ICCJ. Decizia nr. 1154/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ŞI JUSTIȚIE

SEC&ȚIA PENALĂ

Decizia nr. 1154/2012

Dosar nr. 3488/1/2011

Şedința publică din 13 aprilie 2012

Asupra recursurilor de față,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42/F din 9 martie 2011, Curtea de Apel Piteşti a respins cererile formulate a respins cererile formulate de inculpații C.L.G., M.M.I., C.S., M.C.F. , D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., S.F., P.V. şi I.P. privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare, în sarcina inculpaților, după cum urmează:

- pentru inculpatul C.S. din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen.

- pentru inculpatul M.C.F. din art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen.

- pentru inculpatul S.P.M. din art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen.

- pentru inculpatul D.C.C. din art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare în ceea ce-i priveşte pe inculpații:

- C.L.G. din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. d) C. pen., precum şi din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

- D.C.C. din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., şi din infracțiunea prevăzută de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen.

- D.F.L., S.P.M., T.M.C. şi P.V. din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

- S.P.M. şi T.M.C. din art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

1. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.L.G. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj. în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 raportat la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) combinat cu art. 254 alin. (2) teza finală C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei aplicate perioada reținerii şi arestării preventive a inculpatului de la 04 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

În baza art. 350 raportat la art. 139 C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin decizia penală nr. 944 din 10 martie 2010 a înaltei Curți de Casație şi Justiție.

2. În baza art. 254 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.I. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 124 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Piteşti definitivă prin decizia penală nr. 1558 din 22 mai 2010 a înaltei Curți de Casație şi Justiție.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedepsele noi aplicate acestui inculpat prin prezenta sentință şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) şi lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) teza finală a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o durata de 5 ani.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare, precum şi suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a) C. pen. a impus inculpatului obligația de a se prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeş, precum şi măsurile de supraveghere prevăzută de art. 86 lit. b) – d) C. proc. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 139 C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin decizia penală nr. 944 din 10 martie 2010 a înaltei Curți de Casație şi Justiție.

3. În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.S. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

4. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C.F. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

5. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.F.L. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

6. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.P.M. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

7. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C.C. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a), d) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

8. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.M.C. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

9. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.V. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

10. A respins cererea formulată de inculpatul S.F. în temeiul art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.F. la un an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de cumpărare de influentă.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare, precum şi a executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei aplicate perioada reținerii inculpatului de la 04 noiembrie 2009 la 05 noiembrie 2009.

11. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul I.P., la un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de dare de mită, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

A luat act că partea vătămată S.R.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă D.S.

În baza art. 19 şi 20 din Legea nr. 78/2000 a confiscat :

- de la inculpatul C.L.G. echivalentul în lei a sumelor de 7.000 EURO şi 10.400 EURO, precum şi suma de 500 lei şi l-a obligat la plata către stat;

- de la inculpatul M.M.I. echivalentul în lei a sumei de 1.000 EURO, precum şi 1.000 lei şi echivalentul în lei a 50 litri țuică şi l-a obligat la plata către stat;

- de la inculpatul C.S. echivalentul în lei a sumei de 21.000 EURO şi l-a obligat la plata către stat;

În baza art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000 a menținut măsurile sechestrului asigurător dispuse prin ordonanțele procurorului din 11 noiembrie 2009 şi respectiv din 26 noiembrie 2009 față de inculpații C.S. şi C.L.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea înscrisurilor reprezentând facturi şi chitanțe fiscale emise pentru ascunderea infracțiunii de şantaj comisă de inculpatul C.S., şi anume: chitanțele toate emise la data de 05 decembrie 2008 de către inculpatul D.S. reprezentant al SC P.T. SRL Budeasa, facturile fiscale, ambele emise de SC P.C. SRL Budeasa la data de 05 decembrie 2008, şi factura fiscală emisă de la data de 26 august 2008 de către SC C.L.N. SRL Moşoaia către SC P.A. SRL Priboieni.

A dispus restabilirea situației anterioare săvârşirii infracțiunii. în baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpații C.G.L., M.M.I., C.S., M.C.F., S.P.M., D.C.C., T.M.C., S.F., P.V. şi I.P. la câte 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul D.F.L. la 4000 lei cu acelaşi titlu din care 1000 lei onorariu avocat oficiu s-a dispus să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 199 C. proc. pen. a admis cererea formulată de petentul S.N. - şef Post Poliție Moşoaia, având ca obiect scutirea sa de la plata amenzii judiciare în sumă de 500 lei şi, pe cale de consecință, a dispus exonerarea de la plata acesteia.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție nr. 140/P/2008 din data de 7 decembrie 2009 s-a dispus punerea în mişcare a acțiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților : C.L.G., M.M.I., C.S., M.C.F. , D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., cât şi în stare de libertate a inculților: S.F., P.V. şi I.P., pentru săvârşirea infracțiunilor de corupție şi violență, după cum urmează:

1. C.L.G., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată, şantaj în formă continuată, trafic de influență în formă continuată, complicitate la luare de mită în formă continuată şi violare de domiciliu, fapte prevăzute şi pedepsite de:

- art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d);

- art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d);

- art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. M.M.I., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, dare de mită şi trafic de influență, fapte prevăzute şi pedepsite de:

- art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. C.S., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de şantaj în formă continuată şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fapte prevăzute şi pedepsite de:

- art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. M.C.F., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de şantaj în formă continuată şi lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată, fapte prevăzută şi pedepsită de:

- art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. D.F.L., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de şantaj şi lipsire de libertate în mod ilegal, fapte prevăzute şi pedepsite de:

- art. 194 alin. (1) C. pen.;

- art. 189 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.

6. S.P.M., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de şantaj, lipsire de libertate în mod ilegal şi violare de domiciliu, fapte prevăzute şi pedepsite de :

- art. 194 alin. (1) C. pen.

- art. 189 alin. (2) C. pen.

- art. 192 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.

7. D.C.C., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de şantaj în formă continuată şi lipsire de libertate în mod ilegal, fapte prevăzute şi pedepsite de:

- art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- art. 189 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.

8. T.M.C., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, şantaj şi violare de domiciliu, fapte prevăzute şi pedepsite de:

- art. 189 alin. (2) C. pen.

- art. 194 alin. (1) C. pen.;

- art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75, lit. a) şi d) C. pen., cât şi în stare de libertate a inculpaților :

9. S.F., cercetat pentru săvârşirea infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută şi pedepsită de:

- art. 6^xdin Legea nr. 78/2000

10. P.V., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, şi şantaj, fapte prevăzute şi pedepsite de:

- art. 189 alin. (2) C. pen.,

- art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.

11. I.P., cercetat pentru săvârşirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de dare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de:

- art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

I. Referitor la infracțiunile de corupție retine instanța de fond că la data de 29 august 2008, partea vătămată D.S. a fost implicată în producerea unui accident rutier în urma căruia a decedat o persoană, formându-se astfel dosarul penal nr. 5045/P/2008, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, D.S. fiind cercetat sub aspectul săvârşirii infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Din echipa de cercetare la fața locului a făcut parte şi M.M.I., ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Piteşti, căruia, începând cu data de 01 septembrie 2008, i-a fost repartizat acest dosar în vederea efectuării actelor premergătoare şi de urmărire penală.

Potrivit declarațiilor denunțătorului D.S., acesta la îndemnul avocatului C.L.G., a remis în câteva rânduri sume de bani direct ofițerului de poliție M.M.I., totalizând suma de 1.000 euro şi 1.000 lei (RON), precum şi cantitatea de 25 litri țuică, iar altă cantitate de 25 litri țuică i-a dat-o aceluiaşi ofițer prin intermediul avocatului inculpatului C.L.G., avocat în Baroul Bucureşti. Inculpatul C.L.G. a precizat că, în acest fel, ofițerul va efectua cercetări favorabile denunțătorului în dosar, iar aceste asigurări au fost confirmate denunțătorului, cât şi tatălui acestuia, D.I. şi de către inculpatul M.M.I.

Denunțătorul D.S. a mai precizat că, în vederea remiterii sumei de bani, de cele mai multe ori în prezența avocatului său, inculpatul M.M.I. îi întindea dosarul cauzei în care era cercetat, iar denunțătorul introducea mita în dosar, după care i-l restituia ofițerului. în acest context, după primirea sumei de bani, ofițerul de poliție M.M.I. îi scria discret lui D.S. pe nişte bilețele, mesaje ce cuprindeau texte de genul „mulțumesc mult", „stai liniştit, o să iasă bine".

Cu privire la una dintre cele două tranşe de 25 litri țuică, D.S., arată că, remiterea acesteia s-a realizat direct către ofițerul de poliție M.M.I. în prezența tatălui său D.I., iar în aceste împrejurări ofițerul a explicat eforturile pe care le face în vederea favorizării denunțătorului D.S. în dosarul penal în care era cercetat.

În vederea probării activității infracționale descrise, la data de 10 decembrie 2008 a fost înregistrată în mediul ambiental convorbirea dintre D.S. şi inculpatul M.M.I. Ofițerul de poliție i-a precizat denunțătorului că se simte urmărit şi i-a cerut acestuia să mintă în fața organelor de urmărire penală, în situația în care va fi întrebat în legătură cu remiterea cantității de țuică (voi4 filele 152-154): „Te rog să nu mă mai suni, măi frate, că sunt urmărit. Eu de o săptămână n-am somn. ori sunteți urmăriți cumva .la noi, când ai venit singur, sau când ne-ai dat ceva, eu .cea mai sigură probă, eu m-am gândit atunci, când mi-am dat eu întâlnire, acolo, la stadion, unde mi-ai adus tu şi aia, de când mai sunat până când m-am întâlnit, a trecut o juma de oră. timp suficient ca băieții să vină şi poate să mă şi filmeze eu am cumpărat efectiv astea, că dacă nu-s pe acte .şi să nu negați, că dacă suntem filmați. Deci, dacă cumva te întreabă, am cumpărat piica cu opt zeci de mii . Am zis : „Cât, cât e Uiica ? Opt zeci de mii e litrul, da ?" Opt zeci de mii., şi chiar acolo am fost, în spate, ca să mi-o dai. Nu trebuie uitat acest lucru, că dacă ne-a filmat cineva şi ne căntă înseamnă că e vreo minciună. Şi mă ia şi pe mine pentru am, am primit mită şi tu că mi-ai dat mită, şi ne bagă pe amândoi la puşcărie."

În cuprinsul aceleiaşi discuții înregistrate la 10 decembrie 2008, D.S. îi relatează ofițerului de poliție judiciară M.M.I. că ori de câte ori i-au fost pretinse bani sau bunuri a onorat cererea (voi.4, fila 157-158):

„D.S.: De cate ori ai zis, L., am sărit, am făcut.

M.M.I. (vorbeşte în acelaşi timp cu D.S.) Da, da.

D.S.: Decât domn' M., toate alea. M.M.I.: (vorbeşte în acelaşi timp cu D.S. - n.n.) Voi ați fost.(neinteligibil).

D.S.: Eu am sărit la cap. mereu. Cum a zis toată lumea, aşa a fost bine (neinteligibil). e pentru".

Cu ocazia luării măsurii arestării preventive, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul M.M.I. a recunoscut că ar fi primit de la denunțător numai suma de 1.000 RON, pretinzând însă că aceasta a fost primită pentru ca ofițerul de poliție judiciară să plătească onorariul de expert în cazul expertizei judiciare dispuse în dosarul în care era cercetat denunțătorul, apărare care urmează a fi înlăturată întrucât onorariul pentru expert a fost plătit din fondul Inspectoratului Județean de Poliție Argeş cu ordinul de plată nr. 392 (voi. 11, fila 154) şi oricum, suma plătită cu titlu de onorariu este de 750 lei şi nu de 1.000 RON.

În plus, potrivit deontologiei profesionale, inculpatul, în calitatea sa de organ de cercetare penală, nu avea abilitarea legală de a primi sume de bani cu titlu de onorariu expert, de la inculpații pe care îi cerceta penal.

Ulterior, pe parcursul efectuării cercetărilor în dosarul penal în care era implicat D.S., inculpatul C.L.G., în calitatea sa de avocat al denunțătorului, i-a pretins şi a primit în mai multe rânduri, sume diferite de bani, pentru a interveni la polițist şi procuror în scopul efectuării de cercetări penale favorabile denunțătorului. Conform probatoriului administrat, suma remisă avocatului C.L.G., a fost de circa 7000 - 8000 euro.

