ICCJ. Decizia nr. 1424/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1424/2012
Dosar nr. 1926/85/2011
Şedinţa publică din 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 174 din 05 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. ori în infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului M.I. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
în baza art. 71 a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe o perioadă de 7 ani care reprezintă termenul de încercare.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul M.I. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la Serviciu de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca datele privitoare la lit. a), b), c), d) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune din cadrul Tribunalului Sibiu.
În baza art. 359 C. pen. raportat la 864 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor şi obligaţiilor dispuse prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi şi penalităţi până la plata integrală a sumei.
În baza art. 14, art. 346 C. pen. raportat la art. 45 C. proc. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de procuror şi însuşită de partea civilă C.D. prin reprezentant legal G.C. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.
În baza art. 191 C. pen. a fost obligat inculpatul M.I. să plătească statului suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul M.I. de 21 ani şi partea civilă C.D.A. de 13 ani sunt consăteni, ambii locuind din localitatea C., jud. Sibiu. Nu au fost la şcoală împreună şi nici nu au fost prieteni sau iubiţi înainte de 23 octombrie 2010, întâlnindu-se doar cu o zi înainte în locuinţa inculpatului, unde victima, inculpatul împreună cu alte patru fete, au ascultat muzică la calculatorul acestuia.
La data de 23 octombrie 2010 în jurul orelor 19, minora C.D. împreună cu verişoara sa G.C.A. au plecat de acasă, cu intenţia de a cumpăra pâine de la magazinul din sat. Atunci când au ajuns în dreptul imobilului inculpatului M.I., s-au întâlnit cu acesta care se întorcea de la barul din sat, unde, împreună cu prietenii şi martorii din dosar, au consumat alcool.
Inculpatul M.I. le-a invitat în locuinţa sa pentru a asculta muzică la calculator, lucru cu care fetele au fost de acord.
De precizat că inculpatul M.I. locuieşte cu fratele şi părinţii săi într-un imobil compus din două apartamente distincte situate în aceeaşi curte, însă cu intrări diferite: un apartament ocupat de inculpat şi care este compus din două camere ce au expuse ferestrele spre stradă şi cu intrare separată, iar celălalt apartament este compus din două camere şi bucătărie şi este ocupat de părinţii şi fratele inculpatului M.A.
După ce a intrat cu cele două fete în locuinţa ocupată de inculpat, aceştia au ascultat circa 30 minute muzică, timp în care a venit şi fratele inculpatului care l-a întrebat ce face, după care a plecat, iar inculpatul a încuiat uşa în urma lui.
Fără a le ameninţa în vreun fel, acesta a scos un cuţit din buzunar, pe care l-a pus pe masă. Pentru că s-a făcut relativ târziu şi a observat că inculpatul a trântit-o pe minora C.D. pe pat, G.C.A., fîindu-i frică şi de mama ei că ar certa-o pentru că a rămas prea mult timp în sat, s-a ridicat să plece, moment în care acesta i-a descuiat uşa şi i-a permis să plece, spunându-i victimei să rămână.
După plecarea acesteia, inculpatul a încuiat uşa, şi fiind în stare avansată de ebrietate a început să-şi pună în aplicare planul de a întreţine raporturi intime cu minora. în acest scop, a sărutat-o, a trântit-o pe pat, iar aceasta i-a spus că nu doreşte să întreţină raporturi intime, întrucât „are doar 14 ani şi ar fi bine să mai aştepte vreo doi ani";.
Această împrejurare reiese din declaraţia scrisă personal de inculpatul M.I. Această precizare s-a apreciat a fi relevantă privind calificarea faptei, întrucât este un aspect important al cauzei, fapt ce a făcut necesară menţionarea sa.
Cu toate că minora şi-a motivat refuzul întreţinerii raporturilor intime, inculpatul M.I. a trecut treptat la înfrângerea voinţei acesteia şi prin violenţă fizică, verbală şi psihică, a consumat raport intim cu minora C.D., raport ce a condus la deflorarea ei, aşa cum reiese din actul medico - legal aflat la dosarul cauzei.
