ICCJ. Decizia nr. 113/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 113/2012
Dosar nr. 1620/109/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 218 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Argeş s-a respins cererea de revizuire formulată de I.M.A. şi a fost obligată aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 17 martie 2011, s-a înregistrat referatul nr. 357/III/6/2010 din 12 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 329 din 14 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 832/2000, definitivă prin Decizia penală nr. 320/A din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi Decizia penală nr. 3044 din 25 iunie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că cererea de revizuire este nefondată, întrucât din probele administrate rezultă vinovăţia revizuientei în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (4) C. pen., iar sub aspect subiectiv, revizuienta a avut reprezentarea că pentru valorificarea filei CEC nu exista provizia necesară.
La dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise din partea revizuientei, prin care s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, susţinându-se că în cauză revizuienta nu este vinovată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, nu a semnat fila CEC în alb pentru care a fost condamnată, nu a completat fila CEC cu suma şi scadenţa, iar fila CEC a fost dată la solicitarea numitei G.T. drept garanţie în conformitate cu înţelegerea verbală privind plata eşalonată a produselor pe măsura vânzării.
Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329 din 14 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosar nr. 832/2000, definitivă prin Decizia penală nr. 320/A din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi Decizia penală nr. 3044 din 25 iunie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuienta a fost condamnată la 2 ani închisoare în cond. art. 57 şi 71 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., reţinând ca situaţie de fapt că revizuienta a instigat o altă persoană la completarea filei CEC cu date necorespunzătoare şi a indus în eroare partea civilă SNP P. Sucursala A. SA Piteşti, cauzând un prejudiciu de 160.000 RON.
Cererea de revizuire a fost înregistrată iniţial la Tribunalul Argeş la data de 16 septembrie 2008, iar prin sentinţa nr. 468 din 06 noiembrie 2008, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin Decizia penală nr. 27/A din 20 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, s-a admis apelul şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş pentru a se efectua cercetări sub aspectul temeiniciei cererii de revizuire.
Prin sentinţa penală nr. 100 din 23 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 322/R din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, s-a dispus trimiterea cererii de revizuire la Parchet pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, urmând a se efectua în cauză o expertiză grafică în legătură cu apartenenţa semnăturii pe fila CEC şi audierea martorilor I.L., D.D., B.A. şi G.T. privind contribuţia condamnatei la inducerea în eroare a părţii civile precum şi stabilirea scopului pentru care revizuienta a înmânat martorei G.A. această filă CEC.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică întocmit de către Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Argeş a concluzionat că fila CEC cu nr. A01700246191 a fost semnată de numita B.A., fiica revizuientei condamnate.
În cauză s-a procedat şi la audierea de către procuror a celor 3 martori.
În declaraţiile date de inculpată la soluţionarea pe fond a cauzei şi în căile de atac, aceasta a recunoscut că a încredinţat fila CEC parţial completată numitei G.T., cu intenţia folosirii drept garanţie şi că a primit marfa de la partea civilă, având mai multe contracte cu martora G.T., căreia i-a relatat despre introducerea în plată a filei CEC; la momentul introducerii filei CEC revizuienta avea cunoştinţă despre lipsa disponibilului în cont pentru acoperirea preţului mărfii primite şi nu are nicio relevanţă faptul că inculpata s-a înţeles cu martora să nu folosească această filă CEC.
Instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate rezultă împrejurarea că nu exista în cauză provizia necesară, sumele nefiind achitate din lipsă de disponibil, aspecte care duc la concluzia că revizuienta a determinat-o pe martora G.T. să completeze cu date nereale în titlu pentru efectuarea plăţii, determinând-o totodată la inducerea în eroare.
De asemenea, rezultă vinovăţia revizuientei sub aspectul participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, deoarece în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, cunoscând că nu are disponibil în cont, a emis o filă CEC martorei, urmând ca aceasta să facă plata mărfii fără a cunoaşte situaţia reală a contului.
Din pct. de vedere al laturii subiective, instanţa de fond a apreciat că nu este relevant faptul dacă revizuienta ori fiica acesteia ar fi semnat fila CEC în cauză, deoarece vinovăţia revizuientei rezultă din faptul că aceasta este cea care a determinat-o pe martora G.T. să săvârşească infracţiunea de înşelăciune.