Deşi tăgăduită de inculpatul C.L.G., declarația denunțătorului este susținută de probele dosarului şi, în acest context, curtea invocă interceptarea convorbirilor telefonice efectuate la 23 noiembrie 2008 dintre inculpatul D.F.L. şi D.S., care era cunoscut şi sub porecla de „&Ț.".

„D.S.: Nu mă gândeam să-mi facă aşa ceva ! Mă apără cu accidentul, cu alea, i-am dat o căruță de bani. D.F.: îh. D.S.: Dă-mi tărane bani să dau acolo, dă-mi țărane bani să-i dau lui M. Dă-mi țărane bani D.F.L.: lai dat trei, patru mii la accident ?

D.S.: Du-te bă de aicea, i-am dat mii de euro ! Lasă, nu mai vorbesc eu prin telefon de astea.

D.F.L.: Păi te întreb şi eu, că nu-i spun eu lui, că nu mă apuc eu să-i spun.

D.S.: A, tu totdeauna i-ai spus lui !" De asemenea, în vederea probării activității infracționale, la data de 08 decembrie 2008 a fost înregistrată în mediul ambiental convorbirea dintre inculpatul C.L.G. şi D.S. în cursul căreia avocatul admite faptul că inculpatul M.M.I. a primit de la D.S. o sumă de bani sau o cantitate de țuică neprecizată (voi. 4 filele 123-127) şi, totodată, îi pretinde suma de 400 - 500 lei pentru a-i remite aceluiaşi ofițer în vederea prelungirii dovezii de circulație provizorie emisă pe parcursul desfăşurării cercetărilor şi care expira în data de 13 decembrie 2008 ( voi. 4 fila 132) .

La data de 09 decembrie 2009, a fost înregistrată în mediul ambiental o altă convorbire dintre inculpatul C.L.G. şi denunțător în cursul căreia C.L.G. primeşte suma de 500 lei (RON) pentru a o remite la rândul lui ofițerului de poliție M.M.I. şi, totodată, mai pretinde tot pentru acesta „câteva sute de euro" (vol.4, fila 143-147).

La data de 09 decembrie 2008, în împrejurări care nu au putut fi stabilite, inculpatul C.L.G. a aflat despre faptul că denunțătorul D.S. a denunțat organelor de urmărire penală faptele săvârşite şi s-a deplasat la domiciliul acestuia situat în Comuna Coşeşti, județul Argeş însoțit de M.C.V. zis „B." şi de inculpatul D.F.L. zis „H.", unde i-a cerut atât lui D.S., cât şi tatălui acestuia, D.I. să spună, în situația în care vor fi întrebați de organele de urmărire penală, că de fapt ofițerul de poliție M.M.I. a cumpărat cantitatea de țuică de la D.I. Ulterior, inculpatul C.L.G. a refuzat orice legătură cu denunțătorul D.S.

Actele materiale ale infracțiunii de trafic de influență, reținute în sarcina inculpatului C.L.G. rezultă din înregistrările efectuate la 08 decembrie 2008, respectiv 09 decembrie 2008:

„D.S.: De cate ori ai zis: „Bă, țărane, percutează!"eu am percutat!

C.L.G.: A, îmi scoți ochii !

Cu ce ai.ai percutat, mă, tu ? Ia, spune ? Mi-ai adus nişte plase, vrei să le luăm pe rând ?

D.S.: Hai, mă, lasă-mă, nu.nu. eu nu mă refer la astea !

C.L.G.: Erau nişte plase care le-ai adus pe. Da la ce ?

D.S.: Lasă-mă la plase !

C.L.G.: Da'cu ce ? Că mi le-ai adus pe ăla cu buldo excavatorul da ? Şi mi-ai adus nişte betoane !

D.S.:Lasă, mă, că nu e vorba la tine acasă, cu betoanele alea şi cu alea.

C.L.G.: Da' cu ce ? Stai la ce ?

D.S.: Cu M., cu treaba cu M. ! Cu declarația, că a rămas.

C.L.G.: Bă, pe. Păi, uite-te puțin cat eşti de jepat ? Păi, stai, mă, ai percutat pentru mine?

D.S.: Păi, n-am percutat pentru tine, da'eu.

C.L.G.: Băi, jepatule, eu ți-am spus percutează la om, pentru tine, bă, nu pentru mine, că. Vrei atunci să facem altceva, să nu mai percutezi deloc ?

(.) C.L.G.: Păi, băi, jepatule, tu nici n-ai., nici n-ai dat n. nici. Fraiere, tu n-ai dat nici pentru o contravenție, cu ce ai dat! (.) Ia, întreabă pe alții cat dau.

D.S.. Căt dau alții ?

C.L.G.: Căt dau, alții ? întreabă tu pe alții, care au trecut prin asta ! Ce v-a costat, mă ? Nu la mine, la.„

În legătură cu pretinderea şi remiterea efectivă a sumei de 500 RON pentru prelungirea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere, inculpatul C.L.G. îi cere denunțătorului să-i remită patru cinci sute de RON, zicându-i „Mânjește-l, mă de vreo patru cinci milioane. Dă-te-n .Patru, cinci, eu ştiu, dă-i aşa să-l ai la suflet" (voi. 4, fila 132).

Totodată, inculpatul îi cere să-i aducă banii lui, pentru că se va întâlni cu ofițerul de poliție judiciară, zicându-i: „Mi-aduci mie, mă cinci milioane şi mă întâlnesc eu cu el !"

La data de 09 decembrie 2008, D.S. i-a remis efectiv inculpatului C.L.G. suma de 500 RON, iar din înregistrarea efectuată la 09 decembrie 2008, rezultă că inculpatul îi pretinde alte câteva sute de euro pentru ofițerul de poliție judiciară M.M.I. (voi. 4 filele 146-147):

„C.L.G.: Mai strânge ceva acolo. (.) Strânge câteva sute de euro! . să-i scot ochii"

Pe de altă parte, din discuțiile telefonice purtate în seara zilei de 23 decembrie 2008 de către inculpatul M.M.I. şi de inculpatul S.F., cât şi din procesul verbal de redare a dialogului ambiental purtat între denunțătorul D.S. şi inculpatul M., rezultă fără putință de tăgadă, teama acestuia din urmă de nu fi urmărit, scuzându-se în acest sens şi evitând totodată, să discute lucruri concrete. Bănuind că poate să fie înregistrat, inculpatul comunica cu persoanele de la care primea mită prin intermediul bilețelelor.

De asemenea, se observă teama acestuia de a nu fi interceptat sau filmat ce rezultă clar din discuțiile codificate pe care le purta la telefon fie cu inculpatul S.F., fie cu denunțătorul D.S.

Discuția telefonică din 23 decembrie 2008 ce urmează a fi redată este elocventă în acest sens: „ . Gata nu mai discut nimic. Nu mai discut că poate or fi ascultate telefoanele." sau de asemenea, dialogul ambiental dintre denunțătorul D.S. şi inculpatul M.: . sunt urmărit . ne bagă pe amândoi la puşcărie" ( voi.4 filele 152-154).

Totuşi, inculpatul M. s-a întâlnit cu inculpatul S.F. a doua zi de dimineață, 24 februarie 2008, întărindu-i acestuia convingerea că este de acord să-l ajute şi că are influență asupra unor persoane abilitate (organe de cercetare penală sau instanțe) ca să-l „salveze" pe minorul S.D. de dosarul de cercetare penală în care este implicat. Această activitate infracțională are ca finalitate promisiunea cumpărătorului de influență S.F. de a da inculpatului M.M.I. suma de 2000 euro, fapt ce rezultă din interceptarea telefonică:

„ Fii atent. se ştie. îți dau 2000 euro".Este adevărat, potrivit apărării inculpatului M., că a doua zi, pe data de 24 decembrie 2008, acesta a întocmit un raport către comandatul Poliției Municipiului Piteşti, N.M.F. în legătură cu oferirea sumei de 2000 euro, însă această apărare nu poate duce la concluzia că polițistul nu se face vinovat de săvârşirea infracțiunii de trafic de influență. Aceasta se explică prin aceea că inculpatul avea tot timpul grija că este urmărit, încerca prin diferite tertipuri să ascundă intențiile sale de a încălca legea, prin discuții codificate şi invocarea faptului că numai un avocat poate rezolva problemele litigioase ale inculpatului S.F.

Acest fapt este întărit chiar de inculpat, care în convorbirea telefonică purtată cu denunțătorul D.S., afirmă că se simte urmărit. Iată că, acel raport întocmit către comandantul N. a fost un alt demers al inculpatului de a-şi croi o apărare față de o eventualitate divulgare a faptei sale.

De asemenea, declarațiile inculpatului S.F., care a recunoscut infracțiunea, coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi cu procesul verbal de confruntare dintre cei doi converg spre ideea unei înțelegeri între inculpați, pentru a se obține de la cumpărătorul de influență o sumă de bani în scopul rezolvării favorabile a dosarului (2000 euro).

Activitatea infracțională a inculpatului nu s-a limitat la aceste fapte, întrucât la o dată anterioară, 29 noiembrie 2008, inculpatul M.M.I., la solicitarea inculpatului I.P., a intervenit pe lângă agenții de poliție O.M. şi R.Z., în sensul de a nu încheia un proces-verbal de contravenție şi de a aplica sancțiunea contravențională, constând în amendă şi reținerea permisului de conducere, în detrimentul numitului I.T., fratele inculpatului I.P., instigator la infracțiunea de dare de mită.

Curtea a reținut că, odată cu solicitarea adresată ofițerului de poliție M., inculpatul I.P. şi-a exprimat disponibilitatea de a oferi un anumit avantaj material în realizarea scopului urmărit, aşa cum rezultă din mesajul telefonic trimis inculpatului înainte de întâlnirea cu cei doi agenți de poliție: „ Despăgubirile sunt la mine, ştiu că e delicat".

Inculpatul M.M.I. a recunoscut în parte infracțiunea comisă, arătând însă că intenția sa era alta şi anume, aceea de a se interesa de situația permisului de conducere în chestiune, în numele prieteniei ce îl lega de inculpatul I.P., fără a face în opinia sa un act ilegal, câtă vreme era ştiut că un proces-verbal de contravenție, odată încheiat, nu mai poate fi anulat decât cu intervenția instanței de judecată. De asemenea, inculpatul I.P. a recunoscut infracțiunea de instigare la dare de mită în faza de urmărire penală, urmând ca ulterior, cu ocazia judecății, să revină în parte asupra celor afirmate.

Convorbirile telefonice, declarațiile agenților de poliție O.M. şi R.Z. care au refuzat oferta ofițerului de poliție M.M.I., confirmă fără putință de tăgadă infracțiunile de dare de mită şi instigare la aceasta, comise de cei doi inculpați, M.M.I. şi I.P.

II. Referitor la infracțiunile de şantaj, lipsire de libertate şi violare de domiciliu.

1. Conform probatoriului situația de fapt se prezintă:

În cursul lunii august 2008, partea vătămată D.S. a împrumutat de la inculpatul C.L.G. suma de 42.000 euro pentru care, până la achitarea integrală a sumei împrumutate, acesta trebuia să plătească lunar 5.200 euro dobândă. Părțile au recunoscut acest împrumut, mai puțin dobânda nu a fost confirmată de către inculpatul C.L.G.

Partea vătămată a achitat pentru o perioadă de 2 luni de zile o dobândă cămătărească de 10.400 euro, în condițiile în care inculpatul C.L.G. nu plătea nici un fel de dobândă pentru sumele de bani împrumutate la rândul său de la diferiți prieteni sau apropiați ai săi. Ulterior, partea vătămată D. nu a mai putut plăti dobânda, astfel încât inculpatul C.L.G. ajuns la disperare, a recurs la acte de constrângere pentru recuperarea împrumutului.