Din acelaşi act medico-legal reies şi leziunile produse acesteia la nivelul gâtului prin compresiune cu mâna, precum şi prin zgâriere, leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale. Certificatul atestă de asemenea prezenţa spermatozoizilor în conţinutul vaginal consecvent consumării unui sau unor raporturi sexuale, „aspecte ce pot data din 23 octombrie 2010";. Conform celor susţinute de minoră, aceasta ar fi fost trântită cu capul de dulap, strânsă de gât, împinsă pe pat şi obligată împotriva voinţei ei să întreţină raporturile sexuale atestate ştiinţific, susţinere ce se coroborează şi cu conţinutul probei ştiinţifice efectuată în cauză.
Contrar acestor susţineri, inculpatul M.I. a declarat pe tot parcursul procesului penal, că relaţiile intime consumate s-au realizat cu acordul minorei C.D.A.
Instanţa a reţinut că în cauză s-a comis un viol şi pentru a reţine această faptă a avut în vedere alături de actul medico-legal şi declaraţia victimei C.D.A. şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv declaraţia martorei G.C., declaraţiile prietenilor inculpatului B.A., R.C., a fratelui inculpatului M.A. şi a mamei victimei, G.C., declaraţii din al căror conţinut s-a concluzionat că inculpatul M.I. a consumat raporturi intime prin violenţă fizică şi psihică.
Astfel, conform declaraţiei numitei G.C., mama minorei C.D.A., în seara zilei de 23 octombrie 2010, fiica sa a plecat din locuinţă cu intenţia de a se deplasa la magazinul alimentar din satul C. în jurul orei 21:15, întrucât fiica sa nu a revenit la domiciliul, a plecat în căutarea acesteia şi s-a întâlnit cu nepoata sa G.A. care i-a comunicat că D. se află în locuinţa lui M.I. împreună cu aceasta şi cu numita A.D. s-a deplasat către locuinţa acestuia şi, când a ajuns în dreptul porţii a văzut-o pe fiica sa ieşind din curtea casei acestuia plângând, cu cureaua de la pantaloni desfăcută, unul dintre nasturii pantalonilor rupt. în urma insistenţelor sale, fiica sa i-a spus că a fost supusă de către M.I. unui act sexual împotriva voinţei sale, motiv pentru care G.A. a sesizat organele de poliţie.
Minora C.D.A. a declarat că în seara zilei de 23 octombrie 2010, a plecat de la locuinţa sa împreună cu G.A. cu intenţia de a merge la magazinul alimentar pentru a cumpăra pâine. Pe traseu au trecut prin faţa casei inculpatului M.I., iar acesta,, aflându-se în dreptul porţii a strigat-o şi a invitat-o în locuinţă pentru a-i arăta ceva pe calculator. împreună cu G.A. a intrat în locuinţa inculpatului şi au stat o perioadă toţi trei într-o cameră unde se afla calculatorul, la un moment dat inculpatul cerându-i lui G.A. să iasă afară din casă. Un timp minora a rămas singură la calculator şi, în momentul în care a revenit, inculpatul a prins-o de la spate în braţe şi a împins-o pe pat. Partea vătămată a declarat:„m-am ridicat repede şi am fugit în hol şi am încercat să deschid uşa de acces în locuinţă pentru a ieşi în curte, însă aceasta era încuiată. M-a luat în braţe şi m-a aruncat într-un pat din acel hol, după care a venit peste mine. M-am luptat cu el împingându-l, iar acesta m-a prins de păr şi m-a lovit cu capul de un dulap din acea încăpere. Aproximativ 2-3 ore, a încercat să-mi dea pantalonii jos, mă ţinea de mâini, mă trăgea de păr, m-a lovit şi la gât cu mâna, încerca în toate felurile să mă dezbrace, dar nu reuşea, întrucât mă luptam din răsputeri cu el. Când ţipam îmi punea mâna la gură şi îmi spunea să tac."; Conform declaraţiilor părţii vătămate, la un moment dat în acest interval de timp, a auzit bătăi în uşă, însă nu a putut ţipa întrucât inculpatul i-a acoperit gura cu mâna, bătăile în uşă fiind urmate de bătăi în geam şi a recunoscut vocea martorului B.A. Minora a mai precizat că, în momentul în care a auzit bătăi în geam a strigat la acesta atenţionându-l că inculpatul nu o lasă să plece şi că ar fi încercat să-i atragă atenţia acestuia, însă fără rezultat.
