ICCJ. Decizia nr. 1427/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1427/2012
Dosar nr. 19515/63/2010
Şedinţa publică din 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 de la 30 ianuarie 2011 Tribunalul Dolj, în baza art. 257 alin. (1) C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.O.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar în baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 9 ani; în baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: -se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; - va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă; - va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării; s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii executării drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale; în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 23 decembrie 2010 la zi, iar conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.O.F., dacă nu este reţinut în altă cauză.
S-a constatat că s-au restituit denunţătorului P.V. sumele de 10.000 euro (remisă anterior inculpatului şi respectiv 5.000 euro folosită la organizarea flagrantului) şi a fost obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost trimis în judecată inculpatul D.O.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în fapt în aceea că la data de 31 octombrie 2010, martorul denunţător P.V. şi prietenul acestuia - M.G.A. - ambii jandarmi în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Olt, au asistat la desfăşurarea unei partide de fotbal ce s-a disputat între echipa C.S.S. C. şi o altă echipă de fotbal de juniori, la stadionul C.A. situat în municipiul Slatina, în apropierea Tribunalului Olt.
Acolo, M.G.A. s-a întâlnit cu o mai veche cunoştinţă de-a sa, inculpatul D.O.F. Cei doi se cunoşteau din perioada în care M.G.A. asigura, în calitate de jandarm, paza şi protecţia magistraţilor de la Tribunalul Olt, iar D.O.F. funcţiona în cadrul biroului de presă al aceleiaşi instanţe. Acesta a fost şi momentul în care, M.G.A. i-a făcut cunoştinţă lui D.O.F. cu P.V. , discuţiile de început dintre aceştia având ca subiect fotbalul pentru juniori şi faptul că în viitorul apropiat P.V. intenţiona să-şi înscrie fiul la o şcoală de fotbal, i-a oferit câteva sfaturi noii sale cunoştinţe.
Tot cu această ocazie, inculpatul D.O.F. s-a prezentat ca fiind procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, situaţie în care, martorul M.G.A. i-a relatat că şi P.V. este absolventul al Facultăţii de Drept S.H. din Bucureşti şi a susţinut de mai multe ori examenul de admitere în magistratură organizat de I.N.M., pe care însă nu l-a promovat niciodată.
Faptul că denunţătorul este absolvent al facultăţii de drept, este atestat de diploma de licenţă, depusă în copie, emisă de Universitatea S.H. din Bucureşti, la 20 februarie 2008, după ce a absolvit examenul de licenţă în sesiunea iulie 2007.
Reacţia inculpatului D.O.F. a fost promptă, explicându-i denunţătorului P.V. că nu are nici o şansă să promoveze acest examen „fără să plătească locul înainte";. Inculpatul a afirmat că îl cunoaşte personal pe directorul I.N.M., B.C., explicând în acelaşi timp că acesta este cel care numeşte comisiile de examinare, participă la întocmirea subiectelor şi, numai în situaţia în care i se va remite suma de 10.000 euro, este sigură promovarea examenului.
D.O.F. a fost foarte convingător afirmând de asemenea că el însuşi a intrat în magistratură prin acelaşi procedeu şi de atunci a rămas prieten cu directorul I.N.M., B.C., oferindu-se să fie persoana care să remită directorului cei 10.000 euro pentru ca acesta, în virtutea funcţiei sale şi a atribuţiilor de serviciu, să îl declare pe P.V.. admis la concursul de intrare în magistratură organizat de I.N.M. în sesiunea din 2011.
Inculpatul D.O.F. a susţinut că a apelat de mai multe ori la directorul I.N.M. şi în acest fel a ajutat mai multe persoane să devină magistraţi, în urma susţinerii examenului organizat de I.N.M., explicându-i lui P.V. că-i poate da iniţial 2.500 euro, despre care a afirmat că vor fi remişi la rândul lor directorului B.C. urmând ca, după o anumită perioadă de timp, să remită şi restul de 7.500 euro.
