ICCJ. Decizia nr. 1484/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1484/2012

Dosar nr.16416/63/2010

Şedinţa publică din 09 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35 din 21 ianuarie 2011, Tribunalul Dolj, după ce a disjuns cauza cu privire la inculpaţii V.L.I., S.C.C., A.A.M. şi V.F. şi a fixat termen de judecată la 31 ianuarie 2011, a hotărât în felul următor:

I. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive din 17 august 2010, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive faţă de inculpat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus luarea faţă de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Craiova.

În baza art. 145 alin. (11) şi alin. (12) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la Poliţia Municipiului Craiova, desemnată cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere stabilit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat;

- să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului care a dispus măsura.

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie de martorii din acte N.I.C., P.D., D.I.C. şi de inculpaţii S.C.C., V.L.I., V.F. şi A.A.M., să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind consecinţele încălcării cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului T.A.C., dacă nu este arestat în altă cauză. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului, înmatriculat la data de 25 august 2008, proprietatea inculpatului T.A.C.

II. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive din 17 august 2010, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive faţă de inculpat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi.

În baza art. 145 alin. (11) şi alin. (12) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la Poliţia Municipiului Galaţi, desemnată cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere stabilit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat;

- să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului care a dispus măsura.

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme,

- să nu se apropie de martorii din acte N.I.C., P.D., D.I.C. şi de inculpaţii S.C.C., V.L.I., V.F. şi A.A.M., să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind consecinţele încălcării cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului G.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpatul G.I. a dispozitivul tip "gură de bancomat" din metal de culoare argintie, confecţionat artizanal, cablul prevăzut la unul din capete cu o mufă tip USB, la celălalt cu mufă cu trei pini confecţionat artizanal; dispozitivul electronic marca B. prevăzut cu fantă de citire a cardurilor, afişaj electronic şi tastatură care conţine medii de stocare a datelor, modificate artizanal; dispozitivul din material plastic cu fantă şi componentă asemănătoare unui ap de citire a datelor de pe cardurile bancare la care sunt conectate un număr de două fire prevăzute cu doi pini confecţionat artizanal; montajul electronic confecţionat artizanal ce reprezintă un dispozitiv electronic format dintr-o placă de textolit de dimensiuni reduse pe care sunt aplicate microcipuri, card de memorie şi o magistrală de date; adaptorul UART/USB confecţionat artizanal.

Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii T.A.C. şi G.I. la câte 1100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 09 noiembrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, nr. 116D/P/2010 din data de 08 noiembrie 2010, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- T.A.C., pentru infracţiunile de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., complicitate la infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.C.C., pentru infracţiunile de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., complicitate la infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- G.I., pentru infracţiunile de sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului arestat preventiv în lipsă, V.L.I., pentru infracţiunile de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., falsificarea instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi accesul fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate prev. de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A.A.M., pentru infracţiunile de sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei V.F., faţă de care este luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, până la data de 12 noiembrie 2010, ora 16:00, pentru infracţiunile de: sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; şi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a învinuitului N.I.C.

În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare că începând cu luna iulie 2010, inculpaţii arestaţi preventiv V.L.I., T.A.C. şi S.C.C., împreună cu învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. au constituit un grup infracţional pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică prin fabricarea artizanală şi montarea aparaturii de skimming la ATM-uri bancare din Italia şi, ulterior, prin reinscripţionarea pe blank-uri a datelor conturilor bancare obţinute în acest mod şi retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

Grupul infracţional a fost sprijinit de către inculpaţii G.I., şi A.A.M., cât şi de învinuita V.F., primii executând, la domiciliul inculpatului S.C.C., acte materiale de fabricare a dispozitivelor de copiere destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, iar învinuita V.F., prin deţinerea de echipamente destinate confecţionării dispozitivelor de skiming şi prin acte materiale, constând în contactarea învinuitului N.I.C. (transportator rutier) pentru a facilita plecarea în Italia a inculpatului T.A.C. şi pentru trimiterea în Italia, unde se afla inculpatul V.L.I. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. a echipamentelor de skimming.

La 31 iulie 2010, inculpatul V.L.I. însoţit de învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., având asupra lor un dispozitiv confecţionat artizanal, destinat copierii datelor de pe card-urile bancare, s-au deplasat în Italia şi Statul Vatican, unde au montat acest dispozitiv la bancomatele din zonă şi după obţinerea frauduloasă a datelor de pe cardurile bancare ale persoanelor care au accesat licit ATM-urile bancare, au reinscripţionat datele conturilor bancare obţinute în acest mod şi au retras fraudulos sume de bani din aceste conturi, după cum rezultă din discuţiile telefonice purtate, în mod repetat şi explicit, de inculpatul V.L.I., cu învinuita V.F. şi cu inculpatul T.A.C.

Această activitate infracţională, rezultă din convorbirile telefonice purtate între inculpatul T.A.C. la postul telefonic mobil şi inculpatul V.L.I., interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 11 august 2010 a Tribunalului Dolj.

Din conţinutul acestor convorbiri telefonice rezultă că inculpatul V.L.I., ulterior obţinerii prin skimming a datelor inscripţionate pe banda magnetică a card-urilor bancare, a efectuat clone prin reinscripţionarea blank-urilor cu datele conturilor bancare, obţinute în acest mod, efectuând, apoi, retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri.

Concomitent cu aceste acte materiale, inculpatul V.L.I. a coordonat telefonic, din Italia, activitatea infracţională a inculpatului T.A.C., căruia i-a furnizat datele tehnice necesare confecţionării unor dispozitive de skimming adaptate ATM - urilor din Italia.

Anterior plecării în Italia, inculpatul V.L.I. a făcut demersuri pentru achiziţionarea din comerţ a unor dispozitive de înregistrare video, necesare confecţionării baghetei (partea fixă în care se încastrează camera video) pentru obţinerea PIN -ului cardurilor bancare.

Ulterior, în Italia, inculpatul V.L.I., în scopul confecţionării aparaturii de skimming, a achiziţionat un dispozitiv cu suma de 5000 euro care s-a defectat.

Inculpatul T.A.C., împreună cu inculpatul S.C.C. i-au cooptat în activitatea infracţională de fabricare a dispozitivelor de skimming pe inculpaţii G.I., din municipiul Galaţi şi A.A.M., din municipiul Braşov, cărora le-au asigurat cazarea şi cheltuielile aferente întreţinerii în municipiul Craiova, în scopul exclusiv al folosirii lor în activitatea respectivă.

