ICCJ. Decizia nr. 105/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa penală nr. 105/2012
Dosar nr. 602/119/2010
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 25 noiembrie 2010 a Judecătoriei S.G., inculpatul C.J.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 25 februarie 2010 şi până la data de 16 aprilie 2010.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2010.
Din examinarea tuturor probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, sub aspectul laturii obiective, şi a pronunţat o soluţie de achitare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 257 C. pen., infracţiunea de trafic de influenţă constă în „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”.
Aşadar, pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, printre care şi aceea ca influenţa pe care o are, sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau pretins bani ori alte foloase.
Sub acest aspect prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 12 ianuarie 2010, prin intermedierea realizată de martorul J.A.D., inculpatul s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire I.F. şi B.F. pe raza mun. S.G., jud. Covasna şi a pretins fiecăruia suma de 2.000 euro în scopul de a le obţine permise de conducere pentru categoria B eliberate de autorităţile ungare, asigurându-i că are influenţă asupra funcţionarilor maghiari abilitaţi în acest domeniu.
Probele administrate în cauză nu confirmă însă împrejurarea că inculpatul ar fi afirmat sau a lăsat să se înţeleagă că ar avea influenţă asupra funcţionarilor cu atribuţii în domeniul obţinerii şi eliberării permiselor de conducere auto din Ungaria.
Din declaraţiile martorului denunţător J.A.D., declaraţiile investigatorului sub acoperire I.F. precum şi din înregistrările convorbirilor telefonice şi ambientale, rezultă că inculpatul are influentă asupra unui instructor auto din Budapesta, pe nume C., care urma să facă toate demersurile necesare în vederea obţinerii permiselor de conducere ungureşti.
Or, instructorul auto nu face parte din categoria funcţionarilor însărcinaţi cu obţinerea şi eliberarea permiselor de conducere, deci nu poate avea calitatea de subiect pasiv secundar a infracţiunii de trafic de influenţă, prin urmare, această cerinţă nu este îndeplinită.
Investigatorii sub acoperire I.F., B.F. şi O.C. au declarat în faţa instanţei că din discuţiile purtate cu inculpatul Crăciun au înţeles că acel instructor auto C. ar avea influenţă asupra unor poliţişti examinatori.
Într-adevăr aceste depoziţii se coroborează cu înregistrarea discuţiilor ambientale purtate la data de 15 februarie 2010 între inculpat şi investigatori sub acoperire, cu acea ocazie inculpatul le-a spus investigatorilor că instructorul auto C. îl cunoaşte pe poliţistul examinator de la proba practică care îl ajută, însă acest aspect nu conduce la concluzia că cerinţa menţionată mai sus, ar fi realizată. Eventual infracţiunea de trafic de influenţă ar putea fi reţinută în sarcina instructorului auto, sigur în condiţiile în care afirmaţia inculpatului s-ar fi dovedit a fi reală şi eventual la săvârşirea faptei acestuia s-ar putea reţine complicitatea inculpatului.
În cauză, nu se poate reţine nici infracţiunea de înşelăciune având în vedere calitatea cumpărătorilor de influenţă, aceea de investigatori sub acoperire, care aveau alte identităţi decât cele reale, nefiind interesaţi în obţinerea permiselor de conducere auto pe identităţile atribuite şi nu au suferit un prejudiciu material.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Braşov care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei achitări, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Deosebit de prima instanţă, Curtea de Apel Braşov, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă. Astfel, inculpatul a lăsat să se creadă că are influență asupra instructorului auto C., iar acesta, la rândul lui, asupra poliţiştilor supraveghetori la sală sau de traseu din Ungaria, deci asupra unor funcţionari, chiar dacă nu a precizat numele acestora.
În consecinţă, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 48/Ap din 30 martie 2011, a admis apelul Parchetului şi a desfiinţat în totalitate sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale), a condamnat inculpatul C.J.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 6 ani, determinat conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), (2) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Covasna, conform programului stabilit de acesta,
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 25 februarie 2010-16 aprilie 2010.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 7.600 RON cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. şi art. 6 din Protocolul din 26 noiembrie 2008 privind stabilirea onorariilor avocaţilor, a dispus plata onorariului parţial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, I.C., în sumă de 50 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.J.G., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat casarea deciziei prin care a fost condamnat şi menţinerea soluţiei de achitare pronunţată de prima instanţă.
