ICCJ. Decizia nr. 140/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 140/2012
Dosar nr. 5426/91/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală 111 din 23 mai 2011 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.I., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ip. a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 19 septembrie 2010 până la pronunţare.
S-a dispus confiscarea cuţitului folosit pentru comiterea infracţiunii, ridicat cu ocazia cercetării la faţa locului şi înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea la data de 22 septembrie 2010.
A fost obligat inculpatul la 45,7 lei cheltuieli de transport către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea şi la dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a cheltuielilor de transport.
S-a luat act că părţile vătămate P.C., P.G.M. şi P.P. nu s-au constituit părţi civile.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 400 lei (în ursul urmăririi penale) şi taxa medico-legală de 526 lei (în cursul urmăririi penale, cont Spitalul Judeţean Focşani RO69TREZ6915041XXX0000202 deschis la Trezoreria Focşani) să fie avansat din fondul Ministerului Public.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 200 lei din cursul judecăţii să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2119/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul B.I. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în faptul că în noaptea de 18 septembrie 2010, în jurul orelor 22,oo, în timp ce se afla în domiciliul comun situat în judeţul Vrancea, i-a aplicat două sau trei lovituri cu un cuţit soţiei sale B.R., cauzându-i o plagă tăiată-înjunghiată profundă în zona gâtului ce a condus la decesul victimei.
Părţile vătămate P.S.L., P.G.M. şi P.P., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal (fila 40 dosar urmărire penală şi filele 25, 26, 35 dosar fond).
Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea, s-a constituit parte civilă cu suma de 457,2 lei reprezentând transportul victimei cu ambulanţa pe traseul Unirea Odobeşti – Spitalul Odobeşti cu dobânda legală aferentă (fila 38 dosar urmărire penală).
Inculpatul B.I. în declaraţia scrisă personal (aflată la filele 49-51 dosar urmărire penală) a recunoscut că a luat un cuţit de pe masa din bucătărie şi a aplicat trei lovituri victimei care nu a avut nicio reacţie de apărare fiind situată cu spatele şi în poziţia ghemuit. Inculpatul a arătat că a lovit victima pentru că a surprins-o întreţinând relaţii intime cu fiul ei şi pentru că în mod repetat i-a solicitat să părăsească locuinţa.
Înainte de începerea judecăţii în fond, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., susţinând că recunoaşte fapta, însă în declaraţia luată nu a recunoscut în totalitate împrejurările în care a omorât victima aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, invocând faptul că a aplicat o singură lovitură de cuţit victimei, şi nu trei, şi că a lovit victima pentru că l-a ameninţat cu moartea în timp ce ţinea cuţitul în mână. Prin urmare, poziţia procesuală a inculpatului nu este de recunoaştere totală a infracţiunii aşa cum cer dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., motiv pentru care instanţa a aplicat procedura obişnuită de judecare a cauzei prevăzută de art. 323 şi următoarele C. proc. pen.
Din probele administrate în cauză, Tribunalul a reţinut că la data de 18 septembrie 2010, pe fondul unor conflicte mai vechi avute cu soţia sa B.R. şi a unei discuţii spontane survenită în jurul orelor 2100 inculpatul s-a înarmat cu un cuţit de bucătărie şi s-a îndreptat spre soţia sa care se ascunsese în grădină lângă gardul ce o delimita de aleea de acces în locuinţă. Când a ajuns în spatele soţiei sale care stătea în poziţia ghemuit, inculpatul a lovit-o puternic de două – trei ori în zona gâtului, sub bărbie, cauzându-i o plagă tăiată în profunzime care i-a cauzat decesul.
Dându-şi seama că şi-a omorât soţia, inculpatul a acoperit-o cu o haină, apoi a plecat la fosta soţie T.S. unde s-a întâlnit cu fiica sa L.V.P., le-a adus la cunoştinţă fapta comisă, iar a doua zi dimineaţa, s-a autodenunţat.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale scrisă personal de acesta şi care se coroborează cu planşele foto aflate la fila 32 dosar urmărire penală şi cu raportul de constatare medico-legală (filele 64-65 dosar urmărire penală).
În planşele foto se observă clar pe gâtul victimei, în afara plăgii tăiate, alte două plăgi tăiate de dimensiuni mai mici confirmate de medicul legist în raportul de constatare medico-legală, fapt ce dovedeşte că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul şi nu una singură aşa cum a susţinut în cursul judecăţii.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că decesul victimei a fost cauzat de plagă tăiată profundă de cca.17/2,5 cm din regiunea cervicală, cu secţionarea tuturor elementelor anatomice şi evidenţierea planului osos al coloanei vertebrale cervicale.
Prin urmare, Tribunalul a reţinut că lovitura aplicată victimei a fost extrem de puternică, iar acest fapt coroborat cu modul în care inculpatul a acţionat formează convingerea că a urmărit suprimarea vieţii soţiei sale.