Martora G.T., în declaraţia dată în cursul cercetării prealabile a cererii de revizuire, a susţinut că cea de-a doua filă CEC a fost primită în plic prin intermediul fiului ei, martorul D.D., martora necunoscând cine a semnat-o, întrucât în tranzacţiile derulate cu revizuienta, fila CEC reprezenta un instrument de plată, deoarece în alte condiţii marfa nu se încărca.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care nu se poate prelungi probatoriul testimonial administrat în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond.
În cauză, a reţinut instanţa de fond, nu se poate reţine incidenţa disp. art. 394 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen., texte potrivit cărora revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; un martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere sau un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals.
Conform disp. art. 403 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă în camera de consiliu fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului; instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prev. de lege şi dacă probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa în baza celor constatate dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire iar prin sentinţă, respingerea acesteia.
Instanţa de fond a apreciat, că în cauză, pentru motivele arătate, nu se impune admiterea în principiu a cererii de revizuire.
În concluzie, în baza disp. art. 403 alin. (3) teza a-II-a C. proc. pen. , tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta I.M.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuienta, susţinând, prin apărătorul său, motive de nelegalitate a hotărârii prin care a fost condamnată, întrucât, în opinia sa nu este vinovată de comiterea infracţiunii de înşelăciune, nu a semnat fila CEC în discuţie, lucru stabilit şi în urma expertizei grafologice judiciare.
Curtea a apreciat nefondat apelul revizuientei şi prin Decizia penală nr. 78/A din 8 septembrie 2011 a respins apelul.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuienta I.M.A., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii prin care a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. şi achitarea sa pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
În motivarea recursului, revizuienta arată că este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., nu a completat şi nu a semnat fila CEC, care a fost dată numitei G.T. la solicitarea acesteia, drept garanţie pentru plata mărfii.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive în cazurile prevăzute expres de disp. art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.
Recurenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., dispoziţii legale, potrivit cărora revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În speţă, nu este incident acest caz de revizuire, astfel că în mod corect prima instanţă a respins cererea de revizuire.
În cursul cercetărilor prealabile s-a efectuat un raport de constatare tehnico - ştiinţifică grafică întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Argeş, care a concluzionat că semnătura de pe fila CEC nr. A 01700246191 a fost semnată de B.A., fiica condamnatei.
De asemenea, au fost audiaţi martorii I.L., D.D., B.A. şi G.T.
Revizuienta I.M.A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), C. pen., reţinându-se în fapt că a determinat-o pe numita G.M.T. să completeze cu date nereale o filă CEC pe care i-a încredinţat-o, în vederea efectuării plăţii şi, totodată, a determinat-o pe aceasta să inducă în eroare pe partea civilă prin depunerea filei CEC fără acoperire, cauzând în acest fel un prejudiciu părţii civile de 160.000 RON.
Pe tot parcursul judecării cauzei în fond, precum şi în căile de atac, revizuienta I.M.A. nu a negat niciun moment că ea a fost cea care a emis fila CEC, filă pe care i-a încredinţat-o martorei G.M.T., apărându-se în sensul că intenţia ei a fost să folosească această filă CEC drept garanţie şi nu a avut drept scop ideea de a prejudicia partea civilă.
Mai mult, primele cereri de revizuire formulate de către revizuientă au vizat alte aspecte - declaraţiile pretins mincinoase ale martorului D.D., infracţiunea de fals comisă de martora G.M.T. constând în completarea filei CEC cu data scadentă şi suma datorată.
Este cert că revizuienta a cunoscut încă din timpul urmăririi penale cui aparţine semnătura de pe fila CEC respectivă, dar nu a invocat această împrejurare nici la judecarea cauzei în fond, nici în căile de atac.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Argeş a concluzionat în sensul că fila CEC nr. A 01700246191 a fost semnată de B.A., fiica condamnatei.
Această împrejurare este confirmată şi de către martorul I.L. audiat la procuror în cadrul efectuării actelor de cercetare, potrivit art. 399 C. proc. pen.
Chiar şi în condiţiile în care se reţine că revizuienta nu a semnat fila CEC, ci fiica acesteia, nu poate fi înlăturată vinovăţia acesteia pentru participaţia improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., din moment ce revizuienta a fost cea care a încredinţat fila CEC martorei G.M.T. şi a determinat-o pe aceasta să săvârşească infracţiunea de înşelăciune.
Prin urmare, rezultă că prin invocarea acestei împrejurări nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pentru a fi incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., astfel că cererea de revizuire a fost în mod corect respinsă.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientă.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta I.M.A. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 112/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