Inculpatul a motivat că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, probele administrate neconfirmând că acesta ar fi afirmat sau a lăsat să se înţeleagă că ar avea influenţă asupra funcţionarilor abilitaţi în domeniul obţinerii şi eliberării permisului de conducere auto din Ungaria. Din înregistrările audio şi declaraţiile martorilor a rezultat că inculpatul cunoaşte o persoană pe nume C., ce nu a fost identificată, care este instructor auto în Budapesta, ori instructorul auto nu face parte din categoria funcţionarilor însărcinaţi cu obţinerea permiselor de conducere.
De asemenea, persoanele implicate erau agenţi sub acoperire şi, mai mult, inculpatul consideră că i-a fost sugerată săvârşirea acestei fapte, întrucât toate cele 6 persoane care urmau să fie transportate în Ungaria pentru a lua legătura cu acest instructor C. erau agenţi de poliţie.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de inculpat, cât şi conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Ca observaţie preliminară, Înalta Curte constată că, deşi inculpatul a indicat, formal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinerile sale sunt în sensul că fapta pentru care a fost condamnat în apel nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, critici ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte apreciază că aceste apărări sunt neîntemeiate, iar instanţa de apel, în mod corect, în baza probatoriului administrat, a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.
Probele administrate au relevat că în cursul anului 2008, inculpatul C.J.G. a urmat cursurile şcolii de şoferi aparţinând SC L.C.S.P. SRL Braşov – Şcoala de şoferi din mun. S.G. şi a fost programat de două ori pentru susţinerea probei teoretice, pe care nu a reuşit să o promoveze.
În luna noiembrie 2009, în condiţii neelucidate, inculpatul a obţinut din partea autorităţilor ungare dreptul de a conduce autoturisme, urmând a-şi ridica permisul de conducere auto în perioada următoare.
Cunoscând din proprie experienţă condiţiile prealabile ce trebuie îndeplinite de un cetăţean străin, procedura de susţinere a examenelor pentru obţinerea permisului de conducere în Ungaria şi persoanele cu atribuţii în acest domeniu, inculpatul C.J.G. a luat hotărârea de a racola persoane dispuse să-i acorde sume de bani în schimbul traficării influenţei pe care o avea asupra funcţionarilor din Ungaria implicaţi în procedura eliberării permiselor de conducere auto şi de a le ajuta în acest mod să obţină dreptul de a conduce autovehicule, fără să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2009, întâlnindu-se întâmplător pe raza mun. Sfântu-Gheorghe, jud. Covasna, cu instructorul auto J.A.D., inculpatul i-a relatat acestuia că, în schimbul unei sume de bani, poate obţine permise auto eliberate de autorităţile maghiare şi i-a cerut să-i facă rost de clienţi, cu promisiunea că îl va recompensa şi pe el pentru serviciul respectiv.
Având în vedere problemele sale cu justiţia, pentru a evita posibila sa atragere în noi activităţi infracţionale şi, implicit, răspunderea penală, martorul J.A.D. a formulat la data de 11 ianuarie 2010 denunţ penal împotriva inculpatului C.J.G.
În aceste condiţii, raportat la circumstanţele reale ale faptei şi modul de operare al inculpatului, s-a autorizat folosirea în cauză a investigatorilor sub acoperire cu numele de cod I.F. şi B.F.
La data de 12 ianuarie 2010, prin intermedierea realizată de martorul J.A.D., inculpatul s-a întâlnit cu cei doi investigatori sub acoperire pe raza mun. S.G., jud. Covasna şi a pretins fiecăruia suma de 2.000 euro în scopul de a le obţine permise de conducere pentru categoria B eliberate de autorităţile ungare, asigurându-i că are influenţă asupra funcţionarilor maghiari abilitaţi în acest domeniu.
În cursul discuţiei purtate cu acea ocazie, precum şi a celor următoare din datele de 02 februarie 2010 şi 15 februarie 2010, inculpatul le-a explicat investigatorilor că, în vederea obţinerii permisului, trebuie să facă circa 6 deplasări la Budapesta în scopul deschiderii unui cont bancar, efectuării vizitei medicale, stabilirii reşedinţei în Ungaria, obţinerii permisului de muncă în această ţară şi susţinerii examenului propriu-zis constând în proba teoretică şi proba practică reprezentată de conducerea autovehiculului în poligon şi în oraş.
