ICCJ. Decizia nr. 1229/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa penală nr. 1229/2012
Dosar nr. 3617/85/2011
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3617/85/2011 s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public şi în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice reţinute faţa de inculpatul G.I. din infracţiunile de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3)2 C. pen. şi de incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), 37 lit. a) C. pen., în infracţiunile de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 alin. (3) C. pen. şi de incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), 37 lit. a), 37 lit. b) , art. 39 C. pen.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), 37 lit. b), art. 39 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 37 lit. b), art. 39 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 765 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 78 din 29 martie 2006 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală din 20 iulie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, decizia penală din 16 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus contopirea acestui rest neexecutat de pedeapsă cu pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară aplicată prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea de viol urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară sporită la 17 ani şi pedeapsa complementară şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa de faţă pentru infracţiunea de incest, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.
În baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară, sporită la 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând din data de 5 iunie 2011 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii de faţă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., la data eliberării din penitenciar.
În baza art. 17 raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu de Ministerul Public şi în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea minorei G.A.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 3 din 4 iunie 2011, inculpatul G.I. în timp ce se afla în locuinţa sa din localitatea C., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa minoră, G.A., în vârstă de 12 ani, împotriva voinţei şi profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv, declaraţia părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, raportul de constatare medico-legal, declaraţiile martorilor T.C., S.D., G.S., B.M., G.L.R., precum şi declaraţiile inculpatului G.I.
Audiat fiind în timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a luat act de cererea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 320 1 C. proc. pen., procedând la judecarea cauzei în raport de probele administrate în cursul urmăririi penale.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 6/A din 31 ianuarie 2012, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3617/85/2011, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din arestării preventive, începând cu data de 05 iunie 2011 până la data de 31 ianuarie 2012 şi a menţinut starea de arest a inculpatului, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în raport de atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret manifestată, susţinând că pedeapsa rezultantă este prea mare şi în raport de sporul nejustificat aplicat. De asemenea, a mai arătat că din cuantumul pedepsei rezultante nu rezultă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. deşi instanţa de fond retine acest text de lege în hotărâre.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut hotărârea primei instanţe, este legală şi temeinică.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, circumstanţele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, fiind recidivist, dar şi atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum şi atitudinea acestuia anterior comiterii faptelor.
Ambele instanţe au ţinut seama de faptul că inculpatul a profitat de lipsa soţiei, respectiv a mamei minorei şi a comis faptele împotriva propriei sale fiice în vârstă de doar 12 ani, precum şi de insistenţa sa în activitatea infracţională, în sensul că a comis fapta cu violenţă, într-o cameră în care se mai aflau doi nepoţi, minori şi aceştia şi nu şi-a stopat activitatea infracţională nici la cererea minorei, nici a vărului ei.
Totodată, aşa după cum a reţinut şi instanţa de control judiciar, în cauză se constată că instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., acesta beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, însă aceasta nu înseamnă că judecătorul era obligat să îi aplice o pedeapsă egală cu minimul pedepsei închisorii astfel redus.
În raport de toate aceste aspecte, se apreciază că pedepsele astfel stabilite au fost just individualizate, pedeapsa rezultantă fiind stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia şi nici înlăturarea sporului, aplicarea acestuia fiind pe deplin justificată.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 6/A din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 iunie 2011 la 19 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 134/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