Cu ocazia convorbirilor telefonice dintre inculpaţii V.L.I. şi T.A.C., se face în mod direct referire la inculpaţii G.I., şi A.A.M., care, la solicitarea inculpatului V.L.I. poartă convorbiri telefonice cu cei doi, pe telefonul mobil al inculpatului T.A.C.

Activitatea efectivă de realizare a dispozitivelor de skimming a fost desfăşurată de inculpaţii G.I., şi A.A.M., la domiciliul inculpatului S.C.C., cei doi păstrând legătura telefonic pentru comunicarea datelor tehnice, a stadiului realizării dispozitivului artizanal şi a finisării prin vopsire al acestuia.

Supravegherile operative efectuate în cauză, autorizate de Tribunalul Dolj, redate în procese verbale şi planşe foto, au stabilit că inculpaţii S.C.C., A.A.M., G.I., şi T.A.C., s-au deplasat împreună, în mod repetat, pe raza municipiului Craiova, inclusiv în ziua de 13 august 2010, pentru cumpărarea unor componente electronice necesare activităţii de skimming desfăşurată în Italia de inculpatul V.L.I. şi găsite în coletul adus în locuinţa învinuitului N.I.C. de inculpatul T.A.C., împreună cu învinuita V.F.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului T.A.C. în ziua de 17 august 2010, în baza autorizaţiei de percheziţie din 16 august 2010 a Tribunalului Dolj, a fost găsit în imobilul respectiv şi inculpatul A.A.M., ceea ce demonstrează legăturile infracţionale dintre toţi membrii grupului infracţional.

Inculpatul V.L.I. urma să primească în Italia dispozitivele de skimming fabricate în mod direct de inculpaţii G.I., şi A.A.M., cu sprijinul material al inculpaţilor T.A.C. şi S.C.C. întrucât, cel aflat în posesia lui nu memora în totalitate combinaţia de cifre care realiza numărul card-ului bancar.

În acest sens, inculpatul V.L.I. a păstrat legătura telefonică cu învinuita V.F., pentru ca aceasta din urmă să-l contacteze pe învinuitul N.I.C. (vecin cu învinuita), transportator de bunuri şi persoane, pe ruta România - Italia, pentru a-i da acestuia dispozitivul de skimming şi alte componente electronice necesare reparării dispozitivului folosit, deja, de inculpat în Italia şi pentru a-i facilita deplasarea în Italia a inculpatului T.A.C.

Învinuita V.F., iniţial, l-a contactat telefonic pe învinuitul N.I.C., iar în seara zilei de 16 august 2010, în jurul orelor 23:00, având asupra ei dispozitivul de skimming şi celelalte componente electronice, ambalate în staniol şi puse în plasă, s-a deplasat personal la domiciliul învinuitului N.I.C., însoţită de inculpatul T.A.C., stabilind ca în ziua de 17 august 2010, inculpatul să plece în Italia împreună cu învinuitul N.I.C.

În dimineaţa zilei de 17 august 2010, în jurul orelor 04:00, inculpatul G.I., a intenţionat să părăsească municipiul Craiova, cu destinaţia Galaţi, sens în care s-a deplasat în Staţia C.F.R. Craiova, unde a fost oprit de către organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova.

Cu ocazia controlului în bagajul inculpatului G.I., au fost găsite dispozitive din material plastic, plăci de textolit, pe care se aflau aplicate artizanal mai multe micro-cipuri, carduri de memorie, circuite asemănătoare plăcilor destinate unor tastaturi şi un dispozitiv prevăzut cu fantă de citire a cardurilor, afişaj electronic şi tastatură care prezentau modificări artizanale descrise amănunţit în procesul-verbal încheiat de organele de poliţie.

Prin Raportul de Constatare Tehnico - Ştiinţifică din 30 septembrie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate s-a concluzionat că: dispozitivul tip „gură de bancomat” din metal de culoare argintie, confecţionat artizanal, cablul prevăzut la unul din capete cu o mufă tip USB, iar la celălalt cu mufă cu trei pini confecţionat artizanal, dispozitivul electronic marca B. prevăzut cu fantă de citire a cardurilor, afişaj electronic şi tastatură, care conţine medii de stocare a datelor, modificat artizanal, dispozitivul din material plastic cu fantă şi componentă asemănătoare unui cap de citire a datelor de pe cardurile bancare la care sunt conectate un număr de două fire prevăzute cu doi pini confecţionat artizanal şi montajul electronic confecţionat artizanal ce reprezintă un dispozitiv electronic format dintr-o placă de textolit de dimensiuni reduse pe care sunt aplicate microcipuri, card de memorie şi o magistrală de date, utilizate toate în configuraţie prin caracteristicile lor şi prin modificările aduse artizanal echipamentelor, servesc foarte probabil la studierea posibilităţilor de interceptare a informaţiilor memorate pe a doua pistă a benzii magnetice a cardurilor ce tranzitează fanta, a codurilor introduse de la distanţă, precum şi trimiterii acestora la distanţă prin intermediul interfeţei bluetooth, fiind construite cu scopul testării funcţionalităţii unor montaje electronice destinate achiziţionării, procesării şi memorării informaţiilor furnizate de capul magnetic de citire la deplasarea unui card magnetic de test, prin fapta dispozitivului.

Cu ocazia percheziţiei efectuată la 17 august 2010, în baza autorizaţiei de percheziţie, emisă de Tribunalul Dolj, la domiciliul învinuitului N.I.C. au fost găsite componentele şi dispozitivul de skimming, primite de acesta în seara zilei de 16 august 2010 de la învinuita V.F., menţionate în procesul-verbal de percheziţie domiciliară.

Cu aceeaşi ocazie, la domiciliul părinţilor învinuitei V.F. şi la reşedinţa acestora din comuna Valea Standului, judeţul Dolj, s-a găsit o „gură de bancomat” prevăzută cu „cap de citire a benzii magnetice”, unitate de memorie, suporturi magnetice (CD-uri), acumulatori şi cablu pentru descărcarea datelor şi instrumente pentru confecţionarea unor astfel de dispozitive, descrise şi individualizate în procesul-verbal de percheziţie domiciliară.

