ICCJ. Decizia nr. 1525/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, petentul Ț.R., care în prezent se află în stare de detenție, a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului Judecătoriei Ploiești, motivând că magistratul cauzei și organul de anchetă care a efectuat urmărirea penală sunt imparțiali.
Cererea de strămutare este nefondată.
Verificând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Ploiești se află spre soluționare dosarul a cărui strămutare se solicită, având ca obiect judecarea inculpatului Ț.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 57470/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
în informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul Prahova, se prezintă etapele pe care Ie-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum și motivele cererii.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze, de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenți judiciari sau grefierii instanței.
în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
în speță, înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, neexistând temeiuri care să conducă la concluzia că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită, astfel că nu se impune strămutarea cauzei la o instanță egală în grad și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1536/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1521/2012. Penal → |
|---|