Întrucât P.V. a fost convins că inculpatul D.O.V. îl cunoaşte pe directorul I.N.M. şi că are influentă asupra acestuia pentru a-l determina să îl declare admis la concursul organizat de I.N.M. în anul 2011, acesta a plecat de la stadion la domiciliul său, de unde a luat 2.500 euro.
Fiind audiat şi interogat cu privire la provenienţa acestor bani, P.V. a declarat că, la acea dată, deţinea la domiciliu suma de 20.000 euro provenind din plata unei despăgubiri efectuată de B. Asigurări, ca urmare a furtului autoturismului V.P., achiziţionat şi înmatriculat pe SC P. SRL, societatea fratelui acestuia - P.P.
Avansul de 2.500 euro a fost remis lui D.O.F. în cursul aceleiaşi zile, 31 octombrie 2010, în prezenţa martorului M.G.A., la stadionul C.A. din Slatina.
Inculpatul D.O.F. l-a asigurat pe P.V. că îi va da personal suma de 2.500 euro directorului I.N.M., că din 11 nu ia nici un leu, urmând să ia legătura telefonic pentru a stabili când trebuie şi restul de 7.500 euro.
După aproximativ două săptămâni, D.O.F. l-a contactat telefonic pe P.V. şi i-a propus să se întâlnească la Craiova în apropierea Pieţii C. Propunerea a fost acceptată astfel că, P.V. însoţit de fratele său, P.P., s-au deplasat de la Slatina la Craiova şi s-au întâlnit cu D.O.F. în punctul stabilit. Aici, inculpatul i-a adus la cunoştinţă lui P.V., în prezenţa fratelui său, P.P., că a remis suma de 2.500 euro directorului I.N.M., B.C., că examenul este „aranjat"; şi că trebuie ca într-un timp cât mai scurt să intre şi în posesia celor 7.500 euro.
Astfel, în cursul zilei următoare, D.O.F. şi P.V. au stabilit să se întâlnească la C.A.A., pentru ca acesta din urmă să-i remită inculpatului cei 7.500 euro până la concurenţa sumei de 10.000 euro pretinşi la 31.10.2010. înţelegerea a fost respectată astfel că, în după-amiaza zilei următoare, în jurul orei 14,00, P.V. însoţit de fratele său P.P., s-au deplasat de la Slatina la C.A.A. cu autoturismul D., înmatriculată pe SC P. SRL. Cei doi s-au întâlnit în parcarea, situată în apropierea gării din C.A.A., cu inculpatul D.O.F. care a coborât dintr-un autoturism S.
P.V. i-a înmânat inculpatului D.O.F. un plic, în care se afla suma de 7.500 euro, acesta din urmă lăsând să se înţeleagă că suma va ajunge la directorul I.N.M., B.C., precizând în acelaşi timp că directorul a promis că P.V. va promova examenul de admitere în magistratură organizat de I.N.M. în 2011, cu media 9,50. După remiterea banilor, cei doi, inculpatul şi martorul denunţător, s-au despărţit şi au convenit să mai ţină legătura telefonic.
În cursul zilei de 10 decembrie 2010, martorul P.V. s-a deplasat la Bucureşti, în scopul rezolvării unor probleme de interes personal, ocazie cu care l-a apelat telefonic pe inculpatul D.O.F., cu intenţia de a se întâlni în Bucureşti la o cafea. Iniţial acesta i-a respins apelul şi l-a sunat pe P.V. câteva minute mai târziu, invocând că se află într-o şedinţă la C.S.M. care dura de ceva timp şi că acesta este motivul datorită căruia nu se pot întâlni.
Ziua următoare, 11 decembrie 2010, inculpatul D.O.F. l-a contactat telefonic pe P.V. şi i-a solicitat acestuia să se deplaseze în oraşul C., judeţul Olt, motivând că trebuie să îi transmită ceva foarte important. Martorul P.V. s-a deplasat la C. şi s-a întâlnit cu inculpatul D.O.F. în piaţa, agroalimentară din C., unde acesta i-a adus la cunoştinţă că directorul I.N.M., B.C., a mai pretins încă 5.000 euro, cu excepţia celor 10.000 euro remişi deja, aducând drept argument împrejurarea, conform căreia, locurile disponibile pentru magistraţi la nivel de ţară, scoase la concurs pentru anul 2011, erau mai puţine decât în anii precedenţi, astfel că suma de 10.000 euro remisă deja era considerată insuficientă.