În concret, în vederea recuperării creditului, la data de 20 octombrie 2008 inculpatul C.L.G., împreună cu inculpații D.F.L., S.P.M., P.V. şi T.M.C., s-au deplasat cu un autoturism de teren aparținând celui din urmă inculpat, la domiciliul martorei P.M.M., unde au exercitat violențe asupra părții vătămate D.S., aflat ascuns în acea locație, l-au lipsit de libertate în mod ilegal, urcându-l prin folosirea forței, în autoturismul de teren condus de inculpatul T. şi s-au deplasat cu acesta în zona barajului lacului de acumulare de la Budeasa. Victima a fost ținută, contrar voinței sale, de către persoanele anterior menționate, în acel loc izolat, o perioadă de cca. 2 ore, i-a fost ruptă cămaşa, a fost descălțat de un pantof şi amenințat că va fi aruncat în lacul de acumulare, au fost exercitate violențe asupra sa, fiind lovit în mod repetat şi supus la tratamente degradante şi totodată l-a amenințat că-i va face rău familiei şi că va fi omorât dacă nu va plăti sumele datorate.

Ulterior, partea vătămată a fost abandonată în acel loc izolat, acesta reuşind să ajungă la domiciliul său cu sprijinul soției şi cumnatei sale cu care comunica prin telefon.

În seara aceleiaşi zile, pe timp de noapte, inculpații C.L.G., S.P.M. şi T.M.C. au pătruns fără drept, în locuința martorei P.M.M., fără consimțământul acesteia, pentru a-l constrânge pe partea vătămată D.S. să-i însoțească la baraj, iar inculpatul P.V. a dezumflat anvelopele autoturismului aparținând părții vătămate pentru ca acesta să nu-şi asigure scăparea prin fugă.

Din înregistrarea efectuată în mediul ambiental la data de 8 decembrie 2008, între inculpatul C.L.G. şi partea vătămată D.S. rezultă indubitabil actele de violență şi amenințare săvârşite asupra victimei D.S. (a se vedea voi. 4 fila 88):

C.L.G.: „Nu vreau să mai aud . de tine, nu vreau să te mai văd, dar tu banii tot îi vei da, banii ! Cum, necum. Nu tu, familia ta şi. Voi de scăpat de mine, nu scăpați ! Eu pot să-ți fac rău când (.) mea! Pentru mine e foarte simplu ! Da' pentru tine oricum a fost, ți-a prins bine.

În baza aceleiaşi rezoluții infracționale unice, la data de 21 noiembrie 2008, conform promisiunii făcute ce rezultă din înregistrarea redată, ştiindu-se că este următorul termen de plată al dobânzilor, inculpatul C.L.G. i-a cerut părții vătămate să se deplaseze la sediul cabinetului său de avocatură din Piteşti şi împreună cu inculpații D.C.C. şi M.C.F. l-au lipsit de libertate în mod ilegal şi i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri ce au necesitat spitalizarea de urgență a acestuia pentru a-l constrânge să plătească dobânzile stabilite. Leziunile traumatice produse au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale, de la producere (Raport de constatare medico-legală nr. 149/A7 din 27 aprilie 2009). Inculpații C.L.G. şi D.C.C. au recunoscut faptele de lovire, însă nu au recunoscut lipsirea de libertate a victimei afirmând că acesta a venit de bună voie şi având în vedere destinația cabinetului în care a fost primit, putea să-l părăsească oricând întrucât spațiul era prin destinația sa accesibil publicului.

De asemenea, în sprijinul faptelor descrise ca fiind comise şi de inculpatul D.C., sunt probele constând în procese-verbale de redare a convorbirilor ori comunicațiilor telefonice sau cele purtate în mediul ambiental.

Astfel, elocventă este înregistrarea care surprinde spusele inculpatului C.L.G. „L-a omorât D., i-a rupt, i-a rupt coastele, l-a omorât i-am dat şi eu, am dat şi eu, dar l-a omorât ăla rău"

În cursul convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 09 decembrie 2008 între partea vătămată D.S. şi inculpatul C.L.G., acesta din urmă, a afirmat în legătură cu actul material săvârşit la data de 21 noiembrie 2008 că „eu ți-am dat doar la genunchi, mă, țărane! Să nu mai mergi, să mergi în genunchi" (fila nr. 3 din procesul verbal de redare a convorbirii) arătând, totodată, că actele de violență nu se vor opri aici : „data viitoare, ştii că va fi mai rău. n-ai văzut că le iau progresiv . ştii, dai cu pistolu', tragi în plan vertical, după aia îi tragi una la picioare, după aia îi dai în cap, să nu mai mişte!" (fila nr. 7 din procesul verbal de redare a convorbirii).

De asemenea, în cursul unei convorbiri telefonice purtate la data 21 noiembrie 2008 de inculpatul C.L.G. a afirmat că „recuperatorul" D.C.C. ar fi cel care i-a produs traumatismele din zona coastelor: „.a ajuns &Țăranu' la Urgențe L-a omorât D., i-a rupt, i-a rupt coastele, l-a omorât. I-am dat şi eu, am dat şi eu, dar l-a omorât ăla rău,"

De asemenea, curtea a observat aici şi contribuția inculpatului M.C.F. pentru a-l determina pe D.S. să vină la biroul inculpatului C.L.G., inculpatul M.C.F., spunându-i la telefon, conform înregistrărilor, că biroul de avocatură este gol şi că nu se află acolo decât inculpatul C.L.G., deşi se afla şi inculpatul D.C.C., cel care l-a agresat fizic. De altfel, numele acestui din urmă inculpat era folosit mereu de către inculpații C.L.G. şi M.C.F. pentru a-l înspăimânta şi determina pe partea vătămată D.S. să-şi achite datoria (aşa cum a rezultat din declarațiile părții vătămate D.S. şi din convorbirile telefonice efectuate în cauză). Elocventă a fost convorbirea din care rezultă rugămintea inculpatului C.L.G. față de D. de a-l sprijini în recuperarea banilor „(D.C: Să vin să-ți apăr fraierii .)".

Din această înregistrare a rezultat fără posibilitate de dubiu că şi-a arogat titlul de „recuperator", decisivă sub acest aspect fiind şi înregistrarea găsită la percheziția domiciliară din 04 noiembrie 2009.

Prin urmare, din probele dosarului a rezultat că întreaga activitate infracțională a inculpaților C.L.G., D.C.C. şi M.C.F. a fost desfăşurată în vederea atingerii unui singur scop şi anume acela de a-l determina pe partea vătămată D.S. să restituie sumele datorate cu titlu de dobândă în fiecare lună. Curtea a susținut aceasta întrucât, probele dosarului au confirmat, că partea vătămată D.S. a împrumutat bani şi de la inculpatul M.C.F., respectiv, sumele de 5500 euro şi, 500 dolari americani (bani pe care inculpatul M.C.F. îi împrumutase de la o altă persoană, U.C.).

Ulterior, inculpatul M.C.F., prin amenințări şi acte de violență, a încercat să obțină în mod injust un folos, constând în dobânda cămătărească ce trebuia să o ridice lunar de la D.S., la care se adăuga evident capitalul împrumutat.

Relevante au fost şi declarațiile martorilor audiați în cauză, (I.C.E., S.M., D.I., voi. 1 filele 89-94, 87-88, 74-81) din care rezultă că M.C.F. s-a deplasat în toamna anului 2008, însoțit de martorul B.I.R., la atelierul aparținând societății administrate de D.S., situat în comuna Budeasa, sat Budeasa Mică unde, folosind o sticlă în care se afla combustibil, a amenințat că îi va incendia atelierul şi autovehiculul.

De asemenea, la o dată ulterioară, 11 decembrie 2008, partea vătămată D.S. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.C.F. la sediul Primăriei Comunei Bascov, județul Argeş, de unde D.S. avea de încasat o sumă de bani pentru nişte lucrări de construcție realizate în favoarea acestei unități.

Întrucât, din diferite motive, D.S. nu a reuşit să încaseze suma respectivă, inculpatul M.C.F. i-a aplicat acestuia mai multe lovituri în incinta primăriei, apoi l-a constrâns să se urce într-un autoturism şi l-a dus, împotriva voinței sale, în zona lacului de acumulare Budeasa, lipsindu-l de libertate în mod ilegal. Ajunşi la fața locului, inculpatul M.C.F. a continuat să îl lovească cu o bâtă pe partea vătămată D.S. şi, totodată, l-a amenințat că îl va incendia cu benzină dacă nu îl va împuternici printr-o procură specială să ridice în locul lui suma de bani pe care o avea de încasat de la Primăria Bascov.

Curtea a apreciat că fapta a fost cu atât mai gravă cu cât, în contextul săvârşirii actelor de violență, inculpatul M.C.F. l-a apelat telefonic pe inculpatul C.L.G. şi i-a comunicat faptul că este cu „sifonul" pe baraj, ceea ce înseamnă că inculpații îl suspectau deja de colaborare cu organele de poliție.

În aceste împrejurări, inculpatul C.L.G. l-a avertizat pe inculpatul M.C.F. că D.S. ar putea înregistra discuția.

Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat din declarațiile martorilor audiați (majoritatea funcționari ai primăriei aflați la momentul săvârşirii faptei la sediul Primăriei Bascov).

Convorbirile ori comunicările telefonice realizate telefonic între partea vătămată D.S., inculpatul M.C.F. şi inculpatul C.L.G. au confirmat împrejurările săvârşirii faptelor, ca de exemplu (voi. 7, fila 212) : „l-am dat un pumn de a leşinat pe scări, cred ca i-am rupt o coasta. S-a tot văitat la ursari [C.I., C.S. s.a. n.n.] că l-am omorât cu bătaia, mă întrebau toți dacă l-am bătut. Eu ii dau foc, nu mai pot, sincer" sau „Bă ăsta, S., să moară măicuța mea dacă te mint, dacă nu-ți dau eu ție să latri! Mi se rupe (.), poate să mă sune toată lumea. Pe banii pe care trebuie să-i iau de la tine frate, nu mă interesează cine sună, nu mă interesează. Te duci la Gardă, în secunda şapte du-te la Gardă, [la poliție n.n.] Că nu te omor pe tine, ți-o omor şi pe nevastă-ta, şi pe fiu-tău. Tu ascultă ce spun eu. Nu te mai chinui. Pe tine te doare în (.), pe tine. Tu ascultă ce spun eu. Da, cum sunt eu disperat, am să te disper eu pe tine. Ai înțeles, S.? Şi spune-i, du-te şi spune-i, înregistrează convorbiri, du-te unde vrei tu sifonule, şi spune-le! Du-te şi spune-i, că oricum vine L. la mine, să mă întâlnesc. Să moară mama dacă te mint, eu mă duc şi mă sucesc cu tot, nu mai. Nu mai vreau, nu vreau să aud de tine. Nu vreau să te mai văd. Vreau banii, să îmi dai banii, să dau banii la lume « (M.C.F.).

Din probele administrate a mai rezultat referitor la inculpatul D.C.C. că, în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, prin acte de violență şi amenințare l-a constrâns pe partea vătămată S.R.D. să-i plătească suma de 15.000 euro, sumă ce ar fi provenit dintr-un împrumut de 3.000 euro obținut de această parte vătămată de la martorul R.C. în cursul anului 2007.

Actele de violență şi amenințare au fost săvârşite de inculpatul D.C.C. în condițiile în care, practic, a preluat debitul de la R.C. şi a încercat recuperarea dobânzilor cămătăreşti în condițiile descrise anterior.

Mai mult decât atât, inculpatul D.C.C. l-a evacuat în mod forțat pe S.R.D. din apartamentul în care acesta locuia în Curtea de Argeş şi i-a ocupat efectiv apartamentul, determinându-l pe partea vătămată să semneze un contract de închiriere pentru acest imobil şi totodată să încheie un contract de împrumut având ca obiect suma de 15.000 euro.

Proba certă este că în locația în care s-a efectuat percheziția a fost găsit chiar inculpatul D.C.C., iar această locație era apartamentul aparținând părții vătămate S.R.D. De asemenea, declarațiile acestei părți vătămate date în faza de urmărire penală coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, (voi. II. f. 319) confirmă această situație de fapt.

În plus, partea vătămată S. a fost agresată în repetate rânduri de inculpatul D., fiindu-i produse leziuni, respectiv fracturi costale ce au necesitat pentru vindecare 14 zile îngrijiri medicale.(vol.l, filele 196-197 raport de expertiză medicală). Probele dosarului, confirmă că acest inculpat acționa ca un „recuperator" pentru a determina părțile vătămate să plătească dobânzile exorbitante fixate pentru împrumuturile făcute (procesul verbal de percheziție din 04 noiembrie 2009).

