ICCJ. Decizia nr. 1190/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1190/2012
Dosar nr. 470/45/2011
Şedinţa publică din 17 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul B.E. şi ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E. împotriva ordonanţei procurorului din 05 mai 2011 dată în dosarul nr. 50/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
A fost obligat petentul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa din 05 mai 2011 dată în dosarul nr. 50/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de:
- M.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.;
- B.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- P.R., Ţ.D., U.S., M.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.;
- magistraţii procurori B.D., C.A., A.G., C.F., P.C., C.P. şi C.R.R., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
- lucrătorii de poliţie M.L.E., N.V., C.A., C.D., B.V. şi D.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- magistraţii judecători S.E., C.M.D., C.P.T., C.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a mai dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competent în efectuarea urmăririi penale şi soluţionarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către magistraţii procurori V.E. şi C.S.
Din actele premergătoare efectuate în cauză procurorul, în raport cu plângerea penală a petentului B.E., a reţinut, faţă de numita M.M. (în prezent avocat în cadrul Baroului laşi) nu se poate începe urmărirea penală (în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen.), întrucât fapta pentru care s-a formulat plângere a constituit deja obiectul dosarului 443/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, soluţionat la data de 02 mai 2011, astfel încât în cauză, acţiunea penală nu poate fi exercitată.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi fată de numiţii B.G. şi B.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât simpla susţinere a persoanei vătămate cu privire la săvârşirea infracţiunii, pretins comisă în perioada cât aceştia au avut calitatea de magistraţi, susţinere neconfirmată de vreun indiciu, nu poate constitui temei al învinuirii.
Totodată, s-a mai reţinut că fată de magistratul procuror V.E. (procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, cu grad de procuror de înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie) şi C.S. (şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie - Serviciul Teritorial laşi), s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie competent în efectuarea urmăririi penale şi soluţionarea sub aspectul săvârşirii de către sus-numitii a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Fată de magistraţii procurori C.A., A.G. şi C.F. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pretins comisă de aceştia a constituit deja obiectul dosarului nr. 443/P/2010 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel laşi, a soluţionat la data de 02 mai 2010 prin neînceperea urmăririi penale, astfel încât în cauză acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, existând impedimentul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen.
De asemenea, prin aceeaşi ordonanţă s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale (în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen.) şi faţă de magistraţii procurori P.C. şi C.R.R. întrucât infracţiunea pretins comisă de aceştia a constituit deja obiectul dosarului nr. 722/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, soluţionat la data de 04 aprilie 2011 .
Faţă de magistraţii judecători S.E., C.M.D., C.P.T. şi C.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale (în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen.) întrucât faţă de aceştia a fost deja efectuate cercetări în dosarul nr. 10/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, soluţionat la data de 21 aprilie 2011, astfel încât în cauză, acţiunea penală nu mai poate fi exercitată.
Din acelaşi considerent s-a dispus neînceperea urmăririi penale (în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen.) şi faţă de lucrătorii de poliţie M.L.E., N.V., C.A., C.D., B.V. şi D.G. întrucât fapta prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pretins comisă de aceştia a constituit deja obiectul dosarului penal nr. 10/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi soluţionat la data de 21 aprilie 2011 pentru neînceperea urmăririi penale.
Obiectul dosarului nr. 10/P/2011 l-a constituit şi fapta prevăzută de art. 290 C. pen., pretind comisă de numiţii M.A., U.S., Ţ.D., P.R., astfel încât şi faţă de aceştia s-a dispus în prezenta cauză, neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., acţiunea penală nemaiputând fi astfel exercitată.
Cererea de probe solicitate a fost respinsă, apreciindu-se că acestea nu sunt utile cauzei.
Împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost soluţionată prin ordonanţa din 15 iunie 2011 dată în dosarul nr. 623/ll/2/2011 în sensul respingerii ca nefondată.
Prealabil soluţionării plângerii de către procurorul ierarhic superior, petentul B.E. a formulat plângere la instanţă cu motivarea că persoanele împotriva cărora a formulat plângere penală, nu au fost cercetate penal, că învinuiţii, în număr de peste 40 persoane, procurori, judecători, poliţişti, grefieri, avocaţi, foşti magistraţi au săvârşit faptele penale pentru care a formulat plângere, că s-a fraudat programul de distribuire aleatorie a cauzelor, că s-au sustras înscrisuri, că magistraţii sunt incompetenţi şi incompatibili, că s-au săvârşit acte ilegale şi abuzuri, că nu s-au respectat regulile de competenţă, că trebuiau extinse cercetările cu privire la alte fapte şi alţi făptuitori, că cercetările trebuiau efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de petent, similare cu cele invocate în toate cazurile în care are această calitate, exced cadrul procesual, întrucât potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., plângerile împotriva rezoluţiei procurorului sau ordonanţelor de netrimitere în judecată se soluţionează în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate.
S-a reţinut că petentul a depus înscrisuri, articole din presă care nu au legătura cu cauza.
Analizând cauza în raport cu dispoziţiile art. art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. instanţa de fond a constat că plângerea nu este fondată, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii din prezenta cauză, fiind conformă cu situaţia de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente.
Totodată, s-a mai reţinut că în cursul soluţionării cauzei petentul a invocat excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, art. 52 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. , art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 323 C. proc. pen., a întregului C. proc. pen., prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
Prima instanţă a apreciat că toate excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind contrare dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind inadmisibile şi în consecinţă nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale.
La data de 14 noiembrie 2011 petentul B.E. a declarat recurs privind dispoziţia din sentinţa penală nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În motivarea recursului petentul a arătat că este nemulţumit de faptul că instanţa de fond nu a trimis Curţii Constituţionale a României, spre competentă soluţionare excepţiile de neconstituţionalitatea pe care Ie-a invocat şi care au legătură cu prezenta cauză, considerând că în acest mod i-a fost încălcat dreptul procesual la apărare, dreptul la un proces echitabil, iar completul de judecată şi procurorul de şedinţă deşi erau incompatibili, nu s-au abţinut de a participa la soluţionarea cauzei.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului şi anume, 17 aprilie 2012, Înalta Curte din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. 1 teza I C. proc. pen., raporta la art. 29 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 47/1992, a pus în discuţia părţilor excepţia de tardivitate a recursului declarat în cauză împotriva dispoziţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele e se vor arăta în continuare.
Legea procesual penală şi legile speciale au stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele, art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în C. proc. pen. şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi suspuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, termenele în care pot fi exercitate acestea, precum şi cazurile de casare, în timp ce legile speciale au particularizat sistemul căilor de atac la materia specifică pe care o reglementează.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se reţine că petentul B.E. a declarat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă în dispozitivul sentinţei penale nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 14 noiembrie 201, constatându-se că respectiva cale de atac a fost tardiv formulată, întrucât nu a fost respectat termenul de 48 de ore de la pronunţare prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I, va respinge ca tardiv formulat, recursul declarat de petentul B.E. privind dispoziţia din sentinţa penală nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul B.E. privind dispoziţia din sentinţa penală nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1191/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1189/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