Inculpatul D.O.F. a mai menţionat că suma de 5.000 euro trebuie remisă directorului I.N.M. până cel târziu pe 24 decembrie 2010, în caz contrar P.V. nu va mai promova examenul de admitere în magistratură.
Discuţia pe care martorul P.V. a purtat-o cu inculpatul D.O.F. a fost relatată de P.V. martorilor P.P. şi M.G.A.
După această discuţie, P.V. a realizat că ceva nu este în regulă şi pe data de 17 decembrie 2010, împreună cu fratele său, P.P., s-au deplasat la Bucureşti şi au verificat toate listele cu procurorii ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă judecătoriile de sector, constatând că nu există nici un procuror cu numele de D.O.F.
Pe data de 21 decembrie 2010, P.V. a formulat un denunţ împotriva lui D.O.F., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Inculpatul D.F.O. a fost prins în flagrant la data de 23 decembrie 2010, la scurt timp după ce primise de la P.V. suma de 5.000 euro, ocazie cu care s-a constatat că bancnotele găsite asupra inculpatului sunt cele remise de martor, având seriile înscrise în procesul-verbal de marcare, iar pe mâinile inculpatului şi pe buzunar s-au constatat urme fluorescente de culoare gălbuie.
Procedându-se conform dispoziţiilor art. 3202 alin. (4) C. proc. pen., luându-se act de probatoriile administrate şi de declaraţia inculpatului, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, vinovăţia inculpatului fiind astfel pe deplin stabilită şi dovedită, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 3202 C. proc. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost comisă, consecinţele produse, dar şi la circumstanţele personale ale inculpatului.
Avându-se în vedere că inculpatul a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei activitatea infracţională dedusă judecăţii, că a colaborat cu organele de urmărire penală, că a restituit toată suma de bani care a pretins-o de la denunţător, că nu a mai suferit condamnări anterioare, având deci o bună comportare, fiind o persoană integrată social, încadrat în muncă şi absolvent al unei instituţii de învăţământ superior (aşa cum a rezultat din caracterizarea depusă la dosar), instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, va fi în măsură să realizeze scopul pedepsei, nefîind ignorat faptul că pedeapsa aplicată unei persoane acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, pe lângă funcţia de constrângere, trebuie să aibă şi aceea forţă care se arată inculpatului că a greşit, să îl determine la reflecţie şi să stimuleze dorinţa ca, pe viitor, să aibă o conduită perfectă şi să respecte toate valorile sociale ocrotite de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, criticând sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru netemeinicie şi apreciind că individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fără a se avea în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii. S-a susţinut că pedeapsa nu a fost cuantificată în mod corespunzător, raportat la criteriile de individualizare şi la circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, solicitând majorarea cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia prin privare de libertate, într-un loc de deţinere.
Prin decizia penală din 3 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova în majoritate a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale de la 30 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală în Dosarul cu nr. 9515/63/2010, privind pe intimatul - inculpat D.C.O.F. A desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cu opinie separată distinctă asupra modalităţii de individualizare a executării pedepsei aleasă în cauză s-a apreciat în sensul executării pedepsei închisorii sub supraveghere, respectiv a aplicării art. 861 C. pen.
Cu privire la opinia separată s-a apreciat că în raport de criteriile art. 72 şi 52 C. pen., în realizarea scopului pedepsei, atât ca măsură de constrângere dar şi ca măsură menită să asigure reinserţia socială a inculpatului, în cele din urmă, acesta urmează să fie redat societăţii în vederea reintegrării sale în comunitate sub aspectul tuturor laturilor specifice acesteia, alegerea modalităţii de executare a pedepsei neprivativă de libertate, este cea mai în măsură să asigure dezideratele legii. Faţă de gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, infracţiunea de trafic de influenţă, încadrată de legea specială, Legea nr. 78/2000, în categoria infracţiunilor de corupţie, infracţiuni ce pun în pericol atât sănătatea economică cât şi juridică a unei societăţi, dar şi cele două părţi implicate în fapta penală dedusă judecăţii, pe de o parte, inculpatul ce trafichează pretinsa sa influenţă iar, pe de altă parte, denunţătorul, de această dată absolvent al unei facultăţi juridice ce accede la statutul de magistrat, chiar şi în condiţiile cauzei de faţă, circumstanţele legale menite a atenua regimul sancţionator, concretizate în comportamentul procesual al inculpatului, recunoaşterea acestuia astfel cum este condiţionată de disp. art. 3201 C. proc. pen., s-a apreciat că modalitatea aleasă de către prima instanţă este judicioasă.
Această concluzie se impune şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, astfel cum sunt ele reliefate de actele şi lucrările dosarului, vârsta acestuia, împrejurarea că este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior fiind încadrat în muncă, având o viaţă socială derulată în limitele unei normalităţi sociale, inculpatul şi-a întemeiat o familie iar caracterizările de la locul de muncă sunt favorabile reinserţiei sociale a inculpatului prin executarea pedepsei în regim de libertate supraveghează.
Cu opinie majoritară s-a constatat că în cauza dedusă judecăţii, instanţa a reţinut în mod corespunzător situaţia de fapt, a constatat legalitatea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare şi a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că fapta săvârşită dezvoltă un grad deosebit de ridicat de pericol social, fiind de natură chiar să discrediteze o instituţie menită să formeze şi să pregătească magistraţi, inducând astfel impresia persoanelor cu care intra în contact că, în schimbul unor sume de bani - din care o parte considerabilă urmau să ajungă la factorii de decizie ai instituţiei - le poate facilita accesul în vederea definitivării pregătirii profesionale pentru activitatea în magistratură.
Ori, tocmai persoanele ce acced în urma concursului în instituţia respectivă sunt chemate să exercite atribuţiunile legale vizând instaurarea unui climat de transpunere în practică a dispoziţiilor legale, activitatea inculpatului fiind deosebit de periculoasă şi de natură să formeze convingerea unor potenţiali candidaţi că plata unor sume de bani este suficientă pentru accesul la I.N.M.
Astfel, a apreciat că apelul este fondat, şi a schimbat modalitatea de executare în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi art. 75 alin. (1) C. pen., considerând că rolul sancţionator şi educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia în regim de detenţie, prin privare de libertate. De asemenea, a apreciat că s-a stabilit un cuantum al pedepsei corespunzător circumstanţelor reale în care a fost săvârşită infracţiunea, dar şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârşirea infracţiunii, ceea ce a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acesta fiind un element tânăr, fără antecedente penale.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.O.F. şi solicitat admiterea recursului, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte, cu opinie majoritară, constată că recursul declarat inculpatul D.O.F. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanţa de apel, prin înlăturarea disp art. 861 C. pen., răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - respectiv faptul că inculpatul pentru a-l determina pe denunţător să-i remită suma de 15.000 euro i-a creat acestuia convingerea că nu are nicio şansă să promoveze examenul de admitere I.N.M. dacă nu va plăti suma convenită directorului acestei instituţii.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind aplicarea disp art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciază, faţă de gravitatea faptei comisă de inculpat care a adus atingere raporturilor sociale ce reglementează desfăşurarea activităţii organelor de justiţie, modalitatea de săvârşire a acesteia şi gradul de pericol social, că scopul pedepsei prev de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp art. 861 C. pen. nu ar satisface exigenţele prevederilor menţionate mai sus, astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Au fost valorificate lipsa antecedentelor penale şi poziţia sinceră a inculpatului prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen., dar Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiţii de detenţie, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit b din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.O.F. împotriva deciziei penale nr. 192 din 03 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.O.F. împotriva deciziei penale nr. 192 din 03 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 27/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
