecedente o multitudine de fapte, recidivişti din activităţi infracţionale la regimul circulaţiei rutiere, furt calificat, distrugere, doi dintre inculpaţi au părăsit ţara imediat ce au fost depistaţi ca posibili făptuitori, ulterior extrădaţi din Italia şi din Franţa cum s-a arătat, iar limitele de pedeapsă pentru infracţiunea din cauză sunt 15.25 ani închisoare, iar după aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea în forma săvârşită este sancţionată cu închisoare de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni. Astfel, pedepsele aplicate sunt apropiate de limita minimă (12 ani), 13 ani stabilită fiind prin aplicarea sporului legal impus în situaţia particulară derivând din antecedentele penale ale inculpaţilor C.P.I. şi M.R.R.
Pentru considerentele expuse, se va lua act de retragerea, de către inculpatul R.P., a recursului, iar în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii C.P.I. şi M.R.R. vor fi respinse ca nefondate, hotărârile fiind legale şi temeinice.
În baza art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 09 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.P.I. şi M.R.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.P.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iulie 2011 la 10 aprilie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.R.R. durata pedepsei executate de la 10 noiembrie 2011 şi constată că este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 110/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
