ICCJ. Decizia nr. 1162/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1162/2012
Dosar nr. 2024/103/2011
Şedinţa publică din 13 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117/P din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 2024/110/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului N.O. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, republicată, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente şi s-a aplicat inculpatului N.O. pedeapsa rezultantă, mai grea, de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 alin. (2), art. 82 şi 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în perioada termenului de încercare.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale a cantităţii de 40.000 ţigarete aflată la Camera de corpuri delicte a Poliţiei Roman.
În temeiul art. 346 şi art. 14 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată prin constituire de parte civilă de către Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Neamţ şi, în consecinţă:
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 17.348 RON, creanţă datorată la bugetul de stat, precum şi la plata accesoriilor fiscale care se vor calcula în condiţiile legii speciale până la data plăţii integrale a debitului.
În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanţa procurorului nr. 3040/P/2010 din 14 martie 2011.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.300 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală şi în primă instanţă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a avut în vedere că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman nr. 3040/P/2010 din 15 martie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului N.O., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, republicată, modificată prin OUG nr. 54/2010 şi de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Prin actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 30 octombrie 2010, a deţinut în afara antrepozitului fiscal 40.000 ţigarete care nu aveau aplicate timbre româneşti, fără documente de provenienţă, pe care le avea achiziţionate de la persoane rămase neidentificate, la preţuri mai mici, în această manieră de a acţiona, inculpatul ascunzând sursa impozabilă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Neamţ, secţia penală, cu nr. 2024/103/2010.
Deşi legal citat, inculpatul N.O. nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi exprima poziţia procesuală, apărarea sa fiind realizată prin avocat ales, L.S.
Analizând probele administrate în urmărirea penală şi în cercetarea judecătorească, respectiv: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 1 noiembrie 2010, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 30 octombrie 2010, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor, dovezi de ridicare a bunurilor, respectiv de predare la Camera de corpuri delicte a Poliţiei mun. Roman, înscrisuri doveditoare, declaraţiile martorilor asistenţi B.R. şi P.C., s-au reţinut următoarele considerente de fapt şi de drept:
În data de 30 octombrie 2010, în jurul orelor 23:00, inculpatul N.O. a fost oprit în trafic pentru control în timp ce conducea autoturismul marca Nissan pe raza comunei S., judeţul Neamţ.
Ca urmare a controlului efectuat asupra autoturismului de către organele de poliţie, au fost descoperiţi trei saci din plastic care conţineau 2.000 pachete de ţigări fără timbre fiscale româneşti şi fără documente privind provenienţa acestora.
Inculpatul a declarat că a achiziţionat cantitatea de ţigări respectivă de la o persoană rămasă neidentificată din municipiul Botoşani, la preţuri mici, în vederea revânzării lor, cunoscând că în acest mod nu exercită acte de comerţ în mod legal.
Bunurile respective au fost ridicate în vederea confiscării, iar prejudiciul material cauzat prin fapta inculpatului a fost evaluat de către Direcţia Regională pentru Accize şi Taxe Vamale Iaşi la suma de 17.348 RON.
Reţinând această situaţie de fapt, în drept, instanţa reţine că actele materiale care se reţin în sarcina inculpatului N.O. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, republicată, modificată prin OUG nr. 54/2010, şi de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., infracţiunile respective aflându-se în concurs real.
Sub aspectul laturii subiective, rezultă evident din materialitatea faptelor că inculpatul a acţionat cu intenţie, având cunoştinţă despre provenienţa ilicită a ţigărilor, despre lipsa timbrelor fiscale şi despre ascunderea în acest mod, cu bună ştiinţă, a sursei impozabile.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracţiunile aflate în concurs real, astfel cum au fost comise de către inculpat, în cadrul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a avut în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor configurat în principal prin valoarea relativ redusă a prejudiciului care s-a cauzat, poziţia procesuală sinceră a inculpatului de recunoaştere a faptelor în timpul urmăririi penale şi lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, s-a constatat că se pot reţine în cauză circumstanţe atenuante privind persoana inculpatului, în condiţiile art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., având în vedere comportamentul social corespunzător al inculpatului anterior comiterii faptelor care se reţin în cauză, astfel că pedepsele care se stabilesc pentru infracţiunile concurente se coboară sub minimul special prevăzut în textul sancţionator.
În aceeaşi măsură, instanţa a reţinut că sunt întrunite în cauză cerinţele dispoziţiilor art. 81 alin. (2), art. 82 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în cazul concursului de infracţiuni, având în vedere în primul rând faţă de vârsta tânără a inculpatului că scopul reeducativ al pedepsei ce se aplică în cauză, se poate realiza şi fără executare efectivă.
De asemenea, în temeiul art. 35 şi art. 65, 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 1 an, după executarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 alin. (2), art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., pentru considerentele analizate anterior privind modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în perioada termenului de încercare.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus şi măsura de siguranţă a confiscării speciale a cantităţii de 40.000 ţigarete aflată la Camera de corpuri delicte a Poliţiei Roman, cantitatea respectivă de ţigări deţinută de către inculpat în vederea comercializării ilegale, fiind în mod evident folosită în comiterea infracţiunilor concurente comise în cauză.
În latura civilă, s-a constatat că Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, s-a constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpatului, cu suma de 17.348 RON, creanţă datorată la bugetul de stat, precum şi la plata accesoriilor fiscale care se vor calcula în condiţiile legii speciale până la data plăţii integrale a debitului.
Prejudiciul invocat de către partea civilă se află în legătură de cauzalitate clară cu infracţiunile care se reţin în sarcina inculpatului, astfel că în temeiul art. 346 şi art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 119 şi art. 120 C. proCod Fiscal, modificat prin OUG nr. 39/2010, s-a admis acţiunea civilă formulată prin constituire de parte civilă de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi, în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 17.348 RON, creanţă datorată la bugetul de stat, precum şi la plata accesoriilor fiscale care se vor calcula în condiţiile legii speciale până la data plăţii integrale a debitului.
În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanţa procurorului nr. 3040/P/2010 din 14 martie 2011.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.300 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală şi în primă instanţă de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă, solicitându-se desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte cuantumul sumei până la concurenţa căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător. S-a arătat astfel că în mod greşit nu au fost avute în vedere şi obligaţiile fiscale accesorii şi s-a solicitat ca măsura sechestrului asigurător să fie instituită până la concurenţa prejudiciului şi a accesoriilor ce se vor calcula, conform legii, până la data plăţii efective a debitului.
Prin Decizia penală nr. 157 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. – D.G.F.P. Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 117/P din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în mod justificat prima instanţă a menţinut măsura sechestrului asigurător astfel cum a fost instituită de organul de urmărire penală.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ reiterând motivele invocate în faţa primei instanţe de control judiciar. Recurenta-parte civilă apreciază că în mod greşit, deşi a constatat existenţa prejudiciului adus bugetului general consolidat în cauză, în cuantum de 17.348 RON, la care se adăugau obligaţiile fiscale accesorii, instanţa de fond a instituit sechestrul doar până la concurenţa sumei de 17.348 RON. În final, faţă de motivele de casare detaliate în scris în memoriul depus la dosar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei pronunţată de instanţa de fond în ceea ce priveşte soluţia dată în latură civilă, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită integral pretenţiile formulate de partea civilă, astfel cum au fost precizate în cererea de constituire ca parte civilă, în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 17.348 RON şi a accesoriilor ce se vor calcula conform legii la data plăţii efective a debitului.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic, în mod corect reţinând instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Prima instanţă, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în mod corect a reţinut că prejudiciul cauzat statului de către inculpatul N.O. se ridică la suma de 17.348 RON dispunându-se obligarea lui la plata acestui prejudiciu, precum şi la plata accesoriilor fiscale calculate până la data plăţii integrale.
Partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 17.348 RON.
Prin ordonanţa procurorului din 14 martie 2011, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 17.463 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (1) C. proc. pen., instanţa, în cazul când admite acţiunea civilă, examinează potrivit art. 163 şi urm. C. proc. pen. necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.
Partea civilă nu a formulat contestaţie în temeiul art. 168 C. proc. pen. împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului întrucât nu s-a instituit această măsură şi pentru sumele ce constituie penalităţile şi aşa fiind prima instanţă nu avea posibilitatea să dispună din oficiu modificarea măsurii sechestrului asigurător potrivit art. 353 alin. (1) C. proc. pen. instanţa putând dispune doar luarea măsurii sechestrului în situaţia în care nu a fost dispusă anterior.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a menţinut măsura sechestrului asigurător astfel cum a fost instituită de organul de urmărire penală.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. Neamţ împotriva deciziei penale nr. 157 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe inculpatul N.O.
Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.O., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 110/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1160/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