S-a apreciat că nu se poate reţine ca fiind reală susţinerea inculpatului că a lovit ca reacţie la ameninţarea cu moartea proferată în acel moment de victimă, având în vedere că aceasta se ascunsese de inculpat şi că lovitura i-a fost aplicată prin surprindere, din spate, poziţia ei fiind cu spatele spre locuinţă (direcţia din care s-a deplasat inculpatul).
Prin urmare, s-a apreciat că starea de provocare invocată de inculpat nu se confirmă şi nu poate fi reţinută în favoarea sa.
De asemenea, neînţelegerile dintre inculpat şi victimă nu scuză în sensul art. 73 C. pen., fapta comisă de inculpat.
În timpul urmăririi penale şi al judecăţii s-a acreditat ideea de către inculpat şi martora T.S. (fost soţie a inculpatului) că victima întreţinea relaţii intime cu fiul său, P.C., şi că acest fapt a fost una dintre cauzele pentru care inculpatul s-a hotărât să îşi omoare soţia.
Situaţia relatată nu a fost confirmată de probe, în dosarul de urmărire penală existând copii de pe probele administrate într-un alt dosar (4615/P/2005) din care rezultă că acuzaţia adusă victimei este nefondată şi că neînţelegerile dintre părţi au avut la bază prezenţa nedorită a fiului victimei în locuinţă.
În drept, fapta inculpatului de a aplica o lovitură cu cuţitul de o mare intensitate soţiei sale în zona gâtului, cauzându-i o plagă tăiată profundă ce a generat decesul, constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru care urmează să răspundă penal.
Instanţa a dispus condamnarea inculpatului şi la individualizarea pedepsei a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei, împrejurările în care inculpatul a acţionat, starea conflictuală dintre părţi, obiectul folosit şi intensitatea deosebită a loviturii, dar şi faptul că inculpatul s-a autodenunţat şi a regretat săvârşirea infracţiunii.
În temeiul art. 65 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, condamnarea dispusă atrăgând nedemnitatea de a exercita astfel de funcţii.
Aceleaşi drepturi au fost interzise şi ca pedeapsă accesorie conform art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului fiind necesară protejarea în continuare a ordinii publice de pericolul la care ar fi expusă prin punerea în libertate a inculpatului, care s-a dovedit a avea un comportament violent, dată fiind şi antecedenţa sa penală.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit pentru suprimarea vieţii victimei.
În baza art. 15 C. proc. pen., instanţa a luat act că părţile vătămate P.C., P.G.M. şi P.P., nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vrancea care a transportat victima la Spitalul Odobeşti conform adresei nr. 674 din 04 noiembrie 2010 (file 38 dosar urmărire penală).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.I. criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea apelului inculpatul a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., deşi a avut o poziţie sinceră recunoscând comiterea faptei.
A mai arătat inculpatul că în mod greşit nu au fost reţinute în favoarea sa circumstanţe atenuante deşi au fost audiaţi martori în circumstanţiere şi a depus la dosar înscrisuri.
Prin apelul promovat inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 225/A din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 23 mai 2011 a Tribunalului Vrancea, apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pentru motivul prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, rejudecând, reducerea pedepsei în condiţiile aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşită de acesta.
Starea de fapt reţinută în cauză este corectă, fiind fundamentată pe ansamblul probelor administrate în cele două faze ale procesului penal.
Astfel, rezultă, ca situaţie de fapt, împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei B.R. (soţia sa) o lovitură de mare intensitate, cu un cuţit, în zona gâtului, provocându-i o plagă tăiată profundă ce a determinat decesul acesteia.
Din concluziile raportului de constatare medico – legală rezultă că victima a mai prezentat două plăgi tăiate în zona cervicală de o intensitate redusă, ceea ce dovedeşte că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri victimei, cu acel cuţit, deşi cu ocazia audierii, acesta a arătat că a aplicat victimei o singură lovitură cu un cuţit.
Mai mult, inculpatul a declarat că nu a făcut decât să se apere de atacul victimei şi a aplicat o lovitură, la întâmplare, deşi probele au demonstrat că lovitura a fost aplicată victimei din spate.
Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că nu se justifică aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta a fost just individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, dar şi ca modalitate de executare.
Potrivit disp. art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
În speţă, instanţele au apreciat corect asupra gravităţii faptei şi a împrejurărilor în care a fost comisă, urmarea produsă şi atingerea gravă adusă relaţiilor sociale ce apără integritatea şi viaţa persoanei, aspecte care, coroborate şi cu persoana inculpatului ( care a avut o atitudine relativ sinceră), nu impune reţinere în favoarea acestuia, a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi nici reducerea pedepsei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I..
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 225/A din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 septembrie 2010 la 19 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 133/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