În continuare inculpatul le-a precizat martorilor că are influenţă asupra instructorului unei şcoli de şoferi din Budapesta, care se va ocupa de deschiderea şi alimentarea contului bancar cu suma necesară de bani, cu obţinerea fictivă a dreptului de şedere şi a permisului de muncă în Ungaria (condiţii prealabile susţinerii examenului auto) şi va face demersurile necesare pentru ca translatorul de limbă maghiară prezent în sala de examinare teoretică să le indice răspunsurile corecte simultan cu traducerea întrebărilor din chestionar. De asemenea, acelaşi instructor auto, indicat cu numele C., urma să participe alături de cursanţi la susţinerea probelor practice şi să îi cointereseze material pe poliţiştii examinatori, pentru a fi îngăduitori.
Rezultă că, în schimbul sumei de 2.000 euro, singurele condiţii ce trebuiau îndeplinite de candidaţi erau efectuarea de aprox. 6 deplasări în Budapesta şi posedarea abilităţilor minime de a conduce autoturisme, restul activităţilor fiind realizate de funcţionarii maghiari, respectiv instructorul auto urma să se ocupe de deschiderea şi alimentarea contului bancar, obţinerea dreptului de şedere şi a permisului de muncă, translatorul şi un poliţist erau responsabili de indicarea răspunsurilor corecte la întrebările de legislaţie rutieră, iar poliţistul şi instructorul auto acordau sprijin la proba practică de conducere a autoturismului.
Cu ocazia discuţiei din 12 ianuarie 2010 martorul I.F. i-a comunicat inculpatului că sunt în total opt persoane care doresc să obţină permisul de conducere auto în Ungaria, astfel că acesta din urmă s-a angajat să rezolve problema tuturor în schimbul sumei de 2.000 euro din partea fiecăruia, stabilind ca jumătate să-i fie predaţi cu ocazia primei deplasări în Ungaria, iar cealaltă jumătate în tranşe de 200-300 euro, cu ocazia celorlalte deplasări la Budapesta necesare susţinerii probelor teoretice sau practice.
Având în vedere numărul de persoane la care inculpatul s-a angajat să le obţină permise de conducere auto, la data de 09 februarie 2010 a fost autorizată folosirea în cauză a încă 6 investigatori sub acoperire cu numele de cod S.F., G.C., O.C., S.C., O.A.B. şi C.I., dintre care doar primii trei au realizat activităţi în cauză.
La data de 15 februarie 2010 a fost programată prima deplasare la Budapesta şi, în acest scop, inculpatul a închiriat autoturismul marca F.T. Conform înţelegerii, la plecarea din mun. S.G., martorul I.F. a intenţionat să-i remită inculpatului suma de 8.000 euro reprezentând jumătate din suma pretinsă celor opt persoane pentru a le obţine permise auto eliberate de autorităţile maghiare, însă acesta a solicitat ca banii respectivi să-i fie predaţi doar după ajungerea la destinaţie.
În schimb, inculpatul a solicitat şi primit de la martorul I.F. suma de 100 euro formată din două bancnote de câte 50 euro în scopul achitării contravalorii chiriei autoturismului folosit la transport. Banii respectivi au provenit din cei 8.000 euro destinaţi inculpatului şi au ajuns în posesia martorului H.A. prin intermediul proprietarului maşinii M.K.
În jurul orelor 14:00 şoferul M.L., ajutorul de şofer H.A., inculpatul C.J.G., prietena acestuia I.C. şi investigatorii sub acoperire I.F., B.F., S.F., G.C. şi O.C. au plecat din mun. S.G. spre Ungaria cu autoturismul sus-menţionat, iar în jurul orelor 16:15 în timp ce se aflau pe raza administrativă a loc. R., jud. Braşov, a avut lor intervenţia reprezentanţilor D.N.A. de constatare a infracţiunii flagrante, ocazie cu care a fost identificată asupra martorului H.A. suma de 100 euro provenită din cei 8.000 destinaţi inculpatului.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesară îndeplinirea următoarele condiţii:
-inculpatul trebuie să aibă influenţă ori să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar (inclusiv o influenţă mediată). Cerinţa este realizată chiar dacă inculpatul nu a precizat numele funcţionarului asupra căruia are influenţă, fiind suficientă determinarea acestuia prin calitatea deţinută;
-inculpatul trebuie să promită că intervine pe lângă un funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Nu are nicio relevanţă sub aspectul existenţei acestei infracţiuni dacă s-a făcut sau nu intervenţia promisă pe lângă funcţionar, ori dacă acest act s-a efectuat sau nu;
-intervenţia inculpatului pe lângă funcţionar trebuie să aibă loc înainte ca acesta să îndeplinească actul ce constituie obiectul intervenţiei sau concomitent cu îndeplinirea acesteia.
