ICCJ. Decizia nr. 1533/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1533/2012

Dosar nr. 1591/30/2011

Şedinţa publică din 11 mai 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 1591/30/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului M.N.L., la o pedeapsă de: 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele două pedepse, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 08 octombrie 2009.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat o cantitate de 1.407,66 gr. de cannabis.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 870 RON dobândită de inculpat prin valorificarea drogurilor.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului E.V.C., la o pedeapsă de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, acelaşi inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de: 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea la datele fixate de către acesta; să anunţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile art. 86⁴ C. pen., rap. la art. 83 C. pen., respectiv că săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, precum şi neîndeplinirea, cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 08 octombrie 2009.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat o cantitate de 6,55 gr. de cannabis.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 530 RON dobândită de inculpat prin valorificarea drogurilor.

În baza art. 140 C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul E.V.C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 103/D/P/2009, înregistrat la data de 23 iulie 2010 sub Dosar nr. 6196/30/2010 au fost trimişi în judecată inculpaţii: E.V.C. pentru comiterea infracţiunilor prev. de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.A.C., pentru comiterea infracţiunii prev. de:art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP); M.N.L., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi consum de droguri de risc faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); G.Ş.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de: art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; F.A., pentru săvârşirea infracţiunii de: art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. c) C. pen.; B.A.G., pentru comiterea infracţiunii prev.de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP); R.A.L., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; U.V.F., pentru săvârşirea infracţiunii de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că au pus în vânzare, în mod repetat, colaboratorilor sub acoperire P.L. şi P.A. cannabis, respectiv comprimate ecstasy şi au consumat cannabis sub forma ţigărilor confecţionate artizanal.

Prezentul Dosar cu nr. 1591/30/2011 este rezultatul disjungerii cauzei în primă fază faţă de inculpaţii F.A., B.A.G., R.A.L. şi U.V.F., cercetaţi iniţial în Dosarul nr. 6196/30/2010, iar apoi faţă de inculpaţii G.Ş.M. şi M.A.C., cercetaţi în Dosarul nr. 897/30/2011, în aceste din urmă două dosare fiind aplicată procedura instituită de art. 320¹ C. proc. pen.

Având în vedere că toţi cei 8 inculpaţi trimişi în judecată nu s-au constituit întru-un grup infracţional organizat sau nu s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, ci au acţionat în mod independent unul faţă de celălalt, fără vreo altă legătură, instanţa a apreciat că nu s-a impus formularea unei cereri de abţinere, nefiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 C. proc. pen., astfel că a procedat la soluţionarea prezentei cauze.

La data de 26 august 2008 în urma efectuării unor investigaţii specifice pe linia traficului de droguri şi a consumului de droguri pe raza localităţii Jimbolia, ofiţerii din cadrul I.J.P.F. Timişoara, Compartimentul de Combatere a Traficului de Substanţe Interzise, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul G.Ş.D. are preocupări intense în sfera comercializării de cannabis, consumatorilor de droguri a căror domicilii sunt plasate pe raza oraşului Jimbolia din judeţul Timiş. La baza declanşării investigaţiilor a stat informaţia dată de numitul P.L. căruia inculpatul G.Ş.D. i-a oferit spre comercializare cannabis sub forma unor ţigări confecţionate artizanal, contra sumei de 50 RON/gram. În baza acestor date şi informaţii procurorul D.I.I.C.O.T. - Birou Teritorial Timiş a emis ordonanţă de autorizare de introducere în cauză a colaboratorului acoperit P.L. şi a investigatorului acoperit M.F. precum şi autorizarea procurării controlate de droguri de risc.

Ulterior, cercetările efectuate au dus la extinderea urmăririi penale impusă de identificarea altor inculpaţi (E.V.C., M.A.C., U.V.F., F.A., U.A.C., B.A.G., M.N.L. şi R.A.L. cu domiciliile în Jimbolia) care aveau aceleaşi preocupări de comercializare ilicită de droguri de risc şi consum de droguri de risc. Mai mult s-a remarcat faptul că toţi inculpaţii apelau la un singur cumpărător serios şi anume colaboratorul acoperit P.L., căruia îi ofereau spre vânzare cannabis, fie contra sumei de 50 RON/gram, fie unii dintre ei ridicau preţul la 60 RON/gram.

În raport cu inculpatul M.N.L., cercetat în prezenta cauză, acesta s-a cunoscut în cursul lunii ianuarie 2009 la discoteca „D.V.” din oraşul Jimbolia cu colaboratorul acoperit P.A. Având în vedere intenţia şi oferta inculpatului M.L. de a comercializa cannabis, D.I.I.C.O.T. - Birou Teritorial Timiş a emis ordonanţa de autorizare a procurării controlate de droguri de risc colaboratorului acoperit P.A. şi a investigatorului acoperit M.F. Astfel, în seara zilei de 05 februarie 2009 cei doi s-au contactat stabilind o întrevedere în cursul serii, întâlnire care s-a produs abia în 06 februarie 2009 în jurul orelor 00,30 în dreptul Şcolii Generale din oraşul Jimbolia, când inculpatul i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit cantitatea de circa 0,6 gr. cannabis contra sumei de 50 RON.

Ulterior cei doi s-au despărţit, fiecare dintre ei continuându-şi deplasarea în direcţii diferite, însă nu înainte să stabilească o viitoare întâlnire în acelaşi scop ca cea precedentă.

În ceea ce-l priveşte pe colaboratorul acoperit P.A., ajungând la locul de staţionare a investigatorului acoperit M.F., împreună cu acesta s-a deplasat la ofiţerii I.J.P.F. Timiş, compartimentul C.T.S.I. cărora le-au predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la învinuitul M.N.L.

Supuse testării, s-a stabilit că, cantitatea de 0,3 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cât priveşte proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Aşa cum au convenit anterior, a doua zi respectiv 07 februarie 2009, în jurul orelor 00,30 cei doi s-au întâlnit din nou în zona gării a oraşului Jimbolia, unde inculpatul M.L. i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit circa 1 gr. cannabis contra sumei de 50 RON primită anterior tranzacţiei de la investigatorul acoperit M.L. Supusă testării, s-a stabilit că cantitatea de 0,5 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cât priveşte proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Cei doi s-au întâlnit în următoarea zi, respectiv 08 februarie 2009 în jurul orelor 00,30 la localul „S.M.” din oraşul Jimbolia, unde inculpatul i-a vândut colaboratorului acoperit circa 0,5 gr. cannabis contra sumei de 50 RON primită anterior tranzacţiei de la investigatorul acoperit M.F. După finalizarea tranzacţiei, P.A. a revenit la locul de staţionare a investigatorului M.F. şi împreună cu el şi-a continuat deplasarea la întâlnirea cu ofiţerii I.J.P.F. Timişoara, compartimentul C.T.S.I. cărora le-a predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la M.L. Supuse testării s-a stabilit că cantitatea de 0,3 gr., rezultată în urma cântăririi, a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cât priveşte proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În data de 12 februarie 2009, conform celor stabilite, cei doi s-au reîntâlnit în jurul orelor 18,30 în apropierea localului „S.M.” din oraşul Jimbolia unde, de această dată, inculpatul i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit un număr de 3 (trei) comprimate ecstasy purtând pe una din feţe sigla „R.”, pentru care acesta din urmă a achitat suma de 180 RON. Ulterior, testele de laborator au dovedit faptul că cele trei comprimate conţin substanţă activă diazepam care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Inculpatul M.L. nu a dispus de prescripţie medicală atunci când şi-a făcut rost de aceste comprimate motiv pentru care activitatea lui infracţională cade sub incidenţa Legii nr. 143/2000.

Aceeaşi stare de fapt se regăseşte şi în data de 17 februarie 2009 în cazul comercializării altor două comprimate de către inculpatul M.L. şi care s-au dovedit a fi tot din gama comprimatelor diazepam, purtând pe una din feţe sigla „R.” şi pentru care colaboratorul acoperit P.A. a achitat suma de 130 RON. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Văzând că a găsit un cumpărător fidel pentru marfa pe care o oferă şi de pe urma căruia obţine avantaje financiare, inculpatul M.L. a hotărât să-i pună în vânzare colaboratorului acoperit şi comprimate care nu fac parte din categoria celora care sunt descrise în anexele Legii nr. 143/2000, în schimb care-i pot aduce alte sume de bani avantajoase pentru el. Aşa se face că în data de 21 februarie 2009 inculpatul i-a dat întâlnire colaboratorului acoperit P.A. în centrul oraşului Jimbolia în jurul orelor 20,30, unde i-a pus în vânzare acestuia un comprimat purtând sigla „g.b.r. x” contra sumei de 100 RON, iar ulterior testele de laborator au concluzionat faptul că acest comprimat nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului Legii nr. 143/2000.

De la această dată, cei doi nu s-au mai contactat până în data de 24 martie 2009, când s-au reîntâlnit în jurul orelor 14,30 în zona B.A. din oraşul Jimbolia unde inculpatul a pus în vânzare colaboratorului acoperit circa 0,6 gr. cannabis contra sumei de 100 RON. Ulterior această cantitatea a fost testată, fapt ce a dus la constatarea că, cantitatea de 0,4 rezultată în urma cântăririi a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cât priveşte proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Aceeaşi stare de fapt s-a petrecut şi în data de 28 martie 2009, când cei doi s-au reîntâlnit din nou, de această dată în zona Ş.T. din oraşul Jimbolia, unde inculpatul a pus în vânzare cantitatea de circa 1,50 gr. cannabis contra sumei de 110 RON. Ulterior, drogurile au fost supuse testelor de laborator, ele concluzionând faptul că cantitatea de 1,25 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cât priveşte proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Conform celor convenite între ei, învinuitul a luat legătura cu colaboratorul acoperit în data de 02 aprilie 2009 în zona B.A. din oraşul Jimbolia unde i-a pus în vânzare cantitatea de circa 1,50 gr. cannabis contra sumei de 100 RON. Ulterior cantitatea de 1,09 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă testelor de laborator ocazie care a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cât priveşte cantitatea de 0,54 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. şi predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.V.C., acesta a intrat în legătură cu colaboratorul acoperit P.L. căruia i-a oferit spre vânzare cannabis, în cinci rânduri, contra sumei de 60 RON/gram. Astfel, în data de 31 martie 2009 cei doi s-au întâlnit în faţa localului „S.M.” din Jimbolia, unde inculpatul i-a pus în vânzare circa 0,6 gr. cannabis contra sumei de 100 RON, stabilind o nouă întâlnire cu acesta în momentul în care îl va contacta. După despărţirea de inculpat, colaboratorul acoperit s-a deplasat la locul de staţionare a investigatorului acoperit care observase întreaga activitatea infracţională de comercializare de droguri de risc comisă de inculpatul E.V.C.

Ulterior cantitatea de 0,36 gr. rezultată în urma cântăririi a fost testată, iar concluziile analizelor de laborator au confirmat faptul că s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în acest proces.

Conform înţelegerii stabilite, inculpatul a reluat legătura cu colaboratorul acoperit în data de 01 aprilie 2009, 02 aprilie 2009 şi 03 aprilie 2009, cerându-i întâlnire în diferite locaţii din oraşul Jimbolia, respectiv în apropierea magazinului comercial „N.S.”, zona B.A., şi P.C. unde inculpatul E.V.C. i-a pus în vânzare acestuia cantitatea de circa 0,8 gr. cannnabis, 1,1 gr.cannabis şi 0,7 cannabis contra sumei de 120 RON, 100 RON şi respectiv 100 RON. Înainte de a se despărţi, inculpatul l-a asigurat pe P.L. că în situaţia în care mai deţine cannabis destinat comercializării, îl va contacta. După despărţirea de inculpat, colaboratorul acoperit a revenit la locurile de staţionare alese de investigatorul acoperit M.F. pentru supravegherea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul E.C., predându-i drogurile cumpărate de la acesta în vederea testării lor.

În urma analizelor de laborator s-a concluzionat faptul că cantităţile de 0,44 -1,01 şi 0,61 gr. rezultate în urma cântăririi au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Inculpatul E.V. a mai luat legătura cu colaboratorul acoperit şi în data de 06 aprilie 2009, când i-a dat întâlnire pe str. M. din oraşul Jimbolia în faţa imobilului A.N.L. cu nr. x, unde acesta i-a pus în vânzare cantitatea de circa 8 gr. haşiş contra sumei de 110 euro. După finalizarea tranzacţiei cei doi s-au despărţit, iar P.L. a revenit la locul de staţionare ales de investigatorul acoperit căruia i-a predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul E.V.

Supuse analizelor de laborator s-a concluzionat faptul că cantitatea de 7,12 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. În ceea ce priveşte cantitatea de 6,55 gr. rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator aceasta a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. şi predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti, în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe.

De la această dată inculpaţii au încetat să mai pună în vânzare droguri către colaboratorii acoperiţi, continuând, însă, să consume cannabis sub forma unor ţigări confecţionate artizanal până în data de 08 octombrie 2009, când ofiţerii B.C.C.O. Timişoara compartimentul antidrog au procedat la reţinerea lor în vederea cercetării sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

Fiind audiaţi în cele două faze procesuale, cei doi inculpaţi au negat orice implicare a lor în vreo activitate infracţională.

Inculpatul M.N.L. a declarat că îi cunoaşte pe inculpaţii G.Ş.M., U.V., F.A., P.R., D.C., E.V., U.A., cu toţii locuind în aceeaşi localitate, Jimbolia, jud. Timiş şi fiind consumatori. A mai arătat că nu a vândut niciodată droguri de risc vreunei persoane, inclusiv colaboratorului acoperit P.L., pe care, de altfel, nu îl cunoaşte şi că obişnuia să consume iarbă, care nu intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000, împreună cu nişte vecini, la el acasă.

Tot astfel, inculpatul E.V.C. a relatat că îi cunoaşte pe inculpaţii G.Ş.M., M.A., U.V., F.A., P.R., M.N.L., U.A., fiind cu toţii din localitatea, Jimbolia. A mai arătat că nu a vândut niciodată droguri de risc vreunei persoane, inclusiv colaboratorului acoperit P.L. Inculpatul a adăugat şi faptul că este fumător de ţigări permise de lege şi a fumat de două ori iarbă, o dată în Amsterdam, în anul 2009 şi o dată în Ibitza, când se afla în vacanţă, chiar cu 3 - 5 zile înainte de a fi făcută descinderea la el acasă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri, susţinerile inculpaţilor sunt nedovedite şi contrazise de probele din dosar, declaraţiile investigatorului sub acoperire M.F., precum şi ale colaboratorilor sub acoperire, P.L. şi A., audiaţi în calitate de martori, detaliind modul de derulare al afacerilor în modul arătat mai sus. În plus, martorul M.F. a mai precizat în faţa instanţei că, aflându-se în maşină, a supravegheat permanent tranzacţiile derulate de colaboratorul său şi inculpatul E.C.V., iar după cca. 15 minute de la încheierea tranzacţiei se întâlnea cu colaboratorul său care venea pe jos la punctul de întâlnire, răstimp în care acesta din urmă nu se întâlnea cu nicio altă persoană, aspect pe care l-ar fi putut constata personal dacă s-ar fi întâmplat aşa. Cu privire la inculpatul M.L., acelaşi martor a mai adăugat că acesta era foarte precaut şi schimba foarte des cartelele telefonice, astfel că legătura cu colaboratorul se făcea prin întâlnirile avute în oraş. Totodată, inculpatul mai suna de pe telefonul prietenilor colaboratorului sub acoperire, martorul fiind de faţă de 2 - 3 ori când inculpatul l-a sunat pe colaboratorul sub acoperire pentru a-i vinde droguri.

Instanţa a mai reţinut depoziţiile învinuiţilor/inculpaţilor din faza de urmărire penală, şi anume a lui U., R., P., B., M., U. şi D. care au relatat fie că au cumpărat droguri de la inculpatul M.L., fie că au consumat împreună droguri cu cei doi inculpaţi. Învinuitul D. a mai precizat că inculpatul E.V.C. e consumator şi traficant de droguri, iar inculpatul M.L.N. vinde canabis, aceasta fiind ocupaţia lui de bază.

Este adevărat faptul că, atât colaboratorii sub acoperire P.L. şi A., cât şi numiţii D., U. şi P. nu au fost audiaţi în calitate de martori în faţa instanţei pentru ca apărarea şi instanţa să poată adresa întrebări în mod direct acestora, astfel cum se susţine în concluziile scrise depuse la dosar de apărătorii aleşi al inculpatului E.V.C., însă acest lucru nu s-a datorat pasivităţii instanţei, care a depus toate diligenţele în vederea aducerii acestor persoane în faţa instanţei de judecată spre audiere, fiind emise în acest sens mandate de aducere cu executare efectivă. Cauza a fost amânată de două ori doar în acest scop, reprezentanta parchetului, dar şi procesele-verbale ce însoţeau mandatele de aducere privind neexecutarea acestora indicând de fiecare dată faptul că toate aceste persoane sunt plecate la muncă în străinătate într-o ţară necunoscută şi nu se cunoaşte momentul revenirii acestora în ţară. În aceste condiţii, instanţa a dispus omiterea de la audiere a acestor martori, faţă de imposibilitatea obiectivă de audiere a acestora, iar o altă amânare ar fi dus la tergiversarea soluţionării cauzei atâta timp cât obiectivul urmărit nu ar fi putut fi atins cu o oarecare certitudine.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că exigenţele art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil au fost respectate.

Cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului, instanţa a reţinut că, la data de 08 octombrie 2009 ofiţerii B.C.C.O. Timişoara în baza autorizaţiilor de percheziţie domiciliară emise de Tribunalul Timiş au procedat la percheziţionarea locuinţelor celor implicaţi, astfel că la locuinţa inculpatului M.L., au fost găsite şi ridicate din două încăperi mai multe fragmente de substanţă vegetală aşezate la uscat, despre care acesta confirmă că le consumă sub forma de ţigări confecţionate artizanal. După cântărire, s-a concluzionat faptul că, cantităţile de 0,50 gr, 0,70 gr. şi 12,01 gr. au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

În ceea ce priveşte cantitatea de 10,5 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator din cea de a treia probă, aceasta a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. şi predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti, în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe. Privitor la primele două probe acestea au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Tot în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Timiş, s-a efectuat percheziţia şi la sediul SC ”E.J.” SRL, în Jimbolia, proprietatea inculpatului E.V.C., societate cu destinaţia bar, unde s-au găsit un număr de 3 (trei) mucuri de ţigară confecţionată artizanal cu conţinut de cannabis şi o ţigară de acelaşi tip, aflată în scrumiera aşezată pe una din mesele localului, ele fiind ridicate în vederea testării lor. Concluziile analizelor de laborator efectuate asupra fragmentelor vegetale ridicate din localul inculpatului E.V.C. au pus în evidenţă tutun şi tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

În timpul urmăririi penale s-a procedat la prelevarea probelor biologice de urină în cazul inculpaţilor M.N.L. şi E.V.C., iar în urma