Ulterior, datorită atitudinii agresive minora a cedat astfel încât inculpatul a reuşit s-o dezbrace şi, ţinând-o strâns de încheieturile mâinilor şi deasupra coatelor şi a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal. După finalizare, inculpatul a înfipt un cuţit în uşa camerei, spunându-i să tacă dacă doreşte să fie bine, deschizând uşa şi lăsând-o să plece.
S-a reţinut că declaraţiile minorei C.D.A. se coroborează cu cele ale martorei G.C.A. care a declarat, că, aflându-se în locuinţa inculpatului împreună cu verişoara sa, în urma invitaţiei făcute de acesta, la un moment dat în timp ce se aflau toţi la calculator inculpatul a scos din buzunar un obiect asemănător unui cuţit, aflat într-o teacă metalică pe care l-a aşezat pe masa calculatorului. Au stat în locuinţa inculpatului M.I. timp de 15-30 minute, timp în care martora a constatat că acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, exprimându-se vulgar. În momentul în care martora a intenţionat să plece, minora C.D.A. a vrut să o însoţească însă, inculpatul a împins-o pe aceasta pe pat, spunând că poate pleca numai ea, împingând-o spre ieşire. Până la momentul ieşirii sale din casă martora a văzut că M.I. a mai împins-o de două ori pe C.D.A. pe pat. Ulterior, s-a întâlnit cu mama părţii vătămate, martora relatând aceleaşi împrejurări ca şi G.C.
Martorul B.A. a precizat că l-a întrebat pe fratele martorul M.A., unde este inculpatul şi acesta i-a spus că este în casă cu o fată. Pentru că voiau să plece la A., împreună cu inculpatul şi cu prietenul lor, martorul R.C. s-a dus la geamul locuinţei, l-a deschis, a observat că înăuntru era întuneric, însă a auzit când o fată i s-a adresat „dă-l de pe mine";, iar inculpatului „dă-te jos, mă N. de pe mine";.
Despre aceeaşi uşă încuiată a locuinţei inculpatului M.I., a relatat şi martorul R.C. Acesta a mers primul să-l cheme pe inculpatul M.I. să plece împreună la A. conform înţelegerii lor, iar în curtea casei s-a întâlnit cu fratele lui, M.A., care i-a spus că inculpatul se află în casa de sus, cu o fată şi ascultă muzică la calculator. După ce M.A. a plecat spre magazin, martorul a încercat la uşa inculpatului, a constatat că era încuiată, l-a strigat, însă acesta nu i-a răspuns. A întrebat-o pe mama inculpatului, care ieşise în curte, unde este fiul ei, iar aceasta i-a răspuns că dacă uşa este încuiată, înseamnă că M.I. nu este acasă. Mai târziu martorul s-a întâlnit cu mama fetei şi cu victima care plângea şi au spus că minora a fost violată.
Din ansamblul probator de la dosar, instanţa a reţinut că în data de 23 octombrie 2010, inculpatul M.I. a întreţinut relaţii intime cu minora C.D.A. împotriva voinţei ei prin exercitarea de violenţe fizice, prin compresiune la nivelul membrelor inferioare şi gât (actul medico-legal), prin dezbrăcarea acesteia cu forţa (a se vedea declaraţia mamei sale - G.C. şi a verişoarei victimei G.C.A.) precum şi prin violenţă morală. Constrângerea morală a fost reţinută raportat la starea victimei, la vârsta ei, la puterea ei de rezistenţă morală. Totodată s-a avut în vedere şi persoana inculpatului, Constituţia sa fizică, starea de ebrietate avansată în care se afla, raportat apoi şi la incapacitatea fizică a victimei de a opune rezistenţă făptuitorului, care încerca să aibă raport sexual cu ea, în casa sa, cu uşa încuiată şi cu un cuţit pe masă.