Din actele şi lucrările dosarului (convorbirile ambientale, declarațiile de martori - voi. 1, filele 56-60, 69-73, 98-104, 74-81, 89, 90, 96), înscrisurile constând în chitanțe şi facturi fiscale, instrumentele de plată bancare emise în perioada incriminată), a rezultat că, în cursul lunii februarie 2008, în vederea stingerii unei datorii ce reprezenta un împrumut cămătăresc făcut tot de partea vătămată D.S., acesta a fost supus la repetate acte de violență şi amenințare de către inculpatul C.S. Astfel a fost constrâns de împrumutător, respectiv de inculpatul C.S., ca în locul predării dobânzii cămătăreşti pe care victima nu o mai putea onora, să achiziționeze în numele firmei sale materiale de construcții necesare construirii unui imobil, proprietatea inculpatului C.S. şi să procedeze la lucrări de execuție pentru această casă, în valoare totală estimată de 41.000 euro. Acest imobil trebuia să fie construit în condițiile în care, în mod arbitrar inculpatul C.S. stabilise că partea vătămată avea să-i plătească suma de 13.000 euro.

În situația în care acesta nu plătea la timp sumele stabilite sau nu presta lucrările impuse, era amenințat de inculpatul C.S. şi totodată supus violențelor fizice. Astfel, martorul C.F.G., a confirmat faptul că într-o discuție avută cu C.S. şi cu partea vătămată D.S. referitoare la plata unor împrumuturi, inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai mulți pumni în gură „până i-a dat sângele pe față" şi folosind un ton autoritar a stabilit care va fi suma ce trebuie restituită de cei doi asociați ai SC „P.T." SRL Budeasa până la reglarea datoriilor dintre ei. Inculpatul C.S. nu a recunoscut infracțiunea de şantaj comisă, apărarea sa fiind aceea că nu se face vinovat de săvârşirea acestei infracțiuni, el putând fi incriminat cel mult pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.

Apărarea inculpatului nu a putut fi primită de către curte având în vedere ansamblul probatoriului administrat în cauză, respectiv dialogurile ambientale, înregistrările şi mesajele telefonice, cât şi înscrisurile întocmite în fals la care se adaugă planşele foto doveditoare şi încercările de intimidare şi influențare a martorilor (voi.4 f.68) prin intermediul cărora inculpatul a intenționat să ascundă infracțiunea de şantaj.

Relevantă a fost aici înregistrarea în mediul ambiental care a prezentat dialogul dintre inculpatul C. şi partea vătămată D.S., convorbire în cursul căreia C.S. i-a solicitat denunțătorului emiterea unor facturi şi chitanțe de încasare în valoare de 41.000 euro, fiind emise de către acesta facturi în valoare de 50.000 lei. Pe parcursul acestei întâlniri, C.S. admite faptul că D.S. i-a construit casa „numai pe dobânzi", (voi. 4 dosar, fila nr. 44), că în realitate nu a acordat nici un avans pentru începerea lucrării (voi. 4,dosar fila nr. 49), precum şi faptul că a exercitat acte de violență şi amenințare la adresa lui D.S. şi a tatălui său D.I., în vederea recuperării sumei restante (voi. 4 dosar, filele 53, 61, 62).

Documentele întocmite în fals pentru a ascunde infracțiunea de şantaj au fost: chitanțele, toate emise la data de 05 decembrie 2008 de către inculpatul D.S., reprezentant al SC P.T. SRL Budeasa, județul Argeş, facturile fiscale, ambele emise de SC P.T. SRL Budeasa, județul Argeş la data de 05 decembrie 2008 şi factura fiscală emisă la data de 26 august 2008 de către SC C.L.N. SRL Moşoaia către SC P.A. SRL Priboieni, județul Argeş.

III. Sub aspectul încadrării faptelor în infracțiunea de şantaj, încadrare criticată de inculpații vizați, Curtea a subliniat că această infracțiune are în vedere în principal relațiile sociale privitoare la libertatea morală a persoanei, victimele D.S. şi S.R.D., fiind supuse unor constrângeri, prin amenințare şi violență, pentru a satisface cererile inculpaților de a remite sumele de bani datorate ca dobândă.

În cauză, remiterea pentru 2 luni a acestor dobânzi datorate de către victima D.S., cât şi predarea apartamentului său de către cealaltă victimă Ş.R.D., s-a făcut în mod silit, aceştia fiind supuşi amenințărilor şi violențelor de natură să exercite asupra lor o puternică constrângere psihică şi fizică, fapt ce exclude existența infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 193 C. pen., a căror aplicare a fost cerută de inculpații D., C. şi M.

Este evident că, această acțiune adiacentă, de proferare a amenințărilor, s-a desfăşurat permanent de-a lungul anului 2008, față de partea vătămată D.S., respectiv pe parcursul deplasării efectuate de victima D. în prezența inculpaților cu autoturismul şi în timpul perioadelor când acesta era solvabil şi avea de încasat bani de la diverşi beneficiari sau la termenele scadente pentru plata dobânzilor, ea fiind percepută drept mijloc de determinare a părții vătămate să achite pretinsele datorii pe care le avea față de inculpați (capital împrumutat, plus dobânzile exorbitante).

Din convorbirile ori comunicările telefonice realizate între D.S., M.C.F. şi C.L.G. sunt descrise împrejurările săvârşirii faptei şi rezultă fără putință de tăgadă infracțiunea de şantaj comisă de către aceştia (voi. 7 fila 212).

Din înregistrarea efectuată în mediul ambiental la data de 08 decembrie 2008 între inculpatul C.L.G. şi partea vătămată D.S., a rezultat indubitabil actele de violență şi amenințare săvârşite asupra părții vătămate, după cum urmează (voi. 4, fila 88).

„C.L.G.: „Nu vreau să mai aud . de tine, nu vreau să te mai văd, dar tu banii tot îi vei da, banii ! Cum, necum. Nu tu, familia ta şi. Voi de scăpat de mine, nu scăpați ! Eu pot să-ți fac rău când ."

Relevante sub acest aspect au fost de altfel toate înregistrările telefonice şi mesajele interceptate.

Astfel, în mesajul înregistrat la data de 11 aprilie 2008, ora 22.27 inculpatul C.S. i-a transmis părții vătămate D.S. următorul mesaj: „îți mulțumesc anticipat!, altfel chiar iți intra coastele în plămâni, sună-mă urgent " (voi. 12, fila 60).'

De asemenea, fapta de a lipsi de libertate o persoană cu scopul de a o obliga la plata unei sume de bani întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravantă, iar factorul timp nu are relevanță (o oră sau două), ci trebuie să existe intenția de a obține prin această modalitate în mod injust un folos. În speță, reținerea părții vătămate şi un timp de circa o oră, era suficient pentru conturarea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, corecta încadrarea juridică a faptei fiind în art. 189 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, în cadrul infracțiunii de şantaj, textul de lege nu cere ca subiecții să aibă anumite calități speciale, iar subiectul activ poate fi orice persoană care exercită acțiunea de constrângere pentru ca victima să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Aşa fiind, câtă vreme în dispozițiile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 194 C. pen., se prevăd anumite calități particulare de identificare a inculpaților şi cum inculpatul în chestiune, D.C. nu are calitatea specială, cerută de lege, nu poate fi reținută în sarcina sa această infracțiune (prevăzută de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000), ci doar cea prevăzută de art. 194 C. pen. Prin urmare, Curtea a observat că la data comiterii faptelor, acestuia îi încetase contractul de muncă la SC D.C.S. SRL, conform înscrisului de la (fila 119 voi. I dosarul instanței).

În rechizitoriu s-au reținut pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 189 alin. (2) C. pen. în forma agravantă, cât şi dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen.

Curtea, ca instanță de fond, în urma audierii nemijlocite a inculpaților şi a tuturor martorilor, a reținut că atâta vreme cât împrejurarea săvârşirii faptelor de trei sau mai multe persoane împreună, a fost reținută ca şi circumstanță agravantă a acestor infracțiuni descrise, nu se poate reține şi agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Pentru acest argument pertinent s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare în ceea ce-i priveşte pe inculpații C.L.G. din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. d) C. pen., precum şi din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.;

- S.P.M. şi T.M.C. din art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

Instanța de fond în urma analizării tuturor probelor administrate în cauză a reținut că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, fapt pentru care a dispus condamnarea lor la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi dispozițiile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei.

Față de gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârşire, numărul mare de infracțiuni comise, a apreciat Curtea de Apel Piteşti că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate.

În cazul inculpatului M.M.I. Curtea de Apel Piteşti a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 86¹ C. pen. pentru respectarea proporționalității raportat la modalitatea de executare dispusă în condițiile art. 81 C. pen. pentru condamnarea anterioară, referitoare la o faptă concurentă, apreciate suficient în realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, în cazul inculpatului S.F. a reținut instanța de fond că aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a respins ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de partea civilă D.S. reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998, 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, existența prejudiciului fiind incertă.

Partea vătămată S.R.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța de fond luând act în hotărârea penală atacată de această opțiune a părții vătămate.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor reprezentând facturi şi chitanțe fiscale emise pentru ascunderea infracțiunii de şantaj comisă de inculpatul C.S.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal de 10 zile prevăzute de art. 385³ alin. (1) C. proc. pen. Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație şi Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Piteşti, partea civilă D.S. şi inculpații C.L.G., M.M.I., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. şi I.P.

În recursul Parchetului este criticată sentința fondului pentru nelegalitate şi ne temeinicie sub următoarele aspecte:

- deducerea greşită din pedeapsa aplicată a arestului preventiv față de inculpații M.M.I. şi T.M.C.;

- instanța de fond a omis să aplice pedeapsa accesorie în cazul inculpatului D.F.L.;

- instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați, apreciind că în acest mod s-a încălcat dreptul la apărare;

- în mod greşit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul D.C.C.;

- soluția instanței de fond nu este motivată cu privire la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii;

- în mod greşit s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara;

- pedeapsa aplicată inculpatului M.M.I. a fost greşit individualizată;

- termenul de încercare a fost greşit calculat în cazul inculpatului M.M.I.

Inculpatul I.P. solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât în mod greşit a respins excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală precum şi a instanței de judecată de a soluționa această cauză;

- inculpatul I.P. critică sentința instanței de fond sub aspectul greşitei condamnări apreciind că probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăției sale, sens în care solicită în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recurentul inculpat T.M.C. critică greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării agravantei prevăzute de art. 75 lit. d) C. pen.;

- cu privire la infracțiunea de şantaj inculpatul T.M.C. critică încadrarea juridică a infracțiunii arătând că în mod greşit au fost reținute circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 lit. a) şi d) C. pen. fapt pentru care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării acestora şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. apreciind că probatoriile administrate nu confirmă acțiunea nemijlocită de constrângere asupra părții vătămate;

- în subsidiar inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate şi ca modalitate de executare - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate aptă să asigure scopul pedepsei.

Recurentul inculpat S.P.M. invocă următoarele motive de recurs:

- întrucât inculpatul nu are nici o legătură cu infracțiunile de corupție reținute în cauză solicită în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea cauzei la parchet care urmează să disjungă cauza şi să dispună trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti;

- greşita încadrare a infracțiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (2) C. pen., fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 193 C. proc. pen. respectiv amenințare;

- inculpatul critică condamnarea sa pentru cele trei infracțiuni ce i se rețin în sarcină şi solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen.;

- în subsidiar inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apreciind că pedeapsa rezultantă de 7 ani este prea mare în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Recurentul inculpat D.C. formulează critici de nelegalitate şi netemeinicie a sentinței penale atacate sub următoarele aspecte:

- nelegalitatea soluției atacate constând în aceea că prima instanță a ignorat dispozițiile privind competența după materie cât timp infracțiunile reținute în sarcina sa nu sunt fapte de corupție de natură să atragă competența Direcției Naționale Anticorupție de a efectua urmărirea penală;

- în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracțiunilor de lipsire de libertate şi şantaj cât timp din probele dosarului rezultă că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. fapt pentru care solicită schimbarea încadrării juridice în această infracțiune şi aplicarea unei pedepse egală cu perioada executată în detenție.

