ICCJ. Decizia nr. 1187/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1187/2012
Dosar nr. 311/1/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 151 din 22 aprilie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 257 C. pen., cu referire la art. 258 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.F., la 30 de pedepse de câte 4 luni închisoare. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare şi s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., a fost condamnată inculpata T.M., cetăţean român, studii 12 clase, administrator la SC C. I. SRL Oradea, necăsătorită, 1 copil minor, la 25 de pedepse de câte 4 ani închisoare. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, au declarat apel inculpaţii R.F. şi T.M.
Prin decizia penală nr. 139/A din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile penale declarate de inculpaţii R.F. şi T.M. împotriva sentinţei penale nr. 151/P din 22 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.F., născut la data de 16 martie 1935, pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 257 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 34 C. pen., ca urmare a decesului acestuia, la data de 22 martie 2004.
În baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a admis apelul penal declarat de inculpata T.M. împotriva sentinţei penale nr. 152/P/2004 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o şi s-a dispus rejudecarea cauzei cu privire la această inculpată de către aceeaşi instanţă, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata T.M. La termenul din 17 aprilie 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că hotărârea recurată a fost pronunţată înainte de modificarea C. proc. pen. prin legea 356/2006, astfel că recursul a fost formulat împotriva unei decizii definitive.
Deliberând asupra excepţiei invocate Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 385' alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în forma în vigoare la data pronunţării deciziei 139/A/ din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, puteau fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Având în vedere că prin decizia nr. 139/A/ din 28 iunie 2005 Curtea de Apel Oradea a admis apelul formulat de către inculpata T.M., a desfiinţat sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, hotărârea, sub acest aspect, a rămas definitivă la data pronunţării ei.
Împrejurarea că ulterior, prin Legea nr. 356/2006, dispoziţiile art. 3851 alin. (1) C. proc. pen. au fost modificate, calea de atac a recursului fiind prevăzută pentru toate deciziile pronunţate de instanţa de apel, indiferent de soluţia dispusă, este lipsită de relevanţă şi nu conduce la admisibilitatea recursului, întrucât, conform principiului activităţii legii procesual penale, hotărârile sunt supuse căilor de atac stabilite de legea în vigoare la momentul pronunţării lor, iar noua lege de procedură nu poate retroactiva şi nici nu poate aduce atingere caracterului definitiv al unei hotărâri judecătoreşti prin deschiderea unei noi căi de atac.
Ca atare, Înalta Curte constată că în prezenta cauză recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive, care, potrivit legii în vigoare la momentul pronunţării sale nu mai era supusă niciunei căi de atac, astfel că, îl va respinge ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata T.M. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1189/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1180/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
