ICCJ. Decizia nr. 1506/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1506/2012
Dosar nr. 1029/91/2011
Şedinţa publică din 10 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 158 din 21 septembrie 2011, Tribunalul Vrancea, a condamnat pe inculpata M.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea a infractorului, infracţiune prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că inculpata M.A. prin Ordonanţa nr. 23/A din 8 noiembrie 2010, ar fi fost desemnată în calitate de colaborator al investigatorului sub acoperire, această autorizaţie fiind validată prin Sentinţa nr. 23/A din 8 noiembrie 2010, iar inculpata, în loc să-şi exercite calităţile de colaborator, a deconspirat calitatea de poliţist a investigatorului sub acoperire, dar şi calitatea sa de colaborator, astfel încât tranzacţia autorizată nu a mai avut loc, îngreunând în acest mod activitatea de urmărire penală desfăşurată în cauză.
S-a mai arătat că "inculpata M.A., colaborator autorizat în cauză, prin Sentinţa nr. 23/A din 8 noiembrie 2010, cu numele de cod "G.G.", i-a transmis inculpatei de la postul telefonic cu numărul 0760132994, mai multe mesaje de tip SMS, dar a purtat şi convorbiri telefonice cu acesta, în intervalul 18:17 - 19:19, deconspirând calitatea de poliţist a investigatorului sub acoperire, astfel încât tranzacţia autorizată nu a mai avut loc" şi aceste aspecte sunt nereale deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că nu a fost făcută de o inculpată ci de un inculpat, respectiv de inculpatul R.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpata M.A. pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat pentru a-l susţine.
Prin Decizia nr. 273 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpata M.A. (fiica lui V. şi Vi., născută la data de 29 august 1988 în Focşani, şi fără forme legale în comuna Mândreşti) împotriva Sentinţei penale nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul nr. 1029/91/2011 şi în consecinţă.
A casat în parte Sentinţa penală nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare în temeiul art. 81 alin. (1) şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.
Conform art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului recurs au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că instanţa de fond, a reţinut, în mod corect fapta săvârşită de inculpată M.A., cu vinovăţie şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare dar a efectuat o individualizare greşită în ceea ce priveşte modalitatea de executarea a pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Galaţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Examinând recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., respectiv "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege".
Examinând decizia recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, prioritar cercetării celorlalte critici, că instanţa de apel a motivat incidenţa în cauză a condiţiilor impuse de art. 81 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 ani. Astfel, prima instanţă, a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, infracţiune prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. şi în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Instanţa de apel a admis apelul inculpatei M.A. şi a casat în parte Sentinţa penală nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare în temeiul art. 81 alin. (1) şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare şi a pedepsei accesorii pe o durata de 3 ani.
Din examinarea deciziei instanţei de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel nu s-a rezumat doar a admite apelul inculpatei şi a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe o durata de 3 ani, aceasta a motivat, arătând că inculpata nu are antecedente penale şi că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani. Ca atare, instanţa de apel a motivat soluţia de suspendare a pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 3 ani în condiţiile în care a dispus suspendarea tocmai pentru faptul că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani şi că scopul procesului penal prin reeducarea inculpatei pot fi realizate şi fără ca aceasta să execute efectiv pedeapsa cu închisoare.
Sub aspectul tratamentului sancţionator stabilit pentru inculpată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), optând pentru un cuantum al pedepsei corespunzător în raport de gradul concret de pericol social al faptei, urmările produse şi conduita anterioară a inculpatei care nu are antecedente penale.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare în speţă a criteriilor de individualizarea pedepsei aplicate, acordând semnificaţia cuvenită atât gravităţii faptei cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatei, a dat infracţiunii comise de inculpată încadrarea juridică corespunzătoare şi a procedat la individualizarea pedepsei aplicate cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată M.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 273 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata inculpată M.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2536/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2538/2012. Penal → |
|---|