Toate aceste condiţii sunt îndeplinite în cauza de faţă.
Inculpatul a pretins că are o influență mediată asupra instructorului auto C., iar acesta, la rândul lui, asupra poliţiştilor supraveghetori sau de traseu din Ungaria, care aveau atribuţii în a determina obţinerea permisului de conducere auto.
Inculpatul a promis că va interveni pe lângă poliţişti, chiar dacă nu a precizat numele acestora, prin intermediul instructorului auto C. Translatorul şi un poliţist erau responsabili de indicarea răspunsurilor corecte la întrebările de legislaţie rutieră, iar poliţistul şi instructorul auto acordau sprijin la proba practică de conducere a autoturismului.
Aceste aspecte reies din convorbirile ambientale din data de 15 februarie 2010 dintre investigatorul sub acoperire I.F. şi inculpat, precum şi cea dintre investigatorul sub acoperire B.F. şi inculpat.
În concluzie, în mod corect s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru fapta inculpatului care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins martorilor I.F., B.F. şi, prin intermediul acestora altor 6 persoane, câte 2.000 euro (în total 16.000 euro) pentru a le obţine permise de conducere eliberate de autorităţile din Ungaria, lăsând să se creadă că are o influenţă mediată asupra poliţiştilor examinatori.
Referitor la pretinsa provocare a inculpatului la comiterea infracţiunii de către martorul denunţător şi organele de poliţie, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi reţinută.
Potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen., „este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe”.
Jurisprudenţa C.E.D.O. privind art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a caracterizat conceptul de înscenare ca fiind distinct de folosirea tehnicilor legate de activităţile sub acoperire, reafirmând obligaţia instanţelor interne de a efectua o examinare atentă a materialului probator atunci când un acuzat invocă „determinarea” din partea organelor de anchetă de a comite fapta.
Situaţia de fapt astfel cum a fost probată în cauză contrazice apărarea inculpatului.
Chiar dacă în cauză nu s-au dovedit împrejurările în care inculpatul şi-a obţinut permisul de conducere auto în Ungaria, din probele administrate rezultă faptul că dorinţa de a găsi şi „ajuta” persoane interesate în obţinerea de permise auto în Ungaria se născuse în mintea inculpatului înainte de formularea denunţului şi intervenţia investigatorilor sub acoperire, astfel că nu se poate susţine că martorul denunţător şi organele de poliţie i-ar fi sugerat inculpatului comiterea faptei.
Aşa cum rezultă din declaraţia martorului denunţător J.A.D., dată în faţa instanţei de judecată, în perioada sărbătorilor de iarnă, acesta s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul la benzinăria R., care i-a relatat că şi-a „rezolvat” obţinerea permisului de conducere auto în Ungaria şi l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva care doreşte să-şi obţină astfel permisul, că el o să-l ajute.
Cu această declaraţie de martor se coroborează chiar declaraţia dată de inculpat în faţa judecătorului investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, declaraţie în care inculpatul a arătat că i-a spus martorului denunţător că poate rezolva obţinerea de permise de conducere ungureşti şi l-a întrebat dacă poate să facă rost de persoane care doresc să-şi obţină astfel de permise.
În aceste condiţii, este evident că rezoluţia infracţională a inculpatului de a comite infracţiunea a fost una proprie şi anterioară denunţului şi intervenţiei organelor de urmărire penală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În acord cu dispoziţiile art. 8 C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă maghiară se va asigura gratuit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.J.G. împotriva deciziei penale din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 996/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 107/2012. Penal → |
|---|