Toate aceste împrejurări şi probe au confirmat, în opinia instanţei, teza comiterii infracţiunii de viol cu o minoră sub 14 ani. Referitor la vârsta minorei, instanţa a avut în vedere declaraţia inculpatului dată la circa 3 ore de la comiterea faptei, astfel că încadrarea juridică constituie infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Pentru toate aceste împrejurări, instanţa a respins, conform art. 334 C. pen., cererile de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii deduse judecăţii din cea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în cea de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 C. pen. (întrucât aici se prezumă că raportul intim s-a realizat cu acceptul victimei, ori faţă de cele de mai sus o astfel de ipoteză este exclusă) şi nici în cea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu motivarea că, faţă de recunoaşterea inculpatului M.I. în faza de urmărire penală că victima l-a atenţionat că are doar 14 ani şi că nu doreşte să înceapă viaţa sexuală, preferând să mai aştepte încă doi ani acest moment, revenirile ulterioare ale inculpatului, prin care a susţinut că nu a cunoscut vârsta acesteia coroborată cu împrejurarea că victima era mai dezvoltată fizic decât vârsta biologică, neputând conduce în opinia instanţei la concluzia că M.I. ar fi fost în eroare cu privire la vârsta reală a acesteia.
Stabilind vinovăţia inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere împrejurarea că este la prima confruntare cu legea penală şi că s-a prezentat în faţa organelor judiciare la fiecare termen, regretând sincer fapta comisă, faptă pe care a pus-o pe seama alcoolului şi vârstei sale, nu mult trecută peste majorat.
Aşa fiind şi având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 52 şi 72 C. pen. şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen., având în vedere gravitatea faptei, în concret comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, datele ce reies din referatul presentenţial şi circumstanţele ce pledează în favoarea inculpatului, şi convingerea instanţei că fiind îndeplinite cerinţele art. 861 C. pen., scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de penitenciar, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este greşit individualizată raportat la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că în mod nejustificat au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., precum şi faptul că daunele morale acordate părţii vătămate minore sunt neîndestulătoare raportat la suferinţele fizice şi psihice cauzate acesteia.
Prin decizia penală nr. 3/A din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 174 din 05 octombrie 2011 pronunţate de Tribunalul Sibiu, a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în privinţa individualizării pedepsei aplicate inculpatului M.I. precum şi sub aspectul laturii civile a cauzei, în privinţa daunelor morale acordate părţii vătămate C.D.A. şi procedând la o nouă judecată a înlăturat disp. art. 74 lit. c) C. pen. precum şi ale art. 861 şi urm. C. pen. reţinute în favoarea inculpatului M.I.
A stabilit la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. a) C. pen. şi a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.
A stabilit la 40.000 RON daunele morale acordate părţii vătămate C.D.A. prin reprezentant legal G.C.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A reţinut instanţa de apel că sunt fondate criticile aduse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, privind greşita individualizare judiciară a pedepsei de către instanţa de fond, prin prisma criteriilor reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De asemenea, a reţinut că modalitatea concretă de comitere a faptei, prin exercitarea actelor de violenţă şi constrângerea unei minore de 13 ani la raport sexual, atitudinea nesinceră a inculpatului care, chiar şi în contextul existenţei unor acte medicale care confirmă agresiunea asupra minorei, a recunoscut doar circumstanţiat comiterea faptei, susţinând că a avut acordul părţii vătămate, sunt elemente care justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, o pedeapsă în cuantumul stabilit de prima instanţă nefiind în măsură să realizeze scopul preventiv şi coercitiv prev. de art. 52 C. pen.
A avut în vedere consecinţele grave ale faptei inculpatului asupra dezvoltării ulterioare a minorei, precum şi conduita inculpatului pe parcursul procedurilor, lipsa empatiei faţă de victimă, precum şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, care au relevat influenţa intensă exercitată de factorii negativi asupra conduitei generale a inculpatului comparativ cu factorii pozitivi. Astfel, s-a arătat că pentru stoparea comportamentului indezirabil este necesară implicarea inculpatului în activităţi de consiliere, axate pe controlul pulsiunilor sexuale, dezvoltarea judecăţilor morale şi empatiei, întrucât în absenţa acestui demers, şansele renunţării de către inculpat la acest comportament din proprie iniţiativă fiind reduse, el neavând mijloace necesare şi nici dorinţa reală de schimbare.
A constatat că o pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cum a fost stabilită de prima instanţă, nu corespunde gravităţii deosebite a faptei comise şi nu poate să asigure prevenţia generală şi specială reglementată de lege.
A apreciat că incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. coroborate cu art. 76 lit. a) C. pen. este justificată prin prisma lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, acesta aflându-se la primul contact cu legea penală, constatându-se totodată că sus-numitul se află la o vârstă abia trecută de majorat, când reprezentarea consecinţelor faptelor sale şi asumarea acestora poate fi deficitară. în schimb, având în vedere că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, recunoaşterea circumstanţiată a faptei, contrar evidenţei probelor de la dosar, neputând avea semnificaţie juridică penală din perspectiva art. 74 lit. c) C. pen., instanţa de apel a înlăturat această circumstanţă atenuantă judiciare reţinute de instanţa de fond în favoarea inculpatului. A constatat că nu mai sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 86 1 şi urm C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.
Cu privire la latura civilă a cauzei, a constatat că daunele morale stabilite de prima instanţă nu sunt în măsură să reprezinte o compensaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea vătămată minoră prin fapta reprobabilă a inculpatului, faţă de consecinţele grave produse asupra dezvoltării ulterioare a minorei şi faţă de impactul avut asupra familiei acesteia. Prejudiciul suferit de minoră derivă, în mod incontestabil, din lezarea demnităţii, onoarei şi nu în ultimul rând, din atingerea adusă dreptului său la libertate sexuală; la stabilirea prejudiciului nu trebuie neglijată vârsta fragedă a minorei, faptul că aceasta şi-a început viaţa sexuală într-un mod brutal, împrejurarea că trăieşte într-o comunitate restrânsă, unde, după comiterea faptei de către inculpat, ea este cea percepută ca fiind neserioasă şi „lucru slab";, conform depoziţiei martorului B.A.. Astfel, pentru a asigura o justă compensare a prejudiciului moral cauzat de inculpat prin fapta sa ilicită, a considerat justificată acordarea, cu titlu de daune morale, a sumei de 40.000 RON, conform solicitării când s-a exercitat din oficiu acţiunea civilă pentru minora victimă a infracţiunii.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond. A mai solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) sau art. 198 alin. (1) C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.I. este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte, raportat la persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, atitudinea acestuia care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, este încadrat în muncă ca muncitor necalificat la SC A.M.T. SRL, apreciază că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă al cărui cuantum să fie orientat sub minimul special prevăzut de lege. Executarea pedepsei în mediul penitenciar pe o perioadă de 5 ani este de natură să asigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei, să îl determine pe inculpat să înţeleagă semnificaţia exigenţelor sociale şi necesitatea de a respecta normele de conduită în societate şi de a avea o comportare onestă şi morală. Se constată că în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante menţionate mai sus, deoarece inculpatul nu are antecedente penale şi se poate considera că acesta a avut o conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii.
Înalta Curte constată că în cauză se impune a se da o eficienţă mai mare dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere vârsta inculpatului, faptul că este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut săvârşirea faptei, are un loc de muncă, astfel, apreciază că se impune reducerea pedepsei, iar pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie reprezintă un tratament penal corespunzător pericolului social al faptei şi persoana inculpatului.
Astfel, aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare şi modalitatea de executare a acesteia cu executare în regim de detenţie sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. şi reflectă o individualizare temeinică.
Cu privire la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev de art. 197 alin. (1) sau art. 198 alin. (1) C. pen., aceasta nu pot fi primită, având în vedere că inculpatul nu a formulat apel împotriva sentinţei primei instanţe achiesând implicit la încadrarea juridică dată faptei de către instanţa de fond. Totodată, din probele administrate rezultă că raportul sexual s-a consumat prin exercitarea unor acte de violenţă şi prin ameninţare, astfel că încadrarea juridică în infracţiunea prev de art. 197 alin.(1)şi (3) C. pen. este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii menţionate.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, faţă de decizia din 5 noiembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, care este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c Marii Britanii, în sensul că interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se face în mod automat, prin efectul legii, ope legis, ci se supune aprecierii instanţei de judecată, în funcţie de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen., Înalta Curte va interzice inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 2 lit d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 3/A din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.I. şi rejudecând, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate care nu contravin dispoziţiilor prezentei hotărâri.
În baza art. 192 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 3/A din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.I.
Rejudecand, reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) -art. 76 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate care nu contravin dispoziţiilor prezentei hotărâri.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu al recurentului inculpat M.I., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1398/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1426/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
