ICCJ. Decizia nr. 1178/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1178/2012
Dosar nr. 536/35/2011
Şedinţa publică din 29 august 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8/PI/2012 din 08 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 25 şi 2781 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul L.A.F. împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2011 emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţinută prin rezoluţia din 23 septembrie 2011 emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în speţă s-a formulat plângere împotriva numitului P.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., iar instanţa competenţa să judece în primă instanţă o astfel de cauză este Judecătoria Oradea.
Prin sentinţa penală nr. 779/2012 din 24 mai 2012, Judecătoria Oradea, secţia penală, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea conform art. 39 alin. (1) C. proc. pen.
În baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. coroborat cu art. 35 alin. (1) C. proc. pen. teza a II-a şi 2781 alin. (1) C. proc. pen. a declinat în favoarea Curţii de Apel Oradea competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul L.A.F. împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2011 emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţinută prin rezoluţia din 23 septembrie 2011 emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca şi instanţă superioară ierarhic comună.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 27 octombrie 2011, petentul L.A.F. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2011, emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţinută prin rezoluţia din 23 septembrie 2011, emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la făptuitorul P.R.M., solicitând admiterea acesteia, în principal, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la organul de urmărire penală pentru redeschiderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. (2) C. pen., art. 180 alin. (3) C. pen., iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre judecare în ceea ce îl priveşte pe P.R.M. şi trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea spre competentă soluţionare. Totodată, petentul a criticat şi temeiul soluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de el prin aceiaşi rezoluţie.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că petentul L.A.F. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea înregistrată sub Dosar nr. 143/P/2008, împotriva numitului P.R.M. şi a altor două persoane, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. (2) C. pen., art. 180 alin. (3) C. pen., fapta sesizată constând în aceea că în data de 29 octombrie 2007, în timp ce se afla în clădirea redacţiei săptămânalului „G.O.” a fost înjurat, jignit şi agresat şi bătut de către făptuitor şi de două persoane necunoscute. Din declaraţia petentului L.A.F. rezultă că această acţiune care s-ar fi datorat relaţiilor de duşmănie create de instrumentarea în calitate de procuror a unor dosare penale privind pe P.R.M.
Potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen., Dosarul nr. 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi înregistrat sub Dosar nr. 39/P/2008, iar prin rezoluţia din 11 martie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza aceluiaşi text de lege, a fost preluat dosarul de procurorii din cadrul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat sub Dosar nr. 330/P/2008, la care a fost conexat Dosarul nr. 222/P/2008 prin ordonanţa din 13 mai 2008 a secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia din 21 iulie 2011, emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţinută prin rezoluţia din 23 septembrie 2011, emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului P.R.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj prevăzută şi pedepsită de art. 239 alin. (2) C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de persoane necunoscute sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de L.A.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
Aşa cum rezultă din plângere şi din precizarea petentului făcută în şedinţa publică, acesta este nemulţumit şi de temeiul în baza căruia s-a dispus faţă de el soluţia de netrimitere în judecată. Se mai reţine că la momentul săvârşirii faptelor petentul era procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi faptele au avut legătură cu atribuţiile sale de serviciu.
În drept normele de competenţă incidente raportat la starea de fapt expusă sunt: art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale (…) persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere (…) la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în prima instanţă”; art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. „Curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de către judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.”; art. 35 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. „În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. Competenţa de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa acestei instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea „art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. „Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.”
Cum în prezenta speţă, la momentul incidentului petentul avea calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi conform susţinerilor sale incidentul ar fi fost determinat de instrumentarea unor dosare privind pe numitul P.R.M. s-a apreciat că competentă să judece plângerea este Curtea de Apel Oradea.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a format Dosarul nr. 536/35/2011 având ca obiect conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea şi Curtea de Apel Oradea, fixându-se termen la 29 august 2012.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Petentul L.A.F. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrată sub nr. dosar 143/P/2008 împotriva numitului P.R.M. şi a altor două persoane, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. (2), 180 alin. (3) C. pen., constând în aceea că în data de 29 octombrie 2007, în timp ce se afla în clădirea redacţiei săptămânalului „G.O.” a fost înjurat, jignit, agresat şi bătut de către făptuitor şi de cele două persoane necunoscute.
Potrivit art. 209 alin. (41) C. proc. pen., Dosarul nr. 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi înregistrat sub nr. 39/P/2008, iar prin rezoluţia din 11 martie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza aceluiaşi text de lege a fost preluat dosarul de procurorii din cadrul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat sub nr. 330/P/2008 la care a fost conexat Dosarul nr. 222/P/2008 prin ordonanţa din 13 mai 2008 a secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale (…) persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere (…) la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza la prima instanţă”, ori potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute de C. pen. în (…) art. 239 alin. (2)”, iar conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen. „Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe”. Cum în prezenta speţă s-a formulat plângere împotriva numitului P.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (2) C. pen., competentă să judece în primă instanţă o astfel de cauză, este Judecătoria Oradea.
Din conţinutul plângerii formulată de petentul L.A.F. nu rezultă că acesta ar fi fost nemulţumit de soluţia dată de procuror în raport de fapta pentru care P.M.R. a formulat plângere împotriva acestuia, astfel încât nu există niciun element de natură să atragă competenţa materială a Curţii de Apel Oradea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul L.A.F. în favoarea Judecătoriei Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul L.A.F. în favoarea Judecătoriei Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1159/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1210/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