Recurentul inculpat C.L.G. critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- nelegalitatea sentinței constând în aceea că prima instanță a ignorat dispozițiile privind competența după materie, fapt pentru care solicită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti;

- instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor împrejurare ce aduce atingere dreptului la apărare;

- instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greşite de condamnare, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen. şi infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen. iar pentru infracțiunea de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) şi d) solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. iar pentru infracțiunea de complicitate la luarea de mită în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul inculpat C.S. critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- nelegalitatea sentinței atacate constând în aceea că prima instanță a ignorat dispozițiile privind competența după materie în raport de care solicită restituirea cauzei la procurorul competent să efectueze urmărirea penală;

- instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greşite de condamnare, fapta pentru care solicită schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de şantaj în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi amenințare prevăzută de art. 193 C. pen. ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. să se constate încetat procesul în lipsa plângerii prealabile;

- în cazul în care nu vor mai avute în vedere alte apărări inculpatul C.S. solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Recurentul inculpat M.M.I. consideră că în mod greşit a fost condamnat de instanța de fond cât timp probele amenințate în cauză nu fac dovada vinovăției sale fapt pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită şi trafic de influență şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de dare de mită. Recurentul inculpat M.C.F. a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate arătând că cererea de schimbare a încadrării juridice nu a fost analizată fapta pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar achitarea pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa pentru inexistența faptelor.

Recurentul inculpat D.F.L. solicită în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât unul din martorii propuşi de el nu a fost audiat iar în subsidiar achitarea pentru inexistența faptei.

Recurentul inculpat solicită de asemenea şi reducerea pedepsei având în vedere gravitatea redusă a faptei cât şi lipsa antecedentelor penale.

Recurentul inculpat F.V. critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susține că aceasta nu este motivată în ceea ce priveşte faptele reținute în sarcina sa şi de asemenea nu este motivată cererea de schimbare a încadrării juridice fapt pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în sensul că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

În recursul său partea civilă D.S. critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că în mod greşit i-au fost respinse cererile privind acordarea de daune morale cât şi daune materiale.

Susține recurenta parte civilă că traumele psihice la care a fost supusă de către inculpați justifică cererea de acordare a daunelor morale în cuantumul solicitat în fata instanței de fond.

La fel susține partea civilă că şi daunele materiale solicitate sunt întemeiate cât timp a fost constrânsă de inculpatul C.S. să construiască un imobil în schimbul dobânzii cămătăreşti.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinței penale recurate prin prisma cazurilor de casare invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispozițiile art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 385⁹, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, apreciază înalta Curte că doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație şi Justiție şi inculpatul M.M.I. sunt fondate, numai în limitele care urmează a fi expuse în continuare.

Procedând la soluționarea recursurilor declarate în cauză înalta Curte a pus în vederea inculpaților față de aspectul devolutiv al recursului, că au posibilitatea de a fi audiați în fața instanței de recurs, în cazul în care doresc să facă noi completări față de declarațiile anterioare.

În acest sens şi-au exprimat dorința de a fi audiați inculpații I.P., T.M.C., P.V., D.C.C., S.P.M.,D.F.L., M.C.F. şi C.L.G., fapt pentru care înalta Curte a purces la audierea lor, declarațiile fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând recursurile declarate de inculpații C.L.G., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. şi I.P., apreciază înalta Curte de Casație şi Justiție că nu sunt întemeiate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte va supune analizei, cu prioritate, a motivelor comune de recurs invocate de către inculpați, urmând ca ulterior să supună analizei motivele de recurs invocate de către fiecare inculpat în parte.

Recurenții inculpați I.P., S.P.M., D.C., C.L.G. şi C.S. au invocat nelegalitatea soluției atacate constând în aceea că prima instanță a încălcat dispozițiile privind competența după materie, critici încadrate în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 1 C. proc. pen.

Se apreciază că în cauză operează nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., întrucât s-au încălcat de către Direcția Națională Anticorupție dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 cât şi dispozițiile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000.

Față de aceste critici, recurenții inculpați solicită casarea sentinței recurate cu consecința restituirii cauzei la unitatea de parchet competentă, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.

Aceste critici au fost formulate şi în fața primei instanțe, fiind respinse ca nefondate, soluție pe care înalta Curte o consideră corectă şi apreciază din acest punct de vedere că nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 1 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2000 sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prev. în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de corupție, săvârşite în următoarele condiții: b - dacă indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise, printre alții, de către ofițerii de poliție şi avocați.

Aceste calități, prevăzute în mod expres de textul de lege evocat şi care atrag competența exclusivă a Direcției Naționale Anticorupție, sunt întrunite în cazul inculpatului C.L.G. care deține calitatea de avocat, cât şi în persoana inculpatului M.M.I., care a comis faptele în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară cu grad profesional de subcomisar în cadrul Poliției Mun. Piteşti.

În sarcina inculpatului C.L.G. sunt reținute, printre altele, infracțiunea de complicitate la luarea de mită în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cât şi infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului M.M.I. sunt reținute infracțiunile de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, respectiv trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Atât calitățile deținute de către cei doi inculpați cât şi natura infracțiunilor comise de aceştia atrag competența exclusivă a Direcției Naționale Anticorupție în a efectua urmărirea penală.

Este adevărat că ceilalți inculpați nu au calitatea cerută de lege şi nici nu au comis fapte de corupție, împrejurări care să atragă competența materială a Direcția Națională Anticorupție, însă, în acelaşi timp nu poate fi omisă implicarea inculpatului C.L.G. în săvârşirea faptelor de lipsire de libertate, violare de domiciliu şi şantaj referitoare la partea civilă D.S., precum şi împrejurarea că partea civilă D.S. a denunțat faptele de corupție, formulând denunț împotriva inculpaților C.L.G. şi M.M.I. Având în vedere implicarea inculpatului C.L.G. în întreaga activitate infracțională cât şi împrejurarea că faptele de corupție reținute în sarcina inculpaților I.P. şi S.F. sunt corelative faptelor de corupție reținute, în sarcina inculpaților C.L.G. şi M.M.I., consideră înalta Curte că în cauză există elemente de conexitate şi indivizibilitate astfel cum sunt reglementate de disp. art. 33 şi art. 34 C. proc. pen. situație ce face imposibilă o eventuală disjungere a cauzei.

Față de modul de săvârşire a faptelor, respectiv în acelaşi interval în care partea vătămată D.S. a fost lipsită de libertate, agresată şi şantajată, apreciază înalta Curte că nu poate opera o divizare a activității infracționale în sensul că faptele de corupție să fie cercetate de către Direcția Națională Anticorupție iar celelalte infracțiuni de alte unități de parchet, situație ce ar împiedica buna înfăptuire a justiției.

De altfel, inculpații au invocat această excepție a necompetenței Direcției Naționale Anticorupție de a efectua urmărirea penală atât în fața Curții de Apel Piteşti cât şi în fața înaltei Curți de Casație şi Justiție cu ocazia soluționării recursurilor la măsurile preventive, excepție ce a fost respinsă ca nefondată.

Pentru toate argumentele prezentate, înalta Curte consideră că acest motiv de recurs formulat de inculpații I.P., S.P.M., D.C., C.L.G. şi C.S., nu este întemeiat.

O altă critică comună formulată deopotrivă atât de inculpați cât şi de către parchet se referă la nelegalitatea sentinței penale atacate față de împrejurarea că instanța fondului a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor fără a pune în discuție această problemă de drept.

Se apreciază că procedând de această manieră, instanța a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, cât şi principiile oralității şi contradictorialității ce guvernează procesul penal.

Criticile sunt formulate din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație şi Justiție consideră că nici aceste critici de nelegalitate nu sunt întemeiate.

Prin sentința penală atacată, Curtea de Apel Piteşti a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. înlăturarea circumstanței agravante legale prev. de art. 75 lit. a) C. pen. care se referă la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, circumstanță agravantă legală reținută alături de infracțiunile de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Prin dispozițiile din art. 75 alin. (1) lit. a)-f) C. pen. legiuitorul enumera şapte împrejurări pe care le defineşte circumstanțe agravante pornind de la constatarea că acestea reflectă o periculozitate sporită a infractorului şi impun o reacție mai fermă a autorităților în vederea reeducării lui.

Circumstanțele agravante legale stau în afara conținutului infracțiunii şi influențează din afară asupra gradului de pericol social al faptei sau asupra periculozității făptuitorului.

De aceea atunci când una din circumstanțele agravante este prevăzută de lege ca element circumstanțial în conținutul infracțiunii ea nu mai poate fi reținută ca circumstanță agravantă în caracterizarea aceleiaşi infracțiuni.

Legiuitorul face diferența între circumstanțe agravante pe de o parte şi elemente circumstanțiale care servesc la calificarea infracțiunii şi nu la stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru această infracțiune.

Aceasta este rațiunea pentru care Curtea de Apel Piteşti a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor de lipsire de libertate şi violare de domiciliu cât timp formele agravante ale acestor infracțiuni cuprind ca element circumstanțial „săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună".

Deşi soluția pronunțată de instanța fondului în sensul înlăturării circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., este una corectă, procedeul juridic ales nu este cel indicat.

Aşa cum lesne se poate observa, disp. art. 75 C. pen. sunt menționate în Capitolul V privitor la „Individualizarea pedepselor" fapt pentru care instanța de fond trebuia să procedeze la înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen. fără a mai dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor întrucât, aşa cum am arătat anterior aceste dispoziții legale nu fac parte din conținutul infracțiunii.

Acestea sunt argumentele pentru care înalta Curte de Casație şi Justiție consideră că toate criticile formulate sub acest aspect nu sunt întemeiate şi nici nu a fost încălcat în vreun mod dreptul la apărare al inculpaților, mai ales că situația creată este una favorabilă acestora.

Nici criticile formulate de recurenții inculpați din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. nu sunt întemeiate

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte să fi influențat asupra soluției, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere al probelor ci discordanța dintre situația de fapt stabilită de instanță şi conținutul real al probelor.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize atente şi obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit de către instanță în faza de cercetare judecătorească, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost just încadrate juridic, încadrare ce corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind instanța fondului că în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

Recurentul inculpat C.L.G. a fost condamnat de instanța de fond pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apărătorii inculpatului au solicitat achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa pe motivul că fapta nu există sau că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Înalta Curte apreciază că probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului, mai presus de orice dubiu, soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe probe certe, neechivoce iar apărările formulate de inculpat nu sunt fondate şi în nici un caz nu pot determina adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanța de fond.

Infracțiunile de corupție reținute în sarcina inculpatului C.L.G. au fost pe deplin dovedite, probele administrate în cauză fac dovada vinovăției acestuia.

Declarațiile părții vătămate D.S., înregistrarea convorbirilor telefonice, înregistrarea discuțiilor în mediu ambiental ca şi declarațiile martorilor sunt relevante în acest sens şi dovedesc că inculpatul C.L.G. în repetate rânduri l-a determinat pe partea vătămată D.S. să-i dea diferite sume de bani inculpatului M.M.I. care îl cerceta pe acesta pentru comiterea unei infracțiuni de ucidere din culpă.

Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul C.L.G. l-a determinat pe D.S. să-i dea diferite sume de bani lăsându-l să creadă că are influentă asupra inculpatului M.M.I., ofițer de poliție în sensul de a-l determina pe acesta să-i creeze o situație favorabilă în dosarul în care partea vătămată era cercetată pentru săvârşirea unei infracțiuni de ucidere din culpă.

Susținerile apărării potrivit cărora în declarațiile părții vătămate există discordanțe în legătură cu sumele pe care pretinde că le-a înmânat inculpatului C.L.G. sunt lipsite de relevanță, fiind suficient în cazul acestei infracțiuni ca traficantul de influență să-l lase să creadă pe cumpărătorul de influență că are influență asupra funcționarului pentru care pretinde bani sau alte foloase.

De asemenea, rezultă din probele dosarului că la îndemnul inculpatului C.L.G., denunțătorul a remis în câteva rânduri sume de bani şi 50 litri țuică ofițerului de poliție M.M.I. pe care i-a dat-o prin intermediul inculpatului C.G., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Înregistrările efectuate la 8 decembrie 2008 şi 9 decembrie 2008 sunt elocvente în acest sens chiar inculpatul C.L.G. confirmând faptul că l-a determinat pe D.S. să ofere ofițerului de poliție diferite bunuri.

Ex. C.L.G. „Băi jepatule, eu ți-am spus percutează la om, pentru tine, bă, nu pentru mine, că . Vrei atunci să facem altceva să nu mai percutezi deloc? Existenta discordantelor în declarațiile denunțătorului cu privire la cuantumul sumelor oferite, situația materială precară a denunțătorului, invocate de apărarea inculpatului C.L.G., nu sunt aspecte determinante pentru a stabili existența elementelor constitutive ale infracțiunilor de corupție reținute în sarcina inculpatului.

Faptul că inculpatul C.L. a comis infracțiunile de corupție rezultă şi din atitudinea acestuia care s-a deplasat în ziua de 9 decembrie 2008 la D.S. şi i-a cerut acestuia, cât şi tatălui său să spună, în cazul în care vor fi întrebați de organele de anchetă, că ofițerul de poliție M.M.I. a cumpărat țuică de la D.S.

Această situație se coroborează şi cu convorbirea înregistrată în mediul ambiental dintre D.S. şi M.M.I., în timpul căreia inculpatul îi cere denunțătorului să spună organelor de anchetă că a cumpărat țuică de la el, după cum urmează:

„Te rog să nu mă suni, măi frate, că sunt urmărit. Eu de o săptămână n-am somn. ori sunteți urmăriți cumva. la noi, când ai venit singur, sau când ne-ai dat ceva, eu. cea mai sigură probă, eu m-am gândit atunci, când mi-am dat eu întâlnire, acolo, la stadion, unde mi-ai adus tu aia, de când m-ai sunat până când m-am întâlnit, a trecut o juma de oră . timp suficient ca băieții să vină şi poate să mă şi filmeze. eu am cumpărat efectiv astea, că dacă nu-s pe acte. şi să nu negați, că dacă suntem filmați. Deci, dacă cumva te întreabă, am cumpărat țuica cu optzeci. Am zis: „Cât, cât e țuica? Optzeci mii e litrul, da?" Opt zeci de mii, şi chiar acolo am fost, în spate, ca să mi-o dai. Nu trebuie uitat acest lucru, că dacă ne-a filmat cineva şi ne cântă înseamnă că e vreo minciună. şi mă ia şi pe mine pentru că am, am primit mită şi tu că mi-ai dat mită şi ne bagă pe amândoi la puşcărie.".

Susținerile apărării în sensul că probele au fost obținute în mod nelegal, faptul că inculpatul C.L. ar fi fost provocat să comită aceste fapte de corupție, sunt lipsite de fundament „nu sunt susținute de probe concludente fiind doar simple apărări cu scopul vădit de a obține o soluție de achitare a inculpatului.

Modul în care s-a comportat inculpatul C.L.G., atitudinea sa superioară şi de dominare psihică a părții vătămate D.S. rezultă cu prisosință atât din convorbirile telefonice cât şi din înregistrările convorbirilor din mediul ambiental din care reiese că inculpatul C.L.G. l-a determinat pe D.S. să-i dea diferite sume de bani lăsându-l să creadă că are influență asupra inculpatului M.M.I. şi de asemenea i-a dat acestuia diverse sume de bani şi țuică cu titlu de mită.

Din discuțiile purtate între cei doi rezultă că inculpatul C.L.G. este cel care pretinde bani pentru a interveni pe lângă inculpatul M.M.I., el fiind cel care stabileşte sumele ce urmează a fi remise, scopul pentru care sunt date, precum şi persoana care urmează să primească aceşti bani, situație în care nici nu poate fi vorba de provocare aşa cum susține apărarea.

Este adevărat, potrivit susținerilor apărării inculpatului C.L.G., că declarațiile martorilor D.I. şi D.M.A. pot fi apreciate ca fiind lipsite de obiectivitate însă înalta Curte are în vedere că aceste probe nu sunt singulare, ele coroborându-se şi cu celelalte probe administrate în cauză care dovedesc indubitabil vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la luare de mită şi trafic de influență.

Cu privire la nelegalitatea înregistrării convorbirilor telefonice invocată de către apărare, față de împrejurarea că această probă a fost administrată în faza actelor premergătoare, apreciază înalta Curte că nici aceste critici nu sunt întemeiate.

Înalta Curte nu poate primi favorabil această apărare cât timp din înscrisurile existente la dosar nu rezultă date care să conducă la concluzia că aceste înregistrări s-au făcut cu încălcarea dispozițiilor legale astfel cum sunt reglementate de disp. art. 91¹ şi următoarele C. proc. pen.

Chiar Curtea Constituțională a statuat că dreptul la viață privată, la secretul corespondenței, sunt susceptibile uneori de anumite restrângeri justificate de necesitatea instrucției penale astfel încât asemenea dispoziții sunt necesare într-o societate democratică față de amenințarea fenomenului infracțional.

Tot în acelaşi context, înalta Curte aminteşte şi jurisprudența CEDO potrivit căreia o probă obținută ilegal nu antrenează automat încălcarea art. 6 însă trebuie coroborată cu alte probe obținute în mod legal.

Înalta Curte apreciază că interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale prev. de art. 91¹ C. proc. pen. care prevăd suficiente garanții a condițiilor şi a modalităților de efectuare a înregistrărilor.

Cu privire la infracțiunile de şantaj şi lipsire de libertate, față de modalitatea de comitere a faptelor precum şi față de împrejurarea că recurenții inculpați T.M.C., S.P.M., D.C.C., C.L.G., D.F.L. şi P.V. au invocat aceleaşi motive de recurs referitoare la comiterea unei grave erori de fapt ce a avut drept efect greşita condamnare a inculpaților, cât şi critici referitoare la greşita încadrare juridică a faptelor, înalta Curte va supune analizei recursurile tuturor recurenților inculpați cu privire la aceste infracțiuni.

Reține înalta Curte că inculpatul C.L.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. d) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. d) C. pen., inculpatul D.F.L. pentru săvârşirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 194 alin. (1) cu aplic. art. 75 lit. a) şi d) C. pen., inculpatul S.P.M. pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 194 alin. (1) cu aplic. art. 75 lit. a) şi d) C. pen., inculpatul D.C.C. pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 194 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. d) C. pen., inculpatul T.M.C. pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi d) C. pen. şi inculpatul P.V., pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi d) C. pen.

Reține înalta Curte că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților sub aspectul săvârşirii acestor infracțiuni, vinovăția inculpaților fiind dovedită în baza materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, rezultă din ansamblul probator existent la dosar că inculpatul C.L.G. i-a împrumutat părții vătămate D.S. suma de 42.000 euro pentru care trebuia să plătească lunar 5200 euro cu titlu de dobândă. întrucât partea vătămată a achitat dobânda timp de două luni iar ulterior nu a mai avut posibilitatea să plătească această sumă lunar, inculpatul C.L.G. care la rândul său împrumutase suma de 42.000 euro de la diferiți prieteni cărora nu le plătea nici o dobândă, în vederea recuperării creditului s-a deplasat împreună cu inculpatul D.F.L., S.R.M., P.V. şi T.M.C., cu un autoturism de teren aparținând inculpatului T.M.C. la domiciliul martorei P.M.M. unde au exercitat violențe asupra părții vătămate D.S., după care l-au urcat cu forța în autoturism şi transportat în zona barajului lacului de acumulare de la Budeasa unde în continuare a fost agresat şi supus unor tratamente degradante, a fost amenințat cu moartea şi că-i vor face rău familiei.

Faptul că inculpatul C.L.G. obişnuia să acorde diferite sume de bani cu dobândă cămătărească, cât şi împrejurarea că l-a agresat pe D.S. împreună cu ceilalți inculpați rezultă din interceptarea convorbirii telefonice din data de 29 noiembrie 2008 dintre inculpatul C.L.G. şi o persoană neidentificată care i-a cerut cu împrumut suma de 300 euro.

C.L.G.: Nu mai moşule, nu mai fac treaba asta. Nu mai fac că . era să-l omor pă unul, dă-l în morții . numai. că. sunt. vreau linişte am avut discuții mari cu un bulangiu care. ştie B. mai mult! Mi-au ieşit vorbe

Bărbat: Că?

C.L.G.: Că sunt cămătar că sunt . dă-i în p.a mea, nu . Deci, nu mai fac treaba asta.

Bărbat: Da, da

C.L.G.: Am luat bani de la unu pentru un jepat. Şi dup-aia să-mi aud . Era să-l omor cu bătaia! De fapt, a fost la un pas de moarte.

Interceptările convorbirilor telefonice, înregistrarea discuțiilor din mediul ambiental, declarațiile martorilor cât şi declarațiile părții vătămate D.S. justifică atât situația de fapt reținută cât şi antrenarea răspunderii penale a inculpaților sub aspectul săvârşirii infracțiunilor de şantaj şi lipsire de libertate.

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, în mod just apreciind instanța de fond că sunt întrunite în cauză atât elementele constitutive ale infracțiunii de şantaj cât şi elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate.

Susținerile apărării în sensul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare prev. de art. 193 şi lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. nu sunt întemeiate.

În cazul infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C. pen., latura obiectivă constă într-o acțiune de amenințare prin care făptuitorul induce victimei temerea că persoana acesteia ori a soțului său sau a unei rude apropiate este expusă pericolului de a i se produce un rău.

Această acțiune poate fi săvârşită direct sau indirect prin cuvinte, gesturi, fapte.

În cazul infracțiunii de şantaj prev. de art. 194 C. pen., latura obiectivă presupune în primul rând o acțiune de constrângere adică o acțiune prin care i se impune victimei să dea, să facă, să nu facă ceva, scopul fiind acela de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Constrângerea trebuie să fie de natură a produce o stare de temere deoarece numai astfel putem vorbi despre o încălcare a libertății morale a persoanei de a acționa conform propriei voințe.

Existența acestei constrângeri exercitată spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul delimitează cele două infracțiuni, constrângere pe care nu a regăsim în cazul infracțiunii prev. de art. 193 C. pen. ci doar o simplă acțiune de amenințare care nu este de natură a afecta libertatea psihică a victimei.

Şi în cauza dedusă judecății inculpații au exercitat acțiuni de constrângere asupra părții vătămate D.S., constând în acte de violență, amenințări, l-au lipsit de libertate, scopul fiind acela de a-l determina să plătească sume de bani cu titlu de dobândă cămătărească.

Şi elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. sunt întrunite în cauză, rezultând din probele existente la dosar că inculpații l-au urcat cu forța în autoturismul condus de inculpatul T.M.C. şi l-au transportat în zona barajului lacului de acumulare Budeasa, unde l-au agresat şi amenințat, timp de 2 ore, interval de timp în care partea vătămată D.S. nu avea posibilitatea să plece sau să acționeze potrivit propriei voințe.

În sarcina inculpaților C.L.G., T.M.C. şi S.P.M. se reține şi infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. rezultând din ansamblul probator că aceştia au pătruns fără drept în locuința martorei P.M.M. pentru a-l constrânge pe D.S. să-i însoțească la baraj.

Faptul că martora P.M.M. cât şi partea vătămată D.S. au prezentat diferite motive pentru a justifica prezența victimei în domiciliul martorei nu prezintă relevanță sub aspectul îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de şantaj, violare de domiciliu şi lipsire de libertate aşa cum se specifică în motivele de recurs ale inculpatului C.L.G., existența acestor infracțiuni fiind dovedită în baza unor probe certe şi concludente.

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen. atât în raport de infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cât şi în raport de infracțiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen., este justificată de modul şi scopul în care au acționat inculpații.

Motivele josnice în săvârşirea infracțiunii sunt acele impulsuri interne care presupun o conştiință înapoiată, periculoasă, prin posibilitatea pe care infractorul o manifestă de a recurge la fapte antisociale.

Legiuitorul nu arată care sunt acele motive josnice care îl determină pe infractor să comită fapta, însă acestea pot fi tendința de îmbogățire prin activități ilicite, răzbunare, invidie, răutatea şi exemplele nu se opresc aici.

Comiterea faptei sub imperiul acestor impulsuri imprimă infractorului o periculozitate deosebită, o conştiință înapoiată, împrejurare ce impune o reacție adecvată.

Raportând aceste argumente la cauza dedusă judecății reține înalta Curte că față de modul în care au acționat inculpații şi în special, față de scopul în care au procedat de această manieră şi anume în scop de răzbunare, în scopul de a-l determina prin orice mijloace pe D.S. să plătească dobânda cămătărească, față de împrejurarea că au hotărât „să-şi facă dreptate singuri" procedând la pedepsirea victimei în diferite moduri „toate aceste împrejurări justifică raționamentul instanței de fond de a reține incidența disp. art. 75 lit. d) C. pen. în raport de infracțiunile prev. de art. 194 alin. (1), art. 189 alin. (2) şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu privire la inculpații C.L.G., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C. şi P.V.

În încercarea sa de a-şi pune în aplicare planul în sensul de a o determina pe partea vătămată să plătească dobânda cămătărească, la data de 21 noiembrie 2009, inculpatul C.L.G. i-a cerut părții vătămate să se deplaseze la sediul cabinetului de avocatură din Piteşti şi împreună cu inculpatul D.C.C. şi M.C.F. l-au lipsit de libertate şi i-au aplicat mai multe lovituri provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 14 zile de îngrijiri medicale.

Susținerile inculpaților în sensul că nu l-au lipsit de libertate pe D.S., nu sunt întemeiate fiind evident că acesta nu avea posibilitatea să părăsească incinta biroului avocațial fiind în atenția celor trei inculpați şi mai ales sub presiunea inculpatului D.C.C. care era recunoscut ca fiind foarte dur, numele său fiind folosit în repetate rânduri pentru a-l speria şi a-l constrânge pe D.S. să adopte un anumit comportament, situație ce rezultă şi din convorbirile telefonice şi din discuțiile purtate în mediul ambiental.

Chiar dacă biroul avocațial era accesibil publicului, rezultă cu certitudine din probele dosarului că partea vătămată D.S. nu avea posibilitatea să părăsească biroul, scopul chemării sale în acea locație, inculpatul M.C.F. având un rol determinant în acest sens spunându-i părții vătămate că acolo nu se află decât inculpatul C.L.G. evitând intenționat să menționeze prezența inculpatului D.C.C., fiind acela de a-l constrânge atât fizic cât şi psihic să plătească sumele de bani pretinse de către inculpatul C.L.G.

Chiar inculpatul C.L.G. confirmă în cadrul unei convorbiri telefonice că inculpatul D.C.C. l-a agresat pe D.S. arătând „a ajuns țăranu la urgențe . l-a omorât D., i-a rupt, i-a rupt coastele, l-a omorât. I-am dat şi eu, am dat şi eu, dar l-a omorât acela rău". Or, în aceste condiții este greu de admis, aşa cum solicită apărarea, că partea vătămată D.S. avea posibilitatea să părăsească biroul, să acționeze potrivit propriei voințe.

Din probele dosarului rezultă de asemenea că şi inculpatul M.C.F. l-a împrumutat pe D.S. de 5.500 euro şi 500 dolari pe care îi împrumutase la rândul său de la o altă persoană, iar ulterior, prin amenințări şi acte de violență a încercat să obțină de la acesta dobândă cămătărească.

Astfel, în realizarea acestei rezoluții infracționale inculpatul M.F. s-a deplasat în toamna anului 2008, însoțit de martorul B.I.R. la atelierul aparținând societății administrate de D.S. unde l-a amenințat că-i va incendia atelierul folosind în acest scop o sticlă cu combustibil, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor S.M., I.C.E. şi D.I.

De asemenea, rezultă din probele dosarului că la data de 11 decembrie 2008, partea vătămată D.S. s-a deplasat cu inculpatul M.C.F. la sediul primăriei com. Bascov de unde partea vătămată avea de încasat o sumă de bani şi față de împrejurarea că D.S. nu a putut să ia acea sumă de bani, inculpatul M.C.F. l-a agresat pe acesta în sediul primăriei, după care l-a lipsit de libertate, urcându-l într-un autoturism şi l-a transportat în zona barajului unde l-a agresat în continuare şi l-a amenințat cu moartea în cazul în care nu îl va împuternici să ridice el suma de bani de la Primăria Bascov.

Această situație de fapt a rezultat din declarațiile angajaților primăriei şi de asemenea din înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpații M.C.F. şi C.L.G. din care rezultă cu certitudine că acesta l-a agresat pe D.S. precum şi faptul că este în stare de orice acte de violență împotriva acestuia şi a familiei sale pentru a obține dobânda cămătărească, aspect în raport de care reține înalta Curte că soluția de condamnare dispusă de instanța de fond este legală şi temeinică.

În sarcina inculpatului D.C.C. s-a reținut de asemenea că în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009 prin acte de violență şi amenințare l-a constrâns pe partea vătămată Ş.R.D. să-i plătească suma de 15.000 euro, sumă ce ar fi provenit dintr-un împrumut de 3.000 euro, pe care partea vătămată l-ar fi obținut de la martorul R.C. în anul 2007.

Actele de violență şi amenințare au fost săvârşite de inculpatul D.C.C. în condițiile în care a preluat debitul de la martorul R.C. şi a încercat în acest mod să obțină dobândă cămătărească.

Inculpatul D.C.C. l-a evacuat în mod forțat pe Ş.R.D. din apartamentul în care acesta locuia în Curtea de Argeş şi l-a determinat să încheie un contract de închiriere, cât şi un contract de împrumut pentru suma de 15.000 euro.

Susținerile apărării în sensul greşitei condamnări a inculpatului pentru săvârşirea infracțiunilor de lipsire de libertate referitor la partea vătămată D.S. cât şi pentru infracțiunea de şantaj în formă continuată cu privire la părțile vătămate D.S. şi Ş.R.D., apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. nu sunt întemeiat, probele administrate în cauză justificând situația de fapt reținută de instanța de fond cât şi încadrarea juridică dată faptelor prin hotărârea penală atacată.

Față de modul în care acționa inculpatul D.C.C. nu se poate reține că faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire aşa cum susține apărarea inculpatului, rezultând din probele dosarului că acesta acționa ca un „recuperator" fiind folosit şi de inculpatul C.L.G. în această „calitate" pentru a-l determina pe D.S. să plătească dobânda cămătărească către inculpatul C.L.G. şi de asemenea a recurs la violențe şi amenințări pentru a-l constrânge pe Ş.R.D. să plătească dobânzi foarte mari pentru împrumuturile făcute.

Nici solicitarea inculpatului C.S. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de şantaj în formă continuată în infracțiunile de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi amenințare prev. de art. 193 C. pen., ambele în formă continuată, nu este întemeiată.

Rezultă din probele dosarului că inculpatul C.S., în vederea stingerii unei datorii ce reprezenta un împrumut cămătăresc făcut de partea civilă D.S., l-a supus pe acesta unor violențe şi amenințări şi față de împrejurarea că nu mai putea să onoreze pretențiile inculpatului a fost constrâns să achiziționeze în numele firmei sale materiale de construcții necesare construirii unui imobil pentru inculpatul C.S. în valoare totală de 41.000 euro.

Martorii audiați în cauză au relevat faptul că în timpul unei discuții dintre inculpatul C.S. şi partea vătămată D.S. referitoare la plata unor sume de bani, inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai mulți pumni în gură, stabilind în mod autoritar suma de bani pe care trebuia s-o plătească partea vătămată.

Mai mult din dialogul înregistrat în mediul ambiental dintre cei doi, rezultă că inculpatul C.S. i-a solicitat părții vătămate D.S. să emită facturi şi chitanțe de încasare în sumă de 41.000 euro, fiind emise de către acesta facturi în valoare de 50.000 euro, toate acestea „fiindu-i necesare" inculpatului pentru a ascunde infracțiunea de şantaj, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Foarte relevantă în acest sens este şi declarația martorului C.C.I. care a fost de față când inculpatul C.S. i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri peste față, precum şi faptul că l-a amenințat atât pe el cât şi pe D.S. să-i dea câte 500 euro lunar fiecare, în caz contrar îi va bate până îi va lăsa în scaune cu rotile.

Or, în raport de aceste probe concludente care relevă violența extremă a inculpatului C.S., manifestată atât prin constrângere fizică cât şi prin constrângere morală pentru a obține în mod injust diferite sume de bani, este greu de admis că în cauză putem vorbi de existența infracțiunilor de lovire şi amenințare.

Față de toate argumentele prezentate apreciază înalta Curte că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, iar încadrarea juridică a infracțiunilor de şantaj şi lipsire de libertate reținute în sarcina inculpaților T.M.C., S.P.A., D.C., C.L.G., M.C.F., D.F.L. şi P.V., a infracțiunii de violare de domiciliu reținută în sarcina inculpaților C.L.G., T.M.C. şi S.P.M. şi a infracțiunii de şantaj reținută în sarcina inculpatului C.S., este justă şi corespunde situației de fapt stabilită.

Ca atare, având în vedere că situația de fapt corespunde conținutului probelor administrate în cauză, apreciază înalta Curte că nu este incident în cauză cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. referitor la comiterea unei grave erori de fapt ce a avut drept consecință greşita condamnare a inculpaților.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul M.M.I. apreciază înalta Curte că este întemeiat doar sub aspectul greşitei deduceri din pedeapsa aplicată a duratei reținerii şi arestării preventive, critică formulată de către Parchet şi numai sub acest aspect urmează să fie admis în sensul că va deduce din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 4 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

Celelalte motive de recurs invocate de către inculpatul M.M.I. referitoare la greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, apreciază înalta Curte că nu sunt întemeiate.

Probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului, mai presus de orice dubiu, apărările formulate de inculpat în sensul achitării sale pentru inexistența faptei sau pentru lipsa unuia din elementele constitutive, neavând nici un suport probator.

Astfel, rezultă din ansamblul probator administrat în cauză că inculpatul M.M.I. a primit atât direct de la denunțătorul D.S. cât şi prin intermediul inculpatului C.L.G. sumele de 1000 euro, 1000 lei şi 50 litri de țuică pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., circumstanțele comiterii acestei fapte fiind analizate în cazul motivelor de recurs formulate de inculpatul C.L.G.

Declarațiile martorilor, ale denunțătorului D.S., înregistrarea discuțiilor purtate în mediul ambiental relevă teama inculpatului M.M.I. de a nu fi depistat de către organele de urmărire penală, aceasta fiind motivul pentru care a luat legătura cu denunțătorul şi tatăl acestuia pentru a-i determina să spună, în cazul declanşării unei anchete penale, că i-a vândut țuica cu prețul de 80.000 lei (ROL).

La fel şi infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6, art. 7 din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului M.M.I. constând în acceptarea promisiunii oferirii sumei de 2.000 euro de la inculpatul S.F., lăsându-l să creadă că are influență asupra organelor judiciare pentru a determina punerea în libertate a numitului S.D., a fost dovedită, în mod corect apreciind instanța de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

De altfel, S.F. a recunoscut comiterea faptei, el fiind trimis în judecată şi condamnat pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, acesta declarând că i-a oferit inculpatului M.M.I. suma de 2000 euro.

Această situație rezultă şi din interceptarea convorbirii telefonice dintre inculpatul M.M.I. şi inculpatul S.F.

Este adevărat că inculpatul M.M.I. a întocmit un raport către comandantul Poliției Mun. Piteşti în legătură cu oferirea sumei de 2000 euro, însă în mod corect a apreciat instanța de fond că acest aspect nu poate conduce la concluzia inexistenței faptei, rezultând din probele dosarului că acest demers se înscrie tot în eforturile inculpatului M.M.I. de a ascunde activitatea infracțională, el având grijă ca tot timpul să vorbească codificat sau obişnuia să comunice prin intermediul bilețelelor.

În sarcina inculpatului M.M.I. se mai reține şi comiterea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că la data de 29 noiembrie 2008, la instigarea inculpatului I.P. le-a cerut agenților de poliție rutieră O.M. şi R.Z. să nu-şi îndeplinească atribuțiile de serviciu şi să restituie contravenientului I.T. permisul de conducere, dându-le acestora de înțeles că urmează să fie recompensați.

În faza de urmărire penală inculpatul I.P. a recunoscut faptele şi a detaliat discuția avută cu inculpatul M.M.I., însă în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra acestor declarații.

Inculpatul I.P. a fost audiat şi în fața înaltei Curți de Casație şi Justiție acesta negând comiterea faptei, în sarcina lui reținându-se infracțiunea de instigare la dare de mită prev. de art. 25 rap. la art. 255 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acesta declarând că l-a contactat pe inculpatul M.M.I. doar pentru a merge la fața locului şi nu i-a promis şi nici nu i-a dat vreun ban.

Indiferent de poziția adoptată de cei doi inculpați rezultă din probele dosarului că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de dare de mită şi respectiv instigare la dare de mită, convorbirile telefonice ca şi declarațiile agenților de poliție O.M. şi R.Z. fiind relevante în stabilirea situației de fapt evocate.

Ca atare, față de toate argumentele prezentate, apreciază înalta Curte că vinovăția inculpaților a fost dovedită în mod indubitabil, rezultând din vastul material probator administrat în cauză, situația de fapt astfel cum a fost stabilită de instanța de fond, toate aspectele de nevinovăție invocate de către inculpați fiind făcute doar cu scopul de a fi absolviți de orice penalitate.

Cu privire la recursul declarat de Parchet apreciază înalta Curte că este întemeiat dosar în parte, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, reține înalta Curte că instanța de fond a făcut o aplicare greşită a disp. art. 88 C. pen. cu privire la inculpații M.M.I. şi T.M.C.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpatul M.M.I. a fost arestat preventive de la 4 noiembrie 2009 la 12 martie 2010 şi nu în perioada 4 noiembrie 2009 la 11 martie 2010 aşa cum în mod greşit a procedat Curtea de Apel Piteşti.

Rezultă din fişa de cazier a inculpatului că a fost reținut la data de 4 noiembrie 2009, arestat preventiv de la 5 noiembrie 2009 şi pus în libertate la data de 12 martie 2010 ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Acesta este şi unul dintre motivele pentru care înalta Curte a admis recursul declarat de inculpatul M.M.I., recursul formulat de parchet sub acest aspect profitând inculpatului.

La fel, instanța de fond, a făcut o aplicare greşită a disp. art. 88 C. pen. şi în privința inculpatului T.M.C.

Din fişa de cazier rezultă că inculpatul a fost reținut la data de 12 noiembrie 2009 şi arestat preventiv la data de 13 noiembrie 2009 fiind pus în libertate la data de 12 martie 2010, astfel încât instanța de fond trebuie să deducă arestul preventiv din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. de la 12 noiembrie 2009 până la 12 martie 2010 şi nu de la 4 noiembrie 2009 la 12 martie 2010 cum în mod greşit a procedat instanța de fond.

Recursul declarat de parchet este întemeiat şi sub aspectul omisiunii instanței de fond de a aplica inculpatului D.F.L. pedeapsă accesorie.

Potrivit disp. art. 71 alin. (2) C. pen. „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Din economia acestor dispoziții legale rezultă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie în cazul condamnării la pedeapsa închisorii şi chiar şi în cazul suspendării executării pedepsei, nereprezentând o opțiune a instanței de judecată.

Cum inculpatul D.F.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție aceasta atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen., urmând ca şi această pedeapsă accesorie să fie stabilită în raport de circumstanțele specifice cauzei.

Ca atare, înalta Curte va dispune ca pe perioada executării pedepsei principale să i se interzică inculpatului D.F.L. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi c) C. pen.

Cazul de recurs referitor la omisiunea instanței de fond de a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor a fost analizat cu ocazia soluționării recursurilor declarate de inculpați astfel încât înalta Curte nu va mai supune analizei acest motiv de recurs, fiind făcute referire şi la recursul Parchetului sub acest aspect.

Critica referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul D.C.C. nu este întemeiată.

Inculpatul D.C.C. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracțiunii prev. de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, prin acte de violență şi amenințare l-a constrâns pe numitul S.R.D. să-i plătească suma de 15.000 euro ce provenea dintr-un împrumut obținut de acesta de la R.C. şi de asemenea l-a constrâns în acelaşi mod pe D.S. să plătească o sumă de bani inculpatului C.L.G.

Raportarea infracțiunii de şantaj la disp. art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 s-a făcut în considerarea calității inculpatului D.C.C. respectiv cea de asociat şi administrator în cadrul SC D.S.C. SRL.

Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei înlăturând disp. art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 reținând că inculpatul D.C.C. nu are calitatea specială cerută de lege, soluții pe care înalta Curte o apreciază ca fiind corectă.

Potrivit disp. art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 infracțiunea de şantaj prev. de art. 194 C. pen. în care este implicată o persoană dintre cele prev. la art. 1, respectiv care îndeplineşte o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial. se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani.

Ca atare, legiuitorul impune, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, ca făptuitorul să fie în exercițiul funcției la momentul săvârşirii infracțiunii.

Instanța de fond a avut în vedere la soluția de schimbare a încadrării juridice a faptei împrejurarea că din relațiile emise de ITM Argeş rezultă că la data de 18 iulie 2009 a încetat contractul de muncă a inculpatului D.C.C. cu SC D.S.C. SRL.

Cu ocazia soluționării recursului la cererea apărării înalta Curte a efectuat o nouă adresă către Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş care a comunicat că la data de 18 iulie 2007 le-a fost comunicată decizia de încetare a activității dl. D.C.C. de către angajatorul SC D.S.CO. SRL fiind ataşată şi decizia în copie (fila 292 vol.l dos. I.C.C.J.).

Față de înscrisurile existente la dosar apreciază înalta Curte că la data săvârşirii faptelor, inculpatul D.C.C. nu îndeplinea calitatea specială cerută de lege, fapt pentru care criticile formulate de parchet sub acest aspect apar ca nefondate.

Critica formulată de parchet referitoare la greşita revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanța de fond, apreciază înalta Curte că nu se impune a analiza acest motiv de recurs, având în vedere stadiul procesului penal cât şi soluția pronunțată în cauză.

Nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului M.M.I. nu este întemeiată.

Apreciază înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalității de executare în mod corect apreciind instanța fondului că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi chiar fără executarea acesteia.

Măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul M.M.I. pe perioada termenului de încercare reprezintă o garanție că nu va mai comite în viitor fapte penale, gradul său de instruire, dându-i posibilitatea să conştientizeze atât faptele comise cât şi consecințele acestora.

Întrucât înalta Curte va menține această modalitate de executare respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei consideră că este întemeiată critica formulată de parchet cu privire la stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de încercare.

Potrivit disp. art. 86⁵ alin. (1) rap. la art. 85 alin. (3) C. pen. „termenul de recurs se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Întrucât instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 85 C. pen. dispunând anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 124 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 1558 din 22 mai 2010 a înaltei Curți de Casație şi Justiție şi contopirea pedepsei cu cea aplicată prin hotărârea penală atacată cu executare în condițiile art. 86¹ C. pen., termenul de încercare începe să curgă de la data rămânerii definitive a primei sentințe, respectiv 22 mai 2010.

Față de această împrejurare, înalta Curte va constata că termenul de încercare de 5 ani stabilit în sarcina inculpatului M.M.I., începe să curgă de la data de 22 mai 2010.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților C.L.G., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. şi I.P. apreciază înalta Curte că au fost bine individualizate, instanța de fond având în vedere în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Natura infracțiunilor comise, modalitatea de comitere a faptelor constând în agresivitatea deosebită a inculpaților, modul în care aceştia se manifestau față de părțile vătămate asupra cărora exercitau acte de constrângere atât fizică cât şi psihică cu scopul de a obține avantaje în mod injust, justifică pedepsele aplicate atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalității de executare.

Pedepsele aplicate inculpaților corespund scopului acesteia astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C. pen. şi sunt în măsură să contribuie la realizarea funcțiilor pedepsei respectiv educativă, coercitivă şi de exemplaritate.

Modul în care acționau inculpații pe plan local, ajutorul pe care şi-l ofereau pentru intimidarea părților vătămate, supunerea acestora la tratamente degradante şi deosebit de violente impun o reacție mai fermă a autorităților pentru a descuraja pe viitor comiterea acestui gen de infracțiuni.

Referitor la inculpatul C.L.G., apreciază înalta Curte că este greu de admis că acesta, deşi avea calitatea de avocat a fost capabil să recurgă, în afara infracțiunilor de corupție şi la comiterea unor infracțiuni de violență, de „recuperare" a unor dobânzi cămătăreşti, rezultând clar că se împrumuta de sume de bani fără a plăti nicio dobândă, pe care ulterior le împrumuta contra unor dobânzi foarte mari şi imposibil de plătit, fapt ce îl determina pe acesta să recurgă la violență.

Chiar dacă inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, această împrejurare a fost avută în vedere de instanța de fond care a orientat pedepsele aplicate inculpaților către minimul special prevăzut de lege, neexistând alte elemente care să facă posibilă reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.

Şi modalitatea de executare a pedepselor a fost bine individualizată față de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, astfel încât apreciază înalta Curte că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepselor în regim de detenție.

Înalta Curte apreciază că şi conținutul pedepselor complementare aplicate inculpaților C.L.G. şi M.M.I. cât şi conținutul pedepselor accesorii aplicate tuturor inculpaților, cu excepția inculpatului D.F.L. au fost bine stabilite de instanța de fond, care a apreciat în mod corect că inculpații sunt nedemni de a fi aleşi în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

De asemenea, apreciază înalta Curte că în mod corect instanța fondului i-a interzis inculpatului C.L.G. şi dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen. privitor la dreptul de exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracțiunii, interdicție privind atât pedeapsa accesorie cât şi pedeapsa complementară, soluție impusă de natura faptelor comise ce îl fac nedemn pe acesta de a exercita profesia de avocat atât pe perioada executării pedepsei principale cât şi pe o perioadă determinată după executarea pedepsei principale.

Referitor la recursul declarat de partea civilă D.S. apreciază înalta Curte că nu este întemeiat urmând a-l respinge ca atare.

Reține înalta Curte că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond cererea părții vătămată D.S. privind obligarea inculpaților la plata daunelor materiale cât şi la plata daunelor morale nu este întemeiată.

Rezultă din probele dosarului că partea vătămată nu a restituit împrumuturile Ce i-au fost acordate de către inculpații C.L.G. şi M.C.F., fiind cunoscut în comunitate ca o persoană care apela la împrumuturi de la diverse persoane pe care nu le mai putea restitui.

Este adevărat că şi inculpații au înțeles să-şi facă dreptate singuri pentru a recupera sumele împrumutate, însă înalta Curte apreciază că şi în aceste condiții, nu se justifică acordarea daunelor morale cât timp şi partea vătămată a avut o atitudine condamnabilă în condițiile în care a contractat nişte împrumuturi ştiind că nu va putea să-şi onoreze obligațiile asumate.

De asemenea, nici cererea privind acordarea daunelor materiale nu este justificată, condițiile prev. de art. 998 şi art. 99 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală nefiind întrunite în cauză. Față de considerentele arătate, înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație şi Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatul M.M.I., împotriva sentinței penale nr. 42/F din 9 martie 2011 a Curții de Apel Piteşti, Secția Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Va casa în parte sentința penală atacată şi rejudecând în fond: în baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.I. arestul preventiv de la 4 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. arestul preventiv de la 12 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului D.F.L. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a lit. b) şi c) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale de 7 ani închisoare.

Termenul de încercare de 5 ani stabilit în sarcina inculpatului M.M.I. va începe să curgă de la data de 22 mai 2010 conform dispozițiilor art. 86² alin. (2) C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii penale prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă D.S. şi de inculpații C.L.G., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. şi I.P. împotriva aceleiaşi sentinței penale.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație şi Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatul M.M.I.

Împotriva sentinței penale nr. 42/F din 9 martie 2011 a Curții de Apel Piteşti, Secția Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Casează în parte sentința penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.I. arestul preventiv de la 4 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. arestul preventiv de la 12 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului D.F.L. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a lit. b) şi c) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale de 7 ani închisoare.

Termenul de încercare de 5 ani stabilit în sarcina inculpatului M.M.I. începe să curgă de la data de 22 mai 2010 conform dispozițiilor art. 86² alin. (2) C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii penale prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă D.S. şi de inculpații C.L.G., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. şi I.P. împotriva aceleiaşi sentinței penale.

Obligă recurenta parte civilă D.S. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați C.L.G., C.S., M.C.F., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. şi I.P. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale al apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat D.F.L. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.M.l., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4174/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 4175/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1154/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1154/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs