ICCJ. Decizia nr. 116/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 116/2012
Dosar nr.278/246/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65 din 9 iunie 2011 a Judecătoriei Ineu a fost respinsă plângerea (în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.) formulată de petentul F.N. împotriva rezoluţiei nr. 376/P/2009 din 3 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, menţinută prin rezoluţia 117/11/2/2010 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, privind pe intimatul L.V.
Totodată, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei.
Împotriva sus-arătatei sentinţe petentul F.N. a declarat recurs.
Prin cererea depusă la dosar în data de 16 august 2011, petentul a solicitat recalificarea căii de atac, d|n recurs, în contestaţie în anulare, susţinând că la ultimul termen de judecată nu a fost citat şi nu a avut cunoştinţă despre termen, fiind încălcate dispoziţiile art. 291 C. proc. pen.
Prin urmare, petentul a invocat dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) şi art. 291 C. proc. pen. şi a solicitat ca, în rejudecarea cauzei, să se dispună admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, pentru efectuarea expertizei grafologice şi administrarea altor probe specifice.
Având în vedere principiul disponibilităţii părţilor în materia căilor de atac, instanţa a luat act de manifestarea de voinţă a petentului, în sensul că a înţeles să formuleze contestaţie în anulare, şi a analizat cererea prin prisma dispoziţiilor art. 386 şi 391 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 1257/R din 17 august 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată de petentul F.N. împotriva sentinţei penale nr. 65 din 9 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Ineu; totodată, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel,instanţa a reţinut că contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate cu încălcarea unor dispoziţii care reglementează procedura de soluţionare a recursului, sau când împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. Având în vedere că prin contestaţia în anulare se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 386 C. proc. pen.
S-a reţinut, prin urmare, că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul legalităţii acestei căi de atac; exercitarea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual-penală constituind o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac.
În speţă, a apreciat Curtea de Apel, petentul tindea la aplicarea dispoziţiilor art. 386 lit. a), b) C. proc. pen. împotriva unei sentinţe penale, invocând nerespectarea normelor procedurale în faţa primei instanţe şi nu cu ocazia judecării de către instanţa de recurs.
S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2002, în vigoare la data pronunţării sentinţei contestate, hotărârea pronunţată în această materie este definitivă, neputând fi atacată cu recurs.
Aşa fiind, s-a reţinut că, din întreaga reglementare a contestaţiei în anulare, rezultă că dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. nu pot fi invocate decât împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în calea de atac a recursului, astfel că cererea de contestaţie în anulare formulată în speţă apare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei din urmă decizii petentul a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil, deoarece abstracţie făcând de rezerva cu care ar trebui să fie apreciat modul de procedare al primei instanţe (care pare să admită că o cale de atac, neprevăzută de lege, ar putea fi creată", prin "recalificare", în baza principiului disponibilităţii, de către una din părţile în proces, în speţă petentul), este decisiv să se observe că, potrivit art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse recursului, în afară de sentinţele expres şi limitativ arătate la lit. a)-d) şi f), numai deciziile pronunţate, ca instanţă de apel, de curţile de apel, iar nu şi, în mod evident alte decizii, precum cea pronunţată în cauză, ca hotărâre finală în procedură specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator F.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul F.N. împotriva deciziei penale nr. 1257/R din 17 august 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1160/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1159/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