Prin Raportul de Constatare Tehnico - Ştiinţifică din 14 octombrie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate s-a concluzionat că : cele două cabluri de date prevăzute la unul din capete cu o mufă tip USB la celălalt cu o mufă cu trei pini, iar în interior cu o mufă care conţine un dispozitiv electronic, sunt confecţionate artizanal şi pot fi conectate la portul serial USART al unui microcontroler, pentru a realiza transferul datelor memorate în dispozitive tip „gură de bancomat” de tipul celor analizate într-un calculator personal pe care rulează o aplicaţie dedicată; bagheta din material plastic de culoare argintie, având în mijloc un orificiu transparent, prezintă similitudini constructive cu echipamentele ATM, astfel încât poate fi ataşată cu uşurinţă, disimulat pe carcasa unui astfel de echipament care permite înregistrarea PIN -ului cărţilor de credit prin orificiul practicat în partea centrală, în spatele căruia este montată o minicameră video sau un telefon mobil; CD-ul de culoare portocalie, prezentat în Anexa 1, Figura 5 la Raport, ridicat cu ocazia percheziţiei conţine aplicaţia, precum şi folderele „CDM 2.00.00”, respectiv „Auto Install Drivers” în ale căror conţinuturi se găsesc drivere pentru adaptoare USB-RS232; aplicaţia „T2-2048” permite transferul de date de la un dispozitiv extern compatibil, prin conectarea la unul din porturile seriale (COM1-COM9) ale unui calculator, având totodată implementată funcţia de decodificare a datelor extrase; dispozitivul tip „gură de bancomat” prezentat în Anexa 1, Figura 6 la Raport, este confecţionat artizanal şi integrează toate resursele necesare achiziţionării, procesării şi memorării datelor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare; alimentarea echipamentului şi testarea funcţionalităţii dispozitivului prin tranzitarea unor carduri de test, a relevat faptul că dispozitivul este funcţional şi permite citirea benzilor magnetice ale cardurilor ce îl tranzitează; dispozitivul tip „gură de bancomat” prevăzut în Anexa 1, Figura 8 la Raport este confecţionat artizanal şi din punct de vedere tehnic prezintă toate resursele necesare achiziţionării, procesării şi memorării datelor memorate pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, aspect confirmat prin identificarea de date în circuitul de memorie nevolatilă; cablul evidenţiat în Anexa 1, Figura 10 la Raport, este modificat artizanal şi reprezintă un convertor de la interfaţa serială USART a unui microcontroler la cea USB, putând fi utilizat la descărcarea datelor din memoria nevolatilă a dispozitivului; dispozitivul prezentat în Anexa 1, Figura 11 la Raport este confecţionat artizanal, nu conţine date memorate, rolul acestuia fiind de a converti semnalul provenit de la o interfaţă serială USART a unui microcontroler, într-un semnat compatibil pentru interfaţa USB; placa din metal de culoare argintie, prezentată în Anexa 1, Figura 12 la Raport, are aspectul unei tastaturi, similară celor întâlnite la bancomate, a fost modificată artizanal, iar prin intermediul montajului electronic realizat cu ajutorul unui microcontroler, există posibilitatea stocării datelor achiziţionate de la tastatură (codul PIN); CD-ul, prezentat în Anexa 1, Figura 14 la Raport, conţine aplicaţia „T2-2048”, driver-ul „CDM2 aprilie 16” pentru convertorul RS232 (USART) - USB, precum şi aplicaţia „Realterm_2.0.0.57_setup.exe” împreună cu fişierul „lnfo.txt”, ce conţine instrucţiuni de utilizare a aplicaţiei; „Realterm” reprezintă un program de terminal, special proiectat pentru captura, controlul şi debug-ul stream-urilor de date binare, sau conţinând alte structuri complexe care permite şi realizează analiza protocolului de comunicaţie/modul spion, sincronizarea secvenţelor de biţi, acces la distanţă prin tehnologia Active X, serial sau telnet prin TCP, comenzi de reset /power pentru programatoare de PIC. Învinuita V.F. a avut cunoştinţă de existenţa respectivelor componente şi dispozitive pe care urma să le expedieze ulterior în Italia, dovadă fiind discuţia telefonică purtată cu inculpatul V.L.I., interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei din 13 august 2010 a Tribunalului Dolj.

Din notele de redare a convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 20 iulie 2010, a Tribunalului Dolj, rezultă că inculpatul V.L.l., şi învinuita V.F., erau preocupaţi de faptul că alte persoane, apropiate lor şi cunoscute cu preocupări infracţionale similare, au fost arestate de către autorităţi judiciare străine din Mexic, unde a săvârşit astfel de fapte şi inculpatul V.L.l.

Astfel, discuţiile se referă la numiţii B.I., M.I., M.D., B.V., P.D.A., V.S., M.F.C., T.M.C., T.C.C., a căror activitate infracţională a fost cercetată în prezentul dosar penal, însă faţă de susnumiti cercetările penale nu sunt finalizate.

De asemenea, învinuita V.F. a contactat telefonic Consulatul României din Turcia pentru a se interesa de stadiul procesului penal, deschis de autorităţile judiciare turce unor cetăţeni români, inclusiv inculpatului V.L.I. pentru infracţiuni cu cârduri bancare.

Cu ocazia audierii, inculpaţii G.I. şi T.A.C. nu au dorit să facă declaraţii în cauză, iar inculpatul S.C.C. nu a recunoscut faptele care formează obiectul inculpării sale, susţinând că nu îl cunoaşte pe G.I., şi nu a avut nici un fel de convorbire telefonică cu inculpatul T.A.C., referitoare la fabricarea şi vopsirea unor dispozitive de skimming.

Învinuitul N.I.C. a colaborat cu organele de urmărire penală, indicând, cu ocazia percheziţiei, coletul primit de la învinuita V.F. şi, totodată, l-a recunoscut pe inculpatul T.A.C. ca fiind persoana care a însoţit-o pe V.F. când aceasta i-a predat coletul şi care urma să plece în Italia, împreună cu el, în ziua de 17 august 2010.

Bunurile găsite asupra inculpatului G.I., demonstrează că acesta a fost implicat în activitatea infracţională de fabricare a dispozitivelor de skimming, preocupare demonstrată şi de conţinutul convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate autorizat.

De asemenea, în coletul care urma să ajungă la inculpatul V.L.I., au fost găsiţi şi acumulatorii cumpăraţi de către inculpatul T.A.C. şi despre care acesta a purtat o convorbire telefonică cu învinuita V.F.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 septembrie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti s-a concluzionat că dispozitivul tip „gură de bancomat” confecţionat artizanal, adaptorul UART/USB confecţionat artizanal, dispozitivul electronic marca B., modificat artizanal, dispozitivul din material plastic cu fantă şi componentă asemănătoare unui cap de citire a datelor de pe cârdurile bancare, confecţionat artizanal, dispozitivul electronic cu microcipuri, memorie şi magistrală de date, confecţionat artizanal şi placa de textolit prevăzută cu circuite electronice, confecţionată artizanal, găsite asupra inculpatului G.I., sunt apte şi destinate pentru citirea cardurilor magnetice, achiziţionarea, procesarea şi memorarea datelor cardurilor bancare de pe a doua pistă a benzii magnetice şi a codurilor introduse de la tastatură, precum şi trimiterii acestora la distanţă, prin intermediul interfeţei Bluetooth.

Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza Autorizaţiilor din 20 iulie 2010, 11 august 2010 şi 13 august 2010, emise de Tribunalul Dolj, purtate de inculpaţii T.A.C., V.L.I. şi S.C.C. şi de învinuita V.F., rezultă că inculpaţii A.A.M., şi G.I., au confecţionat artizanal dispozitivele de skimming găsite asupra inculpatului G.I., cât şi pe cele ridicate cu ocazia percheziţiei din domiciliul învinuitului N.I.C.

Supravegherile operative efectuate în cauză, autorizate de Tribunalul Dolj, redate în procese verbale şi planşe foto, au stabilit că inculpaţii S.C.C., A.A.M., G.I., şi T.A.C. s-au deplasat împreună, pe raza municipiului Craiova, în ziua de 13 august 2010, pentru cumpărarea unor componente electronice necesare activităţii de skimming desfăşurată în Italia de inculpatul V.L.I. şi găsite în coletul adus în locuinţa învinuitului N.I.C. de inculpatul T.A.C., împreună cu învinuita V.F.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului T.A.C. în ziua de 17 august 2010, în baza autorizaţiei de percheziţie din 16 august 2010 a Tribunalului Dolj, a fost găsit în imobilul respectiv şi inculpatul A.A.M., ceea ce demonstrează legăturile infracţionale dintre toţi membrii grupului infracţional.

Percheziţiile efectuate în sistemele informatice au relevat în sistemul informatic ridicat de la domiciliul învinuitului I.C.F. date informatice care demonstrează implicarea acestuia în activităţi infracţionale pe linia cardurilor bancare şi a infracţiunilor informatice pentru a căror exploatare este necesară continuarea cercetărilor penale cu privire la învinuitul I.C.F.

Având în vedere datele rezultate din urmărirea penală şi ţinând seama că inculpatul V.L.I. deţine în proprietate un autoturism, (pe care a încercat să îl ascundă de organele de urmărire penală, dovadă fiind discuţia telefonică cu numitul T.A.C.), iar învinuita V.F. utilizează un autoturism (anterior datei de 09 septembrie 2010), care figurează ca proprietatea numitei S.V. (mama învinuitei V.F.) şi ţinând seama că aceasta nu are resursele financiare necesare achiziţionării unui autoturism cu o valoare de piaţă ridicată, iar niciuna din persoanele susmenţionate nu au surse legale de venit pentru achiziţionarea licită a unor astfel de autoturisme, situaţie ce se regăseşte şi în cazul inculpatului T.A.C., care deţine un autoturism, prin ordonanţa nr. 116D/P/2010 din 07 octombrie 2010 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, în vederea confiscării speciale, asupra următoarelor bunuri: un autoturism, înmatriculat la data de 10 septembrie 2008 şi având seria certificatului de înmatriculare, proprietatea inculpatului arestat preventiv, în lipsă, V.L.I.; un autoturism (anterior datei de 09 septembrie 2010), înmatriculat la data de 09 septembrie 2010, proprietatea numitei S.V., şi utilizat de învinuita V.F.; un autoturism, înmatriculat la data de 25 august 2008, proprietatea inculpatului T.A.C. Prin ordonanţa nr. 1133/2010, a procurorului şef serviciu din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de învinuita V.F. împotriva ordonanţei din data de 07 octombrie 2010, prin care s-a instituit sechestrul asigurător.

Situaţia de fapt expusă mai sus, reţinută în actul de sesizare, s-a probat cu : proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale de percheziţie domiciliară însoţite de planşe fotografice; proces-verbal de depistare şi control corporal al inculpatului G.I., însoţit de planşe foto; procese-verbale de supraveghere operativă la care se află anexate planşe foto; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 septembrie 2010 a Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti şi Anexa nr. 1 şi nr. 2 la Raport. Raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 octombrie 2010 a Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti şi Anexa nr. 1 şi nr. 2 la Raport. Procese-verbal de percheziţie în sisteme informatice; proces-verbal de aplicare a sechestrului însoţit de planşe foto; note de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, interceptate şi înregistrate autorizat, în baza autorizaţiilor din 13 iulie 2010, 20 iulie 2010, 11 august 2010, 16 august 2010, 13 august 2010 şi al ordonanţei cu titlu provizoriu nr. 116D/P/2010 din 16 august 2010 ora 13:55 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova; declaraţiile martorului P.D.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile inculpatului T.A.C. declaraţiile inculpatului A.A.M. proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile învinuitei V.F.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile învinuitului N.I.C. însoţite de proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi planşe foto; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile inculpatului G.I.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile inculpatului S.C.C.

Din fişele de cazier judiciar ale învinuitei V.F. şi ale inculpaţilor T.A.C., G.I., şi A.A.M., au rezultat că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Din materialul de urmărire penală a rezultat că inculpatul V.L.I., este cercetat de către autorităţile judiciare din Turcia pentru infracţiuni referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi că în prezent, pe rolul Tribunalului Dolj - secţia penală se află o cerere formulată de autorităţile judiciare din Turcia pentru preluarea procedurilor judiciare de către autorităţile române.Din fişa de cazier judiciar a inculpatului S.C.C. a rezultat că acesta a fost condamnat pentru infracţiuni de furt calificat, fiind în stare derecidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina sa prin prezentul rechizitoriu.

În drept, prin actul de sesizare, s-a stabilit că:- faptele inculpatului V.L.I., de a constitui un grup infracţional, care nu este un grup infracţional organizat în sensul Legii nr. 39/2003, de a confecţiona, deţine şi monta la ATM-uri bancare din Italia dispozitive de skimming cu ajutorul cărora a obţinut datele de pe cardurile bancare ale persoanelor care au accesat autorizat bancomatele, de a falsifica instrumentele de plată electronică prin reinscripţionarea blank-urilor cu datele conturilor bancare obţinute prin skimming şi de a efectua retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri bancare cu ajutorul cardurilor contrafăcute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., falsificarea instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi accesul fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate prev. art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - Că faptele inculpatului T.A.C., de a constitui, împreună cu inculpatul V.L.I. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. un grup infracţional, care nu este grup infracţional organizat în sensul Legii nr. 39/2003, de a le asigura inculpaţilor G.I., şi A.A.M., mijloacele financiare necesare achiziţionării unor componente electrice şi electronice şi locuirii şi întreţinerii în municipiul Craiova, în scopul confecţionării aparaturii de skimming destinată grupului infracţional şi de a facilita comunicaţiile telefonice dintre inculpatul V.L.I., şi inculpaţii S.C.C., G.I. şi A.A.M., pentru furnizarea de date tehnice în scopul realizării dispozitivelor de skimming, pe care urma să le ducă personal în Italia, unde urmau să fie folosite de către inculpatul V.L.I., şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., complicitate la infracţiunea de fabricare, ori deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,- Că faptele inculpatului S.C.C. de a sprijini grupul infracţional constituit de inculpaţii V.L.I., T.A.C. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., care nu este un grup infracţional organizat în sensul Legii nr. 39/2003 şi de pune locuinţa la dispoziţia inculpaţilor G.I., şi A.A.M., în scopul confecţionării aparaturii de skimming şi de a păstra telefonic legătura cu inculpatul T.A.C. pentru ca acesta din urmă să discute la postul telefonic mobil al inculpatului S.C.C. cu inculpaţii G.I., şi A.A.M., pentru furnizarea unor detalii tehnice ale dispozitivelor de skimming, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., complicitate la infracţiunea de fabricare, ori deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.- Că faptele învinuitei V.F. de a sprijini grupul infracţional, constituit de inculpaţii V.L.I., T.A.C. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. prin facilitarea deplasării în Italia a inculpatului T.A.C., în scopul transportării dispozitivelor de skimming şi deţinerea la domiciliul şi reşedinţa părinţilor a dispozitivelor de skimming, cu privire la a căror deţinere şi destinaţie avea cunoştinţă, dovadă fiind discuţiile telefonice cu inculpatul V.L.I., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., săvârşită de învinuita V.F., prin ajutorul dat inculpatului V.L.I., de a-i transmite în Franţa paşaportul turistic prin intermediul numitei D.I.C., în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale, nu poate fi reţinută în sarcina învinuitei V.F., datorită faptului că aceasta este soţia inculpatului V.L.I., iar potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. pen., „favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte”.- Că faptele inculpatului G.I., de a sprijini grupul infracţional constituit de inculpaţii V.L.I., T.A.C. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. şi de a confecţiona împreună cu inculpatul A.A.M., în locuinţa inculpatului S.C.C. dispozitive de skimming destinate activităţii infracţionale a grupului şi de a deţine echipamentele apte să testeze funcţionalitatea dispozitivelor de skimming, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., fabricarea, ori deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.- Că faptele inculpatului A.A.M., de a sprijini grupul infracţional constituit de inculpaţii V.L.I., T.A.C. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. şi de a confecţiona împreună cu inculpatul G.I., în locuinţa inculpatului S.C.C. dispozitive de skimming destinate activităţii infracţionale a grupului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., fabricarea, ori deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la învinuitul N.I.C., la domiciliul căruia au fost găsite dispozitivele de skimming confecţionate de inculpaţii A.A.M., şi G.I., având în vedere că acesta este transportator de mărfuri şi persoane pe ruta România - Italia, nu s-a putut reţine că prin activitatea lui a sprijinit în mod intenţionat grupul infracţional şi a deţinut, cu bună ştiinţă, dispozitivele de skimming, în sensul că a cunoscut, în mod cert, ce conţine coletul pe care l-a primit de la învinuita V.F. şi inculpatul T.A.C.

Cu privire la numita D.I.C., care la 20 august 2010 a primit de la învinuita V.F. paşaportul turistic al inculpatului V.L.I., pe care l-a depus la poşta Atlassib Curier Rapid din municipiul Craiova, cu destinaţia Paris şi anterior şi ulterior a discutat telefonic în acest sens cu inculpatul V.L.I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., deoarece probatoriu administrat în cauză nu a combătut apărările susnumitei că nu a avut cunoştinţă despre situaţia juridică a inculpatului V.L.I., în prezentul dosar penal.

Referitor la învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. şi la numiţii B.I., M.I., M.D., B.V., P.D.A., V.S., M.F.C., T.M.C., T.C.C., prin prezentul rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor penale în vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale pe linia infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronice, de fabricare şi deţinere a echipamentelor de skimming, de retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri bancare cu ajutorul cardurilor falsificate şi de acces, fără drept, la un sistem informatic.

Prin rezoluţiile din 16 august 2010, ora 08:00, 17 august 2010, ora 09:00 şi 06 octombrie 2010, ora 08:00, a fost începută urmărirea penală împotriva inculpaţilor V.L.I., T.A.C., S.C.C., V.F., G.I. şi A.A.M., iar prin ordonanţa nr. 116D/P/2010 din 04 noiembrie 2010 a fost schimbată încadrarea juridică a inculpaţilor T.A.C. şi S.C.C.

Prin ordonanţele din 17 august 2010, orele 10:35; 12:50 şi 16:55, după audierea inculpaţilor G.I., S.C.C. şi T.A.C., s-a pus în mişcare acţiunea penală cu privire la aceştia, pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Prin aceeaşi ordonanţa din 17 august 2010, ora 16:45, a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului V.L.I., care, în prezent se sustrage urmăririi penale.

De asemenea, la data de 17 august 2010, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, a dispus reţinerea inculpatului G.I., şi a inculpaţilor T.A.C. şi S.C.C., pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17 august 2010, ora 04:00, respectiv 17 august 2010, ora 06:30, măsura expirând la 18 august 2010, ora 04:00 şi 18 august 2010, ora 06:30.

Cu privire la învinuita V.F. care are în îngrijire un copil minor, în vârstă de 10 (zece) luni, s-a dispus de către procuror luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea procurorului sau a instanţei de judecată, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 17 august 2010, ora 16:00, măsură care a fost prelungită la 15 septembrie 2010 şi 13 octombrie 2010, pe o durată de 30 de zile, până la 14 octombrie 2010 şi ulterior, până la 12 noiembrie 2010, ora 16:00 inclusiv.

Prin încheierea din 17 august 2010 a Tribunalului Dolj, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9775/63/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor T.A.C., G.I., şi S.C.C., pentru 29 de zile, începând cu 17 august 2010 şi până la 14 septembrie 2010, inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă.

Ulterior, în cursul urmăririi penale s-au acordat două prelungiri ale măsurii arestării preventive a inculpaţilor T.A.C., S.C.C. şi G.I., ultima începând cu data de 15 octombrie 2010, până la data de 13 noiembrie 2010, inclusiv.

Prin încheierea din 02 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, secţia penală, pronunţată în dosarul nr.9783/63/2010 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului V.L.I., pentru 30 de zile, începând cu data prinderii, fiind emis mandatul de arestare preventivă.

La propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova au fost emise pentru inculpatul V.L.I., mandatul european de arestare şi mandatul de urmărire internaţională.

Prin ordonanţele din 07 octombrie 2010, orele 16:55 şi 17:10, s-a pus în mişcare acţiunea penală cu privire la inculpatul A.A.M., şi reţinerea pe o perioadă de 24 de ore, începând de la 07 octombrie 2010, ora 17:10, măsura expirând la 08 octombrie 2010, ora 17:10.

Prin încheierea din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. 12786/63/2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.A.M., pentru 29 de zile, începând cu data de 08 octombrie 2010 şi până la 05 noiembrie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă.

Prin încheierea penală nr. 194 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova s-a admis recursul declarat de inculpatul A.A.M., împotriva încheierii Tribunalului Dolj, s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului A.A.M., şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 08 octombrie 2010 emis de Tribunalul Dolj.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii T.A.C. şi G.I. au solicitat instanţei la termenul de judecată din 17 ianuarie 2011 să facă aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, declarând că recunosc starea de fapt expusă în rechizitoriu şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, Tribunalul Dolj a reţinut că în privinţa celor doi inculpaţi starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanţei este corectă şi dovedită cu probele administrate în cauză. În drept, instanţa de fond a stabilit că faptele inculpatului T.A.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., complicitate la infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, iar faptele inculpatului G.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Apoi, instanţa a procedat la individualizarea pedepselor pentru faptele atribuite inculpaţilor prin actul de sesizare, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi cu raportare la dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În cauză, ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestora, de împrejurarea că inculpaţii nu lucrează, dar sunt infractori primari şi au recunoscut comiterea infracţiunilor, instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru ambii inculpaţi pentru infracţiunea iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., şi a pedepsei de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi respectiv deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, tribunalul a apreciat că circumstanţele personale ale inculpaţilor, infractori primari, cunoscuţi în familie şi societate ca persoane ce nu au mai săvârşit fapte antisociale nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320¹ C. proc. pen. Instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului T.A.C. ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi interzicerea ca pedeapsă complementară a aceloraşi drepturi tot pe o durată de 2 ani pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. De asemenea, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului G.I. ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi interzicerea ca pedeapsă complementară a aceloraşi drepturi tot pe o durată de 2 ani pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului T.A.C. ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului G.I., ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), teza II şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă, având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României, a apreciat că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpaţi a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa a apreciat că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exerciţiul acestui drept.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 august 2010 la zi.

În privinţa măsurii arestării preventive a inculpaţilor, tribunalul a constatat că în cauză nu mai există temeiurile care să justifice menţinerea acestei măsuri. Arestarea preventivă a inculpaţilor s-a dispus la data de 17 august 2010 pentru temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu mai există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, a stabilit instanţa, pericolul pentru ordinea publică nu poate fi apreciat doar cu referire la gravitatea faptei şi a pedepsei pe care o pot primi inculpaţii. Alte împrejurări, cum ar fi: caracterul inculpaţilor, moralitatea lor, domiciliul, profesia, legăturile familiale, pot confirma sau infirma existenţa unui asemenea pericol. Or, în cauză, inculpaţii sunt la primul conflict cu legea penală şi au dat declaraţii în care au recunoscut în totalitate comiterea faptelor solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi să li se aplice art. 320¹ C. proc. pen. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că acest pericol descreşte odată cu timpul petrecut în detenţie preventivă, astfel că un motiv ce iniţial justifica luarea măsurii, odată cu trecerea timpului, se poate să nu mai fie suficient pentru menţinerea în arest.

Tribunalul a reţinut că jurisprudenţa recentă a C.E.D.O. (cauza Scundeanu împotriva României, Jiga împotriva României – hotărâri pronunţate în februarie şi respectiv martie 2010) a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorităţi, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumţii şi presupuneri. Luarea în considerare a pericolului pentru ordinea publică se poate face doar în circumstanţe excepţionale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în libertate. C.E.D.O. a arătat, ca şi în hotărârea Calmanovici, că autorităţile judiciare nu au furnizat motive pertinente şi suficiente pentru a justifica necesitatea menţinerii inculpatului în stare de detenţie provizorie timp de trei luni şi jumătate, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării acestuia în libertate şi nici nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsuri alternative detenţiei. În speţă, s-a apreciat că situaţia este similară, nemaiputând fi identificate, în acest moment procesual, după peste 5 luni de arest preventiv, probe concrete care să indice existenţa unui pericol pentru ordinea publică care ar rezulta din judecarea inculpaţilor în stare de libertate; de asemenea, instanţa nu a putut identifica probe care să facă dovada că, odată lăsaţi în libertate, ar exista pericolul ca inculpaţii să fugă, să se sustragă procesului penal ori să influenţeze aflarea adevărului sau să săvârşească noi infracţiuni.Instanţa a apreciat astfel că menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv în continuare ar însemna depăşirea unei durate rezonabile a acestei măsuri, însăşi scurgerea timpului ducând la reducerea pericolului pentru societate sau pentru bunul mers al justiţiei, ce ar rezulta din punerea în libertate a inculpaţilor.

S-a mai apreciat că în acest moment procesual luarea unei alte măsuri preventive este suficientă, fiind şi necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi prezenţa inculpaţilor la judecată.Prin urmare, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive faţă de inculpaţii T.A.C. şi G.I., iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus luarea faţă de aceştia a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu instituirea obligaţiilor arătate în precedent.

S-a dispus, în consecinţă, punerea în libertate a celor doi inculpaţi.În privinţa cererii de ridicare a sechestrului asigurator formulată de inculpatul T.A.C., tribunalul a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa nr. 116D/P/2010 din 07 octombrie s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator în vederea confiscării speciale asupra autoturismului, proprietatea inculpatului T.A.C.

În motivarea măsurii s-a reţinut că din probele administrate, rezultă că inculpatul T.A.C. nu are resurse financiare necesare achiziţionării unui autoturism cu valoarea de piaţă ridicată şi nu are surse legale de venit pentru achiziţionarea licită a unei asemenea maşini.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune instituirea unui sechestru asigurator asupra autoturismului.

Astfel, s-a motivat că în condiţiile în care inculpatul T.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu este potrivit Legii nr. 39/2003 grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, nu se poate reţine că în cauză ar putea fi vorba de un bun produs prin săvârşirea unor fapte prev. de legea penală, deoarece cele două infracţiuni prin natura lor nu pot genera astfel de bunuri.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu se impune măsura instituirii unui sechestru asigurator prev. de art. 163 C. proc. pen. în vederea confiscării speciale, astfel că a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 07 octombrie 2010 a DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova asupra autoturismului, înmatriculat la data de 25 august 2008, proprietatea inculpatului T.A.C. În baza art. 118 lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpatul G.I. a dispozitivul tip "gură de bancomat" din metal de culoare argintie, confecţionat artizanal, cablul prevăzut la unul din capete cu o mufă tip USB, la celălalt cu mufă cu trei pini confecţionat artizanal; dispozitivul electronic marca B. prevăzut cu fantă de citire a cardurilor, afişaj electronic şi tastatură care conţine medii de stocare a datelor, modificate artizanal; dispozitivul din material plastic cu fantă şi componentă asemănătoare unui ap de citire a datelor de pe cardurile bancare la care sunt conectate un număr de două fire prevăzute cu doi pini confecţionat artizanal; montajul electronic confecţionat artizanal ce reprezintă un dispozitiv electronic format dintr-o placă de textolit de dimensiuni reduse pe care sunt aplicate microcipuri, card de memorie şi o magistrală de date; adaptorul UART/USB confecţionat artizanal.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii T.A.C. şi G.I., atât în motivele scrise, cât şi prin cele susţinute oral de apărător, aceştia au criticat soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

1. că greşit prima instanţă a însuşit încadrarea juridică dată faptelor celor doi prin actul de sesizare, în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., şi cu referire la dispoziţiile art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care în cuprinsul art. 2 sunt enumerate infracţiunile ce pot constitui scopul unui grup infracţional organizat;

2. că greşit prima instanţă i-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., întrucât asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni trebuie să fie concepută ca având o existenţă cu o anumită durată de timp, condiţie neîndeplinită, în cauză fiind vorba, mai degrabă, de o pluralitate de subiecţi la săvârşirea unor infracţiuni informatice, actele comune anterioare săvârşirii infracţiunii fiind simple acte pregătitoare, considerente pentru care a fost invocată o soluţie corespunzătoare de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

3. că atât pedepsele principale, stabilite în urma aplicării dispoziţiilor prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, cât şi modalitatea de executare aleasă de instanţa de fond pentru pedeapsa rezultantă aplicată, în final, sunt greşit individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele fiind apreciate ca prea severe, iar modalitatea ca neadecvată faţă de dispoziţiile art. 52 C. pen., considerente pentru care s-a solicitat, pe de o parte, reducerea cuantumului pedepselor, cu aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată, sau a dispoziţiilor prev.de art. 86¹ C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor.

Apelurile declarate de inculpaţi au fost considerate fondate doar cu privire la greşita stabilire a modalităţii de executare a pedepselor rezultante, cât şi cu privire nejustificata aplicare a pedepsei complementare, constând în interzicerea timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

1. Referitor la prima critică invocată de inculpaţi în apelurile lor, aceea vizând greşita încadrare juridică dată faptelor celor doi inculpaţi prin actul de sesizare, încadrare însuşită de instanţa de fond, în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., şi prin referire la dispoziţiile art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

Într-adevăr,s-a apreciiat că stabilind că probatoriul, apreciat în ansamblul său, confirmă învinuirea adusă celor doi inculpaţi de a constitui, adera la/sau sprijini sub orice formă, în vederea săvârşirii de infracţiuni, un grup care, potrivit legii speciale, nu este grup infracţional organizat, instanţa de fond trebuia să încadreze activitatea infracţională a celor doi în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

Referirea la dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, regăsită în încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor, preluată de judecătorul fondului din actul de sesizare, are, eventual, o semnificaţie formală, iar, prin urmare, aspectul acesta, invocat drept critică de nelegalitate, nu poate constitui în sine un motiv de desfiinţare a soluţiei atacate.

2. Cu privire la cea de-a doua critică adusă hotărârii de fond, privind greşita condamnare a celor doi inculpaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., Curtea apreciază că nici aceasta nu poate fi primită. Probele rezultate din administrarea procedeelor probatorii specifice, cât şi din celelalte mijloace de probă (înregistrările audio-video, vizând supravegherea operativă a celor doi inculpaţi, legal autorizate, rezultatul percheziţiilor domiciliare, cât şi a celor informatice, acestea coroborate, în ansamblu, cu declaraţiile coinculpaţilor), au confirmat învinuirea adusă făptuitorilor, astfel că faptele inculpatului T.A.C., de a constitui, împreună cu inculpatul V.L.I. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. un grup infracţional, care nu este grup infracţional organizat în sensul Legii nr. 39/2003, de a le asigura inculpaţilor G.I., şi A.A.M., mijloacele financiare necesare achiziţionării unor componente electrice şi electronice şi locuirii şi întreţinerii în municipiul Craiova, în scopul confecţionării aparaturii de skimming destinată grupului infracţional şi de a facilita comunicaţiile telefonice dintre inculpatul V.L.I., şi inculpaţii S.C.C., G.I. şi A.A.M., pentru furnizarea de date tehnice în scopul realizării dispozitivelor de skimming, pe care urma să le ducă personal în Italia, unde urmau să fie folosite de către inculpatul V.L.I., şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., complicitate la infracţiunea de fabricare, ori deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, acelaşi probatoriu, s-a apreciiat că au confirmat că faptele inculpatului G.I., de a sprijini grupul infracţional constituit de inculpaţii V.L.I., T.A.C. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F. şi de a confecţiona împreună cu inculpatul A.A.M., în locuinţa inculpatului S.C.C. dispozitive de skimming destinate activităţii infracţionale a grupului şi de a deţine echipamentele apte să testeze funcţionalitatea dispozitivelor de skimming, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., fabricarea, ori deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. Referitor la criticile de netemeinicie, vizând stabilirea pedepselor, în urma aplicării dispoziţiilor prev.de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., apreciate ca fiind prea severe, precum şi în legătură cu alegerea modalităţii de executare a pedepselor rezultante, apreciată ca greşit individualizată în raport de criteriile prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), art. 52 C. pen., Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în privinţa modalităţii de executare.

De principiu, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa este obligată să ţină seama de dispoziţiile părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă arătate în partea specială ori în legea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii mai sus enunţate, în cadrul operaţiunii concrete de individualizare judiciară, se iau în vedere împreună, au o importanţă egală, nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antrenând netemeinicia şi, implicit, nelegalitatea soluţiei.

Or, în cauză, judecătorul fondului, în aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama şi de faptul că ambii inculpaţi au invocat procedura derogatorie prev.de art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a stabilit faţă de fiecare inculpat pedepse ce vor fi apreciate ca just individualizate.

Însă, cât priveşte modalitatea de executare aleasă de instanţă pentru pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, Curtea a apreciat că în cauză nu s-a făcut o justă individualizare.

Într-adevăr, infracţiunile ce fac obiectul de reglementare a Legii nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, prezintă un pericol social generic ridicat, fapt rezultat din limitele de pedeapsă stabilite de lege, cât şi un pericol social concret, şi el ridicat, de regulă, desprins din modalităţile adoptate de făptuitori pentru săvârşirea faptelor, cât şi din urmările produse.

În cauza de faţă, a rezultat din actele şi lucrările dosarului, că inculpaţii sunt infractori primari, au fost bine integraţi social până la momentul săvârşirii faptelor, iar în cadrul procesului au avut o comportare corespunzătoare, recunoscând săvârşirea infracţiunilor ce le-au fost puse în sarcină, în împrejurările arătate în actul de sesizare.

De asemenea, a mai rezultat că aceştia au stat în arest preventiv o perioadă de peste 5 luni de zile, în interiorul căreia, au conştientizat pericolul faptelor săvârşite, consecinţele acestora, considerente pentru care, Curtea, este încredinţată că doar pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient, şi că, în viitor, cei doi nu vor mai săvârşi alte asemenea infracţiuni.

Prin urmare, în baza art. 86¹ C. pen., după admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei sub aspectul laturii penale, faţă de fiecare dintre inculpaţi, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor rezultante de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

În acelaşi timp, în aplicarea dispoziţiilor art. 86³, pe durata termenului de încercare, condamnaţii urmau a se supune unor măsuri de supraveghere, arătate mai jos, în dispozitiv, cu un pronunţat caracter de constrângere, prin care instanţa, în aplicarea dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., exercită un control judiciar efectiv asupra acestora, putând să revoce modalitatea de executare dacă, cu rea credinţă, măsurile astfel instituite sunt nesocotite.

Totodată, la verificarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, cum astfel obligă art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că pedepsele complementare aplicate celor doi inculpaţi, constând în interzicerea timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., nu se justifică.

Art. 65 alin. (1) C. pen., stabileşte că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Or, în considerarea limitelor pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, ţinând seama şi de aspectele subliniate mai sus, în sprijinul suspendării sub supraveghere a executării pedepselor, se apreciat că interzicerea drepturilor respective, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, nu se justifică.

În consecinţă, dispoziţia instanţei de fond în sensul aplicării pedepsei complementare, a fost înlăturată.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea (municipiul Craiova - în privinţa inculpatului T.A.C., şi municipiul Galaţi - în privinţa inculpatului G.I.), luată faţă de ambii inculpaţi prin sentinţa apelată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul T.A.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea modalităţii de executare a pedepselor aleasă de către instanţa de fond.

La termenul de astăzi 9 mai 2012, inculpatul T.A.C., prezent în instanţă a solicitat ca instanţa să ia act de retragerea recursului declarat în cauză.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar şi din oficiu, Înalta Curte, reţine că recursul declarat de parchet este fondat, iar cu privire la recursul inculpatului T.A.C., Înalta Curte faţă de declaraţia recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă privind soluţionarea acestei cauze, în baza art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpatul T.A.C.

În recursul parchetului, Înalta Curte, reţine că individualizarea pedepselor făcută de către iunstanţa de fond cu privire la inculpaţii T.A.C. şi G.I., atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare a fost corespunzătoare.

În urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, gradul de participaţie al fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite de fiecare inculpat în parte, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorilor şi circumstanţele atenuante sau agravante ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei si persoana infractorului, se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar.

Potrivit concepţiei ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana infractorului constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome, fiecare cu un conţinut propriu, deosebit de al celuilalt.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitorului, pe de o parte, şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă. Esenţa acestora din urma este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozităţii persoanei făptuitorului.

Când face parte din pericolul social al faptei săvârşite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.

Dacă, orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obţină intimidarea, şi în cele din urmă reeducarea lui, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atunci în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze şi mai ales să-l reeduce. Instanţa de fond, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor a avut în vedere, faţă de cele reţinute anterior, circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte, ceea ce a condus astfel cum s-a arătat mai sus la aplicarea pedepselor de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, arătând că în cauză, ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestora, de împrejurarea că inculpaţii nu lucrează, dar sunt infractori primari şi au recunoscut comiterea infracţiunilor, instanţa de fond corect a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru ambii inculpaţi pentru infracţiunea iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., şi a pedepsei de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi respectiv deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002. De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, tribunalul a apreciat că circumstanţele personale ale inculpaţilor, infractori primari, cunoscuţi în familie şi societate ca persoane ce nu au mai săvârşit fapte antisociale nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte, reţine însă că scopul pedepselor poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum stabilit corect de către instanţa de fond, limite care au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare dintre inculpaţi, apreciindu-se, de asemenea, că acest scop poate fi atins, faţă de cele reţinute anterior, numai prin privare de libertate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct .2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 194 din 06 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe intimatul inculpat G.I.

Va casa Decizia recurată şi va menţine sentinţa penală nr. 35 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj.

În baza art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat inculpatul T.A.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat G.I., în sumă de 150 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 194 din 06 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe intimatul inculpat G.I.

Casează Decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 35 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Ia act de declaraţia de retragere arecursului declarat de inculpatul T.A.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat G.I., în sumă de 150 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1485/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1482/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1477/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1480/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1482/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1485/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1486/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1489/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 149/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond