ICCJ. Decizia nr. 1501/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1501/2012
Dosar nr. 05807/99/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2012
Asupra recursurilor penale, deliberând, a reţinut că:
Prin Sentinţa penală nr. 316 din 16 iunie 2011, Tribunalul Iaşi i-a condamnat pe inculpaţii:
A.V. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare (2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen, art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.) cu executare în regim de detenţie, menţinând stare de arest şi deducând prevenţia de la 11 iunie 2010 la zi;
- C.C.T. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.) cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi constatând prevenţia de la 11 iunie 2010 la 8 octombrie 2010;
- Z.S. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.) cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi constatând prevenţia de la 11 iunie 2010 la 8 octombrie 2010;
- A.A. la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare (1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.) cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.;
- P.P.L. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare (1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.) cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a ridicat măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa din 14 aprilie 2010 asupra autoturismului inculpatului A.V., marca M.V., înmatriculat în Spania.
În baza art. 118 alin. (5) C. pen. s-au confiscat 637 RON de la inculpatul C.C.T., 110 RON, 100 euro şi 105 gr. de rezină de cannabis de la inculpatul A.V., 100 RON de la inculpata P.P.L., 100 RON, 5.000 RON şi 2,3 gr. de rezină de cannabis de la inculpatul Z.S. şi 2280 gr. de rezină de cannabis de la inculpaţii A.V. şi C.C.T..
Pentru a pronunţa această hotărârea, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în luna noiembrie 2009, inculpatul A.V., zis "M.", aflându-se în Spania a iniţiat constituirea unui grup pe teritoriul României care să distribuie cantităţi importante de droguri de risc în Judeţul Iaşi, sens în care a luat legătura cu inculpatul C.C.T., zis "Ti." sau "T.", căruia i-a propus să comercializeze droguri atât personal cât şi prin intermediul altor persoane pe care urma să le racoleze, stupefiante ce urmau să i le trimită în ţară.
În concret, inculpatul A.V. a trimis 200 gr. haşiş pe numele prietenei inculpatul C.C.T., martora V.A.-M., droguri ce au fost comercializate de acesta împreună cu numiţii Z.C., zis "Ş." şi A.Ş.E., zis "E." contra sumei 40 - 70 RON/gr. Ulterior, la începutul anului 2010 au fost implicaţi în activitatea de distribuire a drogurilor şi inculpaţii A.A. şi pe Z.S., sens în care în luna februarie 2010, inculpatul Z.S. a ridicat de la domiciliul martorei G.I. un colet conţinând doua bucăţi de haşiş de câte 200 gr., pe care i l-a dat martorei V.A.M., stupefiante ce au fost comercializate de cei trei inculpaţi.
În cursul aceleiaşi luni, inculpatul C.C.T. a luat legătura cu investigatorii sub acoperire "F." şi "M.", cărora le-a comunicat că inculpatul A.V. poate trimite în ţară cantităţi însemnate de rezină de canabis.
În perioada noiembrie 2009 - martie 2010, inculpatul C.C.T. a ţinut permanent legătura telefonic cu inculpatul A.V. stabilind împreună modalitatea de acţiune a grupului infracţional, respectiv cantităţile de droguri comercializate, preţul, identitatea membrilor grupului, aspecte rezultate din interceptarea convorbirilor, declaraţiile investigatorilor sub acoperire şi ale inculpatului C.C.T..
Revenind în ţară în luna martie 2010, inculpatul A.V. şi inculpatul C.C.T. au stabilit o întâlnire cu investigatorii sub acoperire, sens în care la data de 24 martie 2010, cei doi s-au deplasat la Bucureşti unde s-au întâlnit cu F. şi M., ocazie cu care inculpatul A.V. relatându-le că locuieşte în Spania de mai mulţi ani, le-a comunicat că are legături cu o reţea de trafic internaţional de droguri de risc, putând face rost, astfel de la nişte cetăţeni marocani de rezină de canabis, stabilindu-se un preţ 13.000 euro pentru 2 kg de canabis, care urma să le fie predate martorilor în luna aprilie în parcarea de la H.A.
La data de 9 aprilie 2010, inculpaţii A.V. şi C.C.T., însoţiţi de inculpata P.P.L. s-au deplasat la sediul S.C. S.T. SRL din Iaşi, unde inculpatul A.V. a rămas afară pentru a asigura zona, timp în care cei doi au ridicat un pachet cu haşiş, deplasându-se apoi cu un taxi la locuinţa lui F.C. din localitatea Holboca, judeţul Iaşi, unde au lăsat drogurile, inculpata primind suma de 100 RON, pentru că a acceptat să primească pe numele ei coletul ce conţinea haşiş.
La data de 12 aprilie 2010, inculpaţii A.V., C.C.T. şi P.P.T. au ridicat drogurile la locuinţa lui F.C., pe care le-au depozitat în autoturismul marca S.F., proprietatea lui T.A., care în jurul orei 12,00 i-a urmat alături de inculpată, cu maşina, până la restaurantului "H.A., unde inculpaţii A.V. şi C.C. au intrat în incintă întâlnindu-se cu investigatorii sub acoperire "F." şi "M.", iar la un moment dat de la o altă masă a venit investigatorul "M.D." care le-a dat suma de 13.000 euro pentru droguri, după care acesta l-a însoţit pe inculpatul C.C.T. afară pentru a lua marfa. În timp ce inculpatul A.V. număra bani primiţi, celălalt inculpat era prins în flagrant în parcare când îi dădea investigatorului "M.D.", geanta care conţinea 2 kg de haşiş.
Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza declaraţiilor investigatorilor sub acoperire, ale martorilor T.A., V.A.M., G.E., G.I. şi F.C., coroborate cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii A.V. şi C.C.T., concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, procese-verbale de efectuare a percheziţie la locuinţele inculpaţilor A.V., C.C.T. şi Z.S., procesul-verbal de prindere în flagrant din 12 aprilie 2010, procesele-verbale de supraveghere operativă şi cu declaraţiile inculpaţilor de la urmărire penală.
În drept, instanţa de fond a reţinut că activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii A.V., C.C.T., Z.S., A.A. şi P.P.L. se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora prin rechizitoriu.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea cuantumului acestora reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. întrucât niciunul dintre inculpaţi nu era cunoscut cu antecedente penale.
Faţă de inculpaţii C.C.T., Z.S., A.A. şi P.P.L. care au avut o poziţie procesuală de recunoaştere, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, însă cuantumului pedepselor a fost stabilit diferenţia în funcţie de implicarea fiecăruia în activitatea infracţională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii A.V., P.P.L. şi A.A..
Procurorul a invocat nelegalitatea soluţiei sub aspectul omisiuni aplicării pedepsei complementare faţă de inculpatul C.C.T., în condiţiile în care era obligatorie, dar şi a reţinerii circumstanţelor atenuante faţă de acesta în raport de implicarea şi contribuţia sa la realizarea activităţii infracţionale, sens în care a solicitat majorarea pedepselor şi executarea în regim de detenţie a rezultantei stabilite.
Inculpatul A.V. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., întrucât nu există probe care să facă dovada implicării în activitatea grupului infracţional din România, implicarea acestuia în traficul de stupefiante rezultând doar pentru tranzacţia din aprilie 2010 privind cele 2 kg de haşiş, fiind de altfel şi singurul act material care se circumscrie şi infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, acesta contribuind la aducerea în ţară a stupefiantelor care au făcut obiectul vânzării din 12 aprilie 2010.
Ca atare, s-a solicitat condamnarea pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, în formă simplă, la pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege, în raport de circumstanţele personale, dar şi cele reale ale comiterii faptelor.
Inculpata P.P.L. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut intenţia să facă trafic de droguri necunoscând conţinutului pachetului.
Inculpatul A.A. a solicita achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât s-a aflat în eroare de fapt dat fiind că nu a cunoscut conţinutul pachetului.
Prin Decizia penală nr. 182 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi şi ale inculpaţilor A.V., P.P.L. şi A.A., extinzând efectele acestora şi asupra inculpatului Z.S., a desfiinţat, în parte, pe latură penală, hotărârea atacată şi rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.C.T. în pedepsele componente, a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. proc. pen. pe o durată de 2 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., înlăturând dispoziţiile art. 75 lit. a) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi reţinând pentru acesta faptă prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul C.C.T. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. proc. pen., după executarea pedepsei principale.
A înlăturat dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A.V. şi a reţinut pentru acesta faptă prevederile art. 74 lit. a) C. pen.
A înlăturat dispoziţiile art. 75 lit. a) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor A.A., P.P.L. şi Z.S. şi a reţinut pentru acesta faptă prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale şi starea de arest a inculpatului A.V., deducându-i prevenţia la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, deşi în cazul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pedeapsa este de la 3 la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen. pedeapsa complementară se aplică obligatoriu dacă legea o prevede şi cuantumul pedepsei principale este de cel puţin 2 ani închisoare, la fond s-a omis să se constate incidenţa acestor dispoziţii cu toate că inculpatul C.C.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru trafic de stupefiante.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. proc. pen. pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
De altfel, s-a constatat că nici unuia dintre inculpaţi nu i-a fost aplicată pedeapsa complementară, deşi toţi au fost condamnaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, însă, având în vedere că parchetul a criticat hotărârea sub acest aspect doar cu privire la inculpatul C.C.T., s-a considerat că acest motiv de apel nu poate fi extins, întrucât s-ar crea inculpaţilor o situaţie mai grea.
S-a stabilit că pedepsele aplicate inculpatului C.C.T. au fost just individualizate, în raport de activitatea infracţională desfăşurată, modalitatea de săvârşire, grad de pericol social concret, precum şi de datele care caracterizează persoana acestuia, inculpatul, fiind infractor primar şi recunoscând comiterea faptelor, a colaborat, totodată, cu organele judiciare pentru a fi identificaţi toţi participanţii la acţiunile ilicite, motiv pentru care s-a apreciat că în mod corect scopul pedepsei poate fi atins şi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a constatat că faţă de acest inculpat au fost reţinute eronat dispoziţiile circumstanţe agravante prevăzute de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., în condiţiile în care niciunul dintre inculpaţi nu era minor la data săvârşirii faptelor, iar latura obiectivă a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional presupune ca două sau mai multe persoane împreună să desfăşoare o asemenea activitate pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Pe de altă parte, s-a reţinut că circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. sunt incidente pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului C.C.T..
Pentru aceleaşi considerente, instanţa de prim control judiciar a înlăturat, după caz dispoziţiile art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi pentru ceilalţi inculpaţi, constatând şi incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., respectiv art. 74 lit. a) C. pen.
Din coroborarea materialului probator, respectiv declaraţiile inculpaţilor C.C.T. şi A.V., şi chiar şi cele ale inculpatei P.P.L. s-a reţinut că rezultă că aceasta a cunoscut activitatea desfăşurată de inculpaţi, acceptând, de altfel, să ridice coletul cu droguri venit din Spania pe numele ei de la firma S.C. S.T. SRL, primind în schimb 100 RON, precum şi că a acceptat să participe la transportarea drogurilor, cu maşina condusă de T.A., conformându-se tuturor indicaţiilor date de cei doi.
Pe de altă parte, inculpata nu a oferit nicio explicaţie pertinentă cu privire la faptul că i-a însoţit pe cei doi inculpaţi la restaurantul H.A. când au fost prinşi în flagrant de organele judiciare.
De altfel, din activităţile desfăşurate de inculpată pe care nu le-a negat rezultă că aceasta a acţionat cu intenţie, având reprezentarea conştientă că aderă şi sprijină un grup infracţional în transportarea drogurilor în scopul comercializării, motiv pentru care a fost apreciată soluţia de condamnare ca fiind legală şi temeinică.
Vinovăţia inculpatului A.A. a fost reţinut prin raportare la declaraţiile inculpaţilor C.C.T. şi Z.S. potrivit cărora acesta cunoştea conţinutul pachetului de 400 gr., în condiţiile în care se deplasau săptămânal la domiciliul său pentru a lua diferite cantităţii de droguri, după ce în prealabil le măsurau greutatea cu un cântar lăsat la inculpat, precum şi la propriile sale declaraţii şi ale martorului l.I., dat fiind că asista la porţionarea şi cântărirea stupefiantelor, nefiind astfel în eroare de fapt.
Cu privirea la inculpatul A.V. s-a reţinut că în luna noiembrie 2009, după ce în prealabil s-a înţeles telefonic cu inculpatul C.C.T., i-a trimis, prin societatea L.E. SRL Iaşi, un colet de 1 kg haşiş, pe numele V.A.-M., pe care inculpatul C. l-a ţinut o săptămână la domiciliul său, constatând existenţa a 5 plăci de haşiş de câte 200 gr. fiecare, cantitate ce a plasat-o apoi spre vânzare numiţilor Z.C., A.E., P.S. şi G.I., ultimele două restituindu-i pachetele care au fost apoi depozitate la inculpaţii Z.S. şi A.A..
După primirea coletului, inculpatul C. a fost sunat de inculpatul A.V. căruia i-a comunicat că drogurile, dar că fiecare placă cântăreşte cu 9 - 11 gr. de haşiş, acesta dându-i la rândul său asigurări că va discuta cu traficanţii de origine marocană urmând ca la trimiterea unui nou pachet să pună o placă de haşiş în plus, aspecte ce au rezultat din proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de cei doi.
În consecinţă, s-a constatat că actele materiale din luna noiembrie 2009 nu pot fi excluse din activitatea infracţională a inculpatului A.V. fiind pe deplin dovedite de înregistrările convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului C.C.T., ale martorilor V.A.M., P.S. şi G.I., A.Ş.E., motiv pentru care reţinerea formei continuate pentru infracţiunile de trafic de droguri şi complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc de către prima instanţă este legală şi temeinică.
Organele judiciare care s-au sesizat din oficiu la data de 16 februarie 2010, întrucât existau indicii că inculpatul C.C.T. făcea parte dintr-o grupare infracţională ce trafica cannabis, adus din Spania şi introdus în ţară prin intermediul firmelor de transport şi coletărie de pe raza judeţului Iaşi, iar în faza actelor premergătoare cât şi ulterior în cea de urmărire penală au strâns probe din care a rezultat că inculpatul A.V. a acţionat încă din luna noiembrie 2009, pentru ca începând cu luna februarie 2010 să autorizeze folosirea investigatorilor sub acoperire.
În acest context s-a apreciat că investigatorii sub acoperire şi colaboratorii au limitele impuse de lege, respectându-se garanţiile conferite de art. 6 din Convenţia şi art. 68 alin. (2) C. proc. pen., neexistând o provocare a inculpaţilor, activitatea acestora limitându-se la a examina de o manieră pasivă acţiunile infracţionale, fără a exercita vreo influenţă de natură a instiga la comiterea de infracţiuni.
Contactul investigatorilor cu inculpaţii a avut loc ca urmare a faptului că aceştia din urmă căutau în mod constant cumpărători şi vânzători de droguri, inculpatul C.C.T. contactându-i şi propunându-le să le vândă droguri.
Într-un final s-a concluzionat că vinovăţii inculpaţilor A.V. şi C.C.T. este dovedită dincolo de orice dubiu în baza probelor administrate, aceştia luând hotărârea de a comercializa droguri aduse din Spania, încă din luna noiembrie 2009, abia ulterior în februarie 2010 intrând în contact cu investigatorii sub acoperire.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen, recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii A.V., P.P.L., C.C.T. şi A.A..
Parchetul a criticat hotărârea numai sub aspectul cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executarea a acesteia faţă de inculpatul C.C.T. arătând că în raport de implicare inculpatului în activitatea infracţională şi gravitatea faptelor comise se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante şi a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante.
Inculpaţii A.V. şi C.C.T. au solicitat reducerea pedepselor, prin acordarea unei mai mari eficiente datelor favorabile care îi caracterizează.
Inculpata P.P.L. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Inculpatul A.A. a arătat că a fost în eroare întrucât nu a cunoscut conţinutul pachetului lăsat la domiciliul său motiv pentru care se impune achitarea sa.
Deşi inculpatul A.A. a arătat că a fost în eroare de fapt, în raport cu criticile dezvoltate în şedinţă publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina recursul său prin prisma cazului de casare reglementat de pct. 12 al art. 3859.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12, 14 şi C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi şi de recurentul inculpat A.V., ca fiind fondate, iar ale inculpaţilor P.P.L., C.C.T. şi A.A. ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Din împrejurările de fapt, corect stabilite de instanţa inferioare, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpatei P.P.L. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, chiar dacă acesta a încercat să acrediteze ideea că nu ştia ce conţine pachetul pe care l-a ridicat de la societatea de curierat şi, ulterior, la data de 12 aprilie 2010, l-a transportat la restaurantul H.A.
Relevante în acest sens sunt declaraţiile inculpaţilor A.V. şi C.C.T. care au confirmat că pe numele inculpatei P.P.L. a fost trimisă cantitatea de 2 kg haşiş din Spania, aceasta ridicând pachetul, i-a însoţit la locuinţa lui F.C. unde l-a lăsat pentru câteva zile, pentru ca la data prinderii în flagrant inculpata împreună cu T.A. să transporte cu maşina drogurile la restaurantul H.A., care se coroborează cu procesele-verbale de supraveghere şi de prindere în flagrant conform cărora pachetul aflat într-o geantă i-a fost predat în parcarea localului inculpatului C.C.T. de către inculpată, urmând să-i fie remis investigatorului sub acoperire "M.D." şi, nu în ultimul rând declaraţia de recunoaştere parţială a inculpatei care a arătat că pachetul care a fost trimis din străinătate pe numele ei, l-a transportat la solicitarea inculpaţilor A.V. şi C.C.T., fără însă să-i cunoască conţinutul.
Oricum, modalitatea în care au acţionat inculpaţii A.V., C.C.T. şi P.P.L. atât în ziua de 9 aprilie 2010 când au fost ridicate drogurile de la firma de curierat (asigurarea pazei de către inculpatul A.V. în timp ce ceilalţi doi luau pachetul livrat din străinătate, deplasarea acestora la locuinţa lui F.C. în două maşini separate) cât şi la data prinderii în flagrant depozitarea coletului în maşina lui T.A. care împreună cu inculpata l-a transportat în apropierea H.A., secondând autoturismul în care se aflau inculpaţii A. şi C., staţionarea în apropierea localului pentru a nu atrage atenţia, deplasarea ulterioară în parcarea acestuia ca urmare a apelului telefonic primit de inculpată pentru a remite pachetul inculpatului C.C.T., în timp ce inculpatul A.V. număra banii primiţi pentru marfă în incinta localului unde se discutaseră termenii tranzacţiei), prin desfăşurarea de activităţi materiale concordante, fiecare contribuind nemijlocit la realizarea traficului de droguri conform sarcinilor prestabilite, demonstrează faptul că inculpata ştia ce conţine pachetul, prudenţa manifestată de cei patru şi derularea evenimentelor nefiind justificată în condiţiile în care nu ar fi cunoscut caracterul ilicit al acţiunilor sale.
De altfel, atitudinea inculpatei P.P.L. care a acceptat să fie trimise drogurile din Spania pe numele său, primind în schimb o sumă de bani şi respectarea indicaţiilor date de inculpaţii A.V., C.C.T. în realizarea activităţilor pentru plasare drogurilor în siguranţă, dar şi în scopul vânzării, demonstrează apartenenţa inculpatei la grupul infracţional constituit pentru a distribui stupefiantele trimise cu ajutorul inculpatului A.V. din străinătate de o reţea de traficanţi marocani.
De asemenea probele administrate în cauză relevă faptul că şi inculpatul A.A. a cunoscut conţinutul pachetului pe care inculpaţii C.C.T. şi Z.S. l-au lăsat la domiciliul său în luna februarie 2010, aceştia venind săptămânal să porţioneze în cantităţi diferite drogurile pentru a le distribui mai departe, sens în care le cântăreau, la operaţiuni fiind prezent şi inculpatul A., împrejurări confirmate de declaraţiile inculpaţilor C. şi Z., ale martorului I.I., dar nu în ultimul rând de propriile declaraţii ale inculpatului care a recunoscut că a deţinut la domiciliul său coletul şi un cântar pe care îl aduseseră ceilalţi doi inculpaţi. Depozitarea pachetului la domiciliul său în condiţiile în care şi inculpaţii C.C.T. şi Z.S. locuiau la casă cu curte, vizitele săptămânale ale acestora, ocazie cu care au adus şi un cântar, derulând şi anumite activităţi dovedeşte că inculpatul A.A. a cunoscut conţinutul pachetului, nefiind în eroare cu privire ia acest aspect, acordând chiar sprijin celor implicaţi în acţiunile ilicite de trafic de droguri de risc, drept urmare, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, dar şi cele ale infracţiuni de sprijinire a unui grup infracţional, atât din punct de vedere al laturii subiective cât şi din punct de vedere al laturii obiective, inculpaţii P.P.L. şi A.A. acţionând cu intenţie directă, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se reţine că, în recurs, la termenul din 10 mai 2012, inculpatul A.V. a solicitat ca judecata să se realizeze pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, sens în care şi-a exprimat fără echivoc poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor aşa cum au fost stabilite prin rechizitoriu, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Ca atare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 320 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, în cauză, cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, iar solicitarea inculpatului A.V. de aplicare a dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii vinovăţie s-a făcut potrivit art. XI din O.U.G nr. 121/2011 publicată în M. Of. nr. 931 din 29 decembrie 2011 la primul termen de judecată cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv, în recurs, la data de 10 mai 2012, în condiţiile în care hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată la data de 21 noiembrie 2011.
Pentru considerentele ce preced se va proceda la aplicarea dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca pedepsele aplicate inculpatului A.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. să fie reduse de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare, iar cea pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu reţinerea pentru toate cele trei infracţiuni a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi menţinerea aceleiaşi modalităţi de executare a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, respectiv în regim de detenţie.
La stabilirea pedepselor în acest cuantum, Înalta Curte, raportându-se la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a avut în vedere circumstanţele în care au fost comise faptele, respectiv contribuţia determinantă a inculpatului în activitatea infracţională, caracterul continuat al infracţiunilor la legea drogurilor, gradul de pericol social generic rezultat din limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fiecare infracţiune, dar şi a celui concret ce reiese din modalitate de realizare a acţiunilor ilicite, cantitatea drogurilor traficate şi importanţa valorilor sociale, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptelor (valorificată prin incidenţa dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), motiv pentru care aplicarea unei pedepse rezultante în cuantumul anterior menţionat cu executarea în regim de detenţie este de natură a asigura reeducarea inculpatului şi a realiza scopul preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Referitor la pedepsele aplicate C.C.T. Înalta Curte constată că, în cauză, instanţele inferioare nu le-au individualizat corect, tratamentul sancţionator fiind criticabil sub aspectul modalităţii de executare, care nu este apt a asigura în concret realizarea scopului stabilit de dispoziţiile legale aplicabile în materie.
Reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reţinerii prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. este justificată în opinia Înaltei Curţii în raport de circumstanţele favorabile care caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, poziţia constant sinceră, vârsta fragedă, date care reprezintă tot atâtea elemente care în mod corect au condus în procesul de individualizare judiciară a pedepsei la condamnarea acestuia la o pedeapsă rezultantă de 2 ani de închisoare, al cărei cuantum însă nu trebuia să fie mai mic, aşa cum a solicitat inculpatul.
De altfel, la alegerea modalităţii de executare a pedepsei aplicate atât de instanţa de fond cât şi cea de prim control judiciar ar fi trebuit să ţină seama, cu precădere, de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege (sănătatea publică) şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, caracterul continuat al infracţiunii de trafic de droguri şi gravitatea faptelor dedusă atât din limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât şi din implicarea inculpatului în activitatea infracţională, acesta preocupându-se de racolarea de persoane care să îl ajute în traficarea stupefiantelor, precum şi cantităţii de haşiş vândută şi să nu acorde o eficienţă sporită circumstanţelor personale ale inculpatului C.C.T., care fuseseră deja valorificate în operaţiunea de individualizare judiciară a tratamentului sancţionator, fiind reflectate în pedepse coborâte sub limita minimă prevăzută de lege.
Ca atare, toate aceste consideraţii exclud aplicarea unei pedepse rezultante a cărei executare să fie suspendată, întrucât tratamentul sancţionator pe lângă rolul de constrângere, are şi o finalitate de exemplaritate, iar felul şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât să convingă inculpatul C.C.T. de necesitate respectării legii şi a evitării în viitor de a comite alte fapte penale.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, întrucât numai o asemenea modalitate de executare a sancţiunii penale este în măsură să asigure reeducarea inculpatului C.C.T. şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând, aşadar, că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatului A.V., casând în parte hotărârile atacate, va reduce pedepsele aplicate inculpatului A.V. în condiţiile dezvoltate anterior, va înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., art. 83 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. faţă de inculpatul C.C.T., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei, respingând ca nefondate recursurile inculpaţilor P.P.L., C.C.T. şi A.A. şi deducând prevenţia la zi pentru inculpatul A.V. şi de la 11 iunie 2010 la 8 octombrie 2010 pentru inculpatul C.C.T..
Având în vedere că recurenţii inculpaţi P.P.L., C.C.T. şi A.A. sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi şi de recurentul inculpat A.V. împotriva Deciziei penale nr. 182 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 316 din 16 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A.V. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 6 ani închisoare.
Face aplicarea art. 320 C. proc. pen. reduce pedepsele aplicate inculpatului A.V.:
- de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.;
- de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., art. 83 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în privinţa inculpatului C.C.T..
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat C.C.T., durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 11 iunie 2010 la 8 octombrie 2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.P.L., C.C.T. şi A.A. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat A.V., durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 11 iunie 2010 la 10 mai 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi P.P.L., C.C.T. şi A.A. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru recurentul inculpat A.V. în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3269/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3855/2012. Penal → |
|---|
