ICCJ. Decizia nr. 112/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 112/2012
Dosar nr.13652/280/2010
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1880 din 27 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Piteşti a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuientul S.D., împotriva sentinţei penale nr. 804 din 24 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 26/R din 17 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a susţinut că la soluţionarea cauzei în care a fost pronunţată sentinţa supusă revizuirii au fost încălcate normele de competenţă materială prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000, iar organele de cercetare penală au anchetat în mod nelegal drepturile private ale sale şi ale societăţii pe care o administra, competenţa D.N.A. fiind circumscrisă altor cauze penale.
Verificându-se acest aspect invocat de către revizuient, s-a constatat că organul de urmărire penală a respectat normele de competenţă prevăzute de Legea nr. 78/2000, întrucât s-a avut în vedere calitatea persoanei şi nu cuantumul prejudiciului.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen, revizuientul care a motivat că în mod greşit i-a fost respinsă cererea, întrucât D.N.A. şi-a încălcat competenţa săvârşind un abuz împotriva sa.
Tribunalul Argeş, prin Decizia penală nr. 275 din 30 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul S.D., pe care l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sus-arătatei decizii revizuientul a declarat recurs.
Prin Decizia penală nr. 368/R din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, recursul cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare care stat în cuantum de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că situaţia invocată de recurent nu poate fi analizată în procedura revizuirii întrucât nu se regăseşte printre cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. şi că în mod corect instanţa a apreciat ca nefondată cererea de revizuire.
S-a mai reţinut că motivele invocate sunt, de fapt, apărări de fond şi că analizarea acestora într-o cale extraordinară de atac, aşa cum este revizuirea, ar însemna periclitarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive a cărei revizuire se cere.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs numitul S.D. a declarat prezentul recurs.
Recursul este inadmisibil, deoarece abstracţie făcând de revederile art. 407 C. proc. pen., Înalta Curte constată exercitarea în cauză de către revizuient a căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunţate tot în recurs, ceea ce contravine, în mod evident, prevederilor art. alin. 3851 alin. (1) C. proc. pen. penală, potrivit cu care sunt supuse recursului în afara de sentinţe numai deciziile în apel iar nu şi decizii în recurs.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.D. împotriva deciziei penale nr. 368/R din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 113/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1119/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
---|