ICCJ. Decizia nr. 1160/2012. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1160/2012

Dosar nr. 3454/ 100/2011

Şedinţa publică din 13 aprilie 2012

Deliberând,

Asupra recursului penal de faţă constată şi reţine următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 481 din 30.09.2011, pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosar nr. 3454/100/2011, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis acţiunile civile formulate de părţile civile M.C. şi A.I., reprezentate de S.C.A. „M.G. şi M. P." şi respectiv, de părţile civile E.A. Inc., B.E. şi S.E., reprezentate prin av. B.N. şi în consecinţă.

A fost obligat inculpatul P.D.R la plata următoarelor sume.

- 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C.;

- 695 RON, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale către partea civilă E.A. Inc.

A fost obligat inculpatul HGI. la plata următoarelor sume.

- 933 euro, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C.

A fost obligat inculpatul P.M.F la plata următoarelor sume.

- 3135 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 300 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C.;

- 11.925 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 1000 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă A.I.;

- 5.708 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă E.A.

- 594 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către părţile civile B.E. şi S.E.

A fost obligat inculpatul D.D.M la plata sumei de 530 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C..

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. şi în consecinţă.

A fost obligat inculpatul P.D.R la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 14.728 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

A fost obligat inculpatul HGI. la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 16.770 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. împotriva inculpaţilor P.M.F. şi D.D.M., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata către stat a câte 250 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 RON în cazul inculpatului P.D.R s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei către apărătorul desemnat din oficiu, d-na av. I.D.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 114/A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul P.D.R la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁶ alin. (1) lit. a) raportat la art. 139⁶ alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁶ alin. (2) raportat la art. 139⁶ alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

-8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul HGI. la următoarele pedepse.

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁶ alin. (1) lit. a) raportat la art. 139⁶ alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁶ alin. (2) raportat la art. 139⁶ alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. proc. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

Prin aceeaşi sentinţă penală, a fost condamnat inculpatul P.M.F la pedeapsa amenzii în cuantum de 1000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., precum şi inculpatul D.D.M. la pedeapsa amenzii în cuantum de 800 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139⁹din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D.R a sumei de 20.913 RON şi de la inculpatul HGI. a sumei de 2.309 RON, reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

În temeiul art. 118 lit. a), b) C. pen. s-a dispus confiscarea şi distrugerea următoarelor bunuri aflate în custodia I.P.J. Maramureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

- de la inculpatul P.D.R; un hard-disk marca Western Digital capacitate 250 GB; un player MP3 marca Packard Bell şi un nr. de 81 suporturi optice;

- de la inculpatul HGI.: un hard-disk marca Western Digital capacitate 250 GB şi un nr. de 2 suporturi optice;

- de la inculpatul P.M.F.; un hard-disk, marca SAMSUNG capacitate 80 GB şi un nr. de 327 suporturi optice;

- de la inculpatul D.D.M.; un hard-disk, marca Western Digital capacitate 80 GB şi un nr. de 75 suporturi optice.

În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpaţi, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a celorlalte bunuri ridicate de la aceştia conform proceselor verbale de percheziţie din data de 08 mai 2009, bunuri aflate în custodia I.P.J. Maramureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

În temeiul art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen. s-au disjuns acţiunile civile formulate de părţile civile şi s-a stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2011.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Partea civilă M.C. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, respectiv contravaloarea a două programe Windows XP Pro reproduse neautorizat şi a sumei de 50 de euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. De asemenea, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului D.D.M. la plata sumei de 530 euro, despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, a inculpatului P.M.F. a sumei de 3.135 euro despăgubiri pentru daune materiale şi la 300 euro, despăgubiri pentru daune morale şi a inculpatului HGI. a sumei de 933 euro, despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, în toate cazurile sumele reprezentând contravaloarea unor programe ce erau instalate, stocate sau reproduse în mod neautorizat de către inculpaţi.

De asemenea, partea civilă A.I. a solicitat obligarea inculpatului P.M.F. la plata sumelor de 11.925 euro, despăgubiri pentru daune materiale şi 1.000 euro, despăgubiri pentru daune morale, de asemenea reprezentând prejudicii cauzate de instalarea, stocarea sau reproducerea unor programe de calculator.

Părţile civile E.A.. Inc., B.E. şi S.E. au solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 695 RON şi a inculpatului P.M.F. la plata sumei de 594 RON, în ambele cazuri sumele reprezentând contravaloarea unor programe pentru calculator instalate sau rulate de aceştia.

Partea civilă A.I.M.R. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 14.728 RON, a inculpatului HGl. a sumei de 16.770 RON, a inculpatului P.M.F. a sumei de 17.221 RON şi a inculpatului D.D.M. a sumei de 13.738 RON, reprezentând contravaloarea fonogramelor reproduse neautorizat şi descoperite în posesia acestora.

În raport de dispoziţiile art. 998 C. civ., instanţa a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condiţiile existenţei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între acestea, precum şi stabilirea vinovăţiei persoanei care a săvârşit fapta.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate de părţile civile M.C., A.I., E.A. Inc., B.E. şi S.E., instanţa reţine că fapta ilicită imputată fiecăruia dintre inculpaţi consta în instalarea, stocarea, rularea sau executarea unor programe pentru calculator, în mod neautorizat, faptă incriminată prin dispoziţiile art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin sentinţa penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureş, fiecare dintre inculpaţii P.D.R, HGl., P.M.F. şi D.D.M. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, astfel încât existenţa faptelor, caracterul ilicit al acestora şi persoanele care le-au săvârşit au fost stabilite cu putere de lucru judecat.

În ceea ce priveşte prejudiciile cauzate prin faptele comise de inculpaţi şi a caracterului cert al acestora, instanţa a reţinut că prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 9534 din 07 iulie 2009, 9563 din 04 august 2009; 9564 din 04 august 2009 şi 9565 din 04 august 2009, toate întocmite de Oficiul Român pentru Drepturile de autor (O.R.D.A.) s-a constatat că pe sistemele de calcul deţinute de inculpaţi au fost instalate, stocate sau rulate programe de calculator, inclusiv jocuri sau alte aplicaţii software, pentru care aceştia nu deţineau licenţă. Practic, fiecare dintre programele pentru calculator indicate de părţile civile au fost descoperite conform rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice menţionate fie efectiv instalate pe sistemele de calcul deţinute de inculpaţi, fie stocate pe hard-disk-urile acestor computere, denumirile acestora şi modalitatea de reproducere fiind indicate în anexele rapoartelor.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale sub aspectul existenţei unor fapte ilicite, a vinovăţiei persoanelor care le-au săvârşit, a unor prejudicii certe şi confirmate prin probele ştiinţifice administrate în cauză, precum şi a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acestea, instanţa a admis acţiunile civile formulate de părţile civile M.C., A.I., E.A. Inc., B.E. şi S.E., inclusiv sub aspectul daunelor morale solicitate, sumele precizate constituind o reparaţie echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul cauzat.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de A.I.M.R. instanţa a reţinut următoarele.

La termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011, inculpatul HGI., prin apărător ales, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.I.M.R., cu motivarea că această asociaţie nu poate avea calitate procesual activă şi nu poate emite pretenţii întrucât ea nu este nici titulara vreunui drept de autor şi nici nu a făcut dovada că gestionează aceste drepturi ale vreuneia din părţi.

În raport de criticile formulate de inculpat, instanţa reţine că A.I.M.R. constituie un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în sensul art. 124 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, reprezentând interesele mai multor case de producţie muzicală, respectiv U.M. România, N.D.I., N.M.E., R., A.A., C.M., M.S., M.P.M. & E., aspecte ce pot fi regăsite şi pe pagina web a acestei asociaţii.

De asemenea, conform art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe poate fi solicitată de către organismele de gestiune colectivă, în numele şi pentru titularii acestor drepturi.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile legale evocate, instanţa a reţinut că A.I.M.R. are calitate procesuală activă, excepţia invocată de inculpat fiind neîntemeiată.

Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa a reţinut că pretenţiile formulate de partea civilă A.I.M.R. vizează repararea prejudiciilor cauzate prin reproducerea ilegală a unor fonograme sau deţinerea acestora în vederea distribuirii lor, fapte incriminate prin dispoziţiile art. 139⁶ alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

Ori, prin sentinţa penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureş a fost stabilită existenţa infracţiunii prevăzute de art. 139⁶ alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.D.R şi HGI., reţinându-se că aceştia au realizat în vederea distribuirii în scop comercial a unor mărfuri pirat, prin imprimarea fără drept a unor opere audio-vizuale pe suporturi optice.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.M.F. şi D.D.M. deşi în posesia acestora au fost descoperite un număr însemnat de opere audio-vizuale reproduse fără drept, aceştia nu au fost trimişi în judecată şi nu au fost condamnaţi pentru săvârşirea vreunei fapte de reproducere în vederea distribuirii a unor mărfuri pirat sau deţinere a acestora în acelaşi scop.

În consecinţă, instanţa a reţinut că una dintre condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte ilicite, a fost stabilită în raport de obiectul judecăţii, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.D.R şi HGI., nu şi a inculpaţilor P.M.F. şi D.D.M., astfel încât pretenţiile formulate împotriva acestora din urmă au fost respinse ca neîntemeiate.

Potrivit menţiunilor rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice nr. 9534 din 07 iulie 2009 şi 9563 din 04 august 2009 întocmite de O.R.D.A., în posesia inculpaţilor P.D.R şi HGI. au fost descoperite, fie instalate pe sisteme de calcul, fie imprimate pe suporturi optice un număr de 8.274 şi respectiv 4.540 opere muzicale pirat.

În raport de ansamblul probator administrat în cauză, prin sentinţa penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureş a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpaţii P.D.R şi HGI. au reprodus fără drept operele muzicale descoperite în posesia lor, în vederea comercializării lor, operaţiune pe care au şi realizat-o.

Astfel, prin săvârşirea faptelor cu caracter ilicit, inculpaţii au adus atingere dreptului patrimonial recunoscut de art. 105 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, respectiv cel al producătorului de înregistrări sonore de a autoriza reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări sonore, sumele solicitate cu titlu de despăgubiri fiind stabilite prin raportare la valoarea produselor originale.

În consecinţă, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., instanţa a admis acţiunile civile formulate de părţile civile M.C. şi A.I., reprezentate de S.C.A. „M.G. şi M.P." şi respectiv, de părţile civile E.A. Inc., B.E. şi S.E., reprezentate prin avocat B.N. şi în consecinţă:

Instanţa a obligat inculpatul P.D.R la plata următoarelor sume:

- 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C.;

- 695 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă E.A. Inc.

Instanţa a obligat inculpatul HGI la plata următoarelor sume:

- 933 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C.

Instanţa a obligat inculpatul P.M.F la plata următoarelor sume:

- 3.135 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 300 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C.;

- 11.925 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 1000 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă A.I.;

- 5.708 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă E.A.

- 594 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către părţile civile B.E. şi S.E.

Instanţa a obligat inculpatul D.D.M. la plata sumei de 530 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. şi în consecinţă:

Instanţa a obligat inculpatul P.D.R la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 14.728 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

Instanţa a obligat inculpatul HGI. la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 16.770 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

Instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. împotriva inculpaţilor P.M.F. şi D.D.M., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a obligat inculpaţii la plata către stat a câte 250 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 RON în cazul inculpatului P.D.R s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei către apărătorul desemnat din oficiu, d-na avocat I.D.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii P.M.F. şi HGI., solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţând o nouă hotărâre, să se dispună respingerea pretenţiilor părţilor civile.În motivarea apelurilor s-a arătat că soluţionarea laturii civile se face potrivit dispoziţiilor civile, iar soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale şi morale faţă de partea civilă M.C. este netemeinică şi nelegală. Pentru îndeplinirea răspunderii civile delictuale se cer îndeplinite cumulativ anumite condiţii şi anume săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, existenţa unui prejudiciu, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul astfel suferit şi existenţa vinovăţiei. Instanţa de fond nu a analizat aceste cerinţe în mod distinct pentru fiecare inculpat în parte ci a analizat în mod global,instanţa orientându-se doar după faptul că inculpaţii au recunoscut învinuirile ce li se aduc, fără să analizez faptele prin prisma materialului probator.

Prin Decizia penală nr. 218 din 6 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.M.F. şi HGI., împotriva sentinţei penale nr. 481 din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureş.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj - suma de câte 300 RON onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului suma de câte 600 RON cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Astfel, latura penală a fost soluţionată definitiv prin sentinţa penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureş, inculpaţii solicitând a fi judecaţi în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând faptele săvârşite aşa cum au fost descrise în actul de sesizare.

Ori, câtă vreme aceştia au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 inculpatul P.M.F., şi respectiv pentru art. 139⁶ alin. (1) lit. a) raportat la art. 139⁶alin. (3) din Legea nr. 8/1996,139⁶ alin. (2) rap. la art. 139 alin. (3) din Legea 8/1996 şi 139/9 din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 33 lit. b) C. pen. inculpatul HGI., reţinându-se în sarcina lor că au instalat, stocat, rulat sau executat programe pentru calculator, în mod neautorizat, instanţa de fond în mod corect a procedat la soluţionarea laturii civile a cauzei, prin obligarea acestora la plata daunelor materiale şi morale solicitate de părţile civile M.C., E.A. Inc., A.I., B.E. şi S.E. şi A.I.M.R.

Instanţa de fond a analizat în detaliu îndeplinirea în cauză a condiţiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C. civ. şi în mod corect i-a obligat pe cei doi inculpaţi la plata prejudiciului cauzat părţilor civile prin faptele lor, având în vedere şi probele care stau la baza dovedirii acestor prejudicii, respectiv rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 9534 din 07 iulie 2009, 9563 din 04 august 2009; 9564 din 04 august 2009 şi 9565 din 04 august 2009, toate întocmite de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), prin care s-a constatat că pe sistemele de calcul deţinute de inculpaţi au fost instalate, stocate sau rulate programe de calculator, inclusiv jocuri sau alte aplicaţii software, pentru care aceştia nu deţineau licenţă. Practic, fiecare dintre programele pentru calculator indicate de părţile civile au fost descoperite conform rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice menţionate fie efectiv instalate pe sistemele de calcul deţinute de inculpaţi, fie stocate pe hard-disk-urile acestor computere, denumirile acestora şi modalitatea de reproducere fiind indicate în anexele rapoartelor.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.M.F. care a solicitat casarea sentinţei şi respingerea pretenţiilor civile, întrucât instanţa de fond a admis în întregime atât daunele materiale cât şi daunele morale solicitate fără să existe dovezi că inculpatul a comercializat acte materiale şi de asemenea nu a analizat condiţiile existenţei răspunderii materiale delictuale.

Înalta Curte, analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, Înalta Curte apreciază că instanţa a reţinut în mod corect că pretenţiile formulate de partea civilă A.I.M.R. vizează repararea prejudiciilor cauzate prin reproducerea ilegală a unor fonograme sau deţinerea acestora în vederea distribuirii lor, fapte incriminate prin dispoziţiile art. 139⁶ alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

Actele cauzei relevă neechivoc că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale sub aspectul existenţei unor fapte ilicite, a vinovăţiei persoanelor care le-au săvârşit, a unor prejudicii certe şi confirmate prin probele ştiinţifice administrate în cauză, precum şi a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acestea, instanţa a admis acţiunile civile formulate de părţile civile M.C., A.I., E.A. Inc., B.E. şi S.E., inclusiv sub aspectul daunelor morale solicitate, sumele precizate constituind o reparaţie echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul cauzat.

Partea civilă M.C. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, respectiv contravaloarea a două programe Windows XP Pro reproduse neautorizat şi a sumei de 50 de euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. De asemenea, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului D.D.M. la plata sumei de 530 euro, despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, a inculpatului P.M.F. a sumei e 3.135 euro despăgubiri pentru daune materiale şi la 300 euro, despăgubiri pentru daune morale şi a inculpatului HGI. a sumei de 933 euro, despăgubiri pentru daune materiale şi 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, în toate cazurile sumele reprezentând contravaloarea unor programe ce erau instalate, stocate sau reproduse în mod neautorizat de către inculpaţi.

De asemenea, partea civilă A.I. a solicitat obligarea inculpatului P.M.F. la plata sumelor de 11.925 euro, despăgubiri pentru daune materiale şi 1.000 euro, despăgubiri pentru daune morale, de asemenea reprezentând prejudicii cauzate de instalarea, stocarea sau reproducerea unor programe de calculator.

Părţile civile E.A. Inc., B.E. şi S.E. au solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 695 RON şi a inculpatului P.M.F. la plata sumei de 594 RON, în ambele cazuri sumele reprezentând contravaloarea unor programe pentru calculator instalate sau rulate de aceştia.

Partea civilă A.I.M.R. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 14.728 RON, a inculpatului HGI. a sumei de 16.770 RON, a inculpatului P.M.F. a sumei de 17.221 RON şi a inculpatului D.D.M. a sumei de 13.738 RON, reprezentând contravaloarea fonogramelor reproduse neautorizat şi descoperite în posesia acestora.

Toate constituirile de parte civilă formulate în cauză au fost probate temeinic iar considerentele care au stat la baza acordării lor relevă pe deplin aceste aspecte faţă de considerentele ce vor fi expuse.

Prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferinţe de ordin psihic şi material impun şi recomandă acordarea de daune morale şi materiale. Normele eticii si echităţii interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece daunele morale sunt în principiu incompatibile cu un echivalent bănesc. Este însă justificată acordarea unor compensaţii materiale acelor persoane ale căror posibilităţi de viaţă socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de alte persoane. Aceste compensaţii sunt destinate să creeze condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsură suferinţele psihice ale victimei.

Dauna morală fost denumită pe rând în doctrina dreptului "orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane" (Rene Savatier, "La theorie des obligations. Vision juridique et economique" Dalloz, Paris, 1969, p. 344) sau "prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală pe care le resimte victima" (Pierre Tercier "Contribution a letude du tort moral et de sa reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, p 14).

Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare bănească. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrităţii fizice, sănătăţii sau altor atribute ale personalităţii, cum ar fi, spre pildă, onoarea şi reputaţia care poate avea natura unui prejudiciu moral.

Daunele morale sunt, deci, consecinţe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalităţii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.

Raportându-ne la teoria daunelor prezentată anterior, Înalta Curte apreciază că recurentul P.M.F. a dat o interpretare excesivă şi subiectivă modului de calcul al daunelor acordate în cauză în raport de actele si lucrările dosarului iar susţinerile acestuia în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale sau că nu s-ar justifica acordarea de daune morale sunt neîntemeiate.

Instanţa de fond a interpretat corect daunele materiale şi morale acordate, a avut în vedere toate înscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei; şi a aplicat în mod corect şi obiectiv regulile care guvernează răspunderea civilă delictuală atât în momentul în care l-a obligat pe acesta la daune materiale cât şi în momentul în care a dispus plata la daune morale.

Recurentul inculpat nu a reuşit să facă dovada în vreun mod a susţinerilor sale, acordarea daunelor trebuie să aibă la bază regula şi principiul proporţionalităţii care în opinia Înaltei Curţi au fost respectate pe deplin aşa încât nu poate fi primită nici una din apărările acestuia sub aspectul criteriilor de apreciere care au stat la baza soluţionării laturii civile.

Faţă de toate aceste aspecte Înalta Curte apreciază că motivele recurentului sunt subiective, excesive, hotărârea recurată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.F. împotriva deciziei penale nr. 218/A din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1162/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 116/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 113/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 114/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1159/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 116/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1162/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 117/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 118/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1183/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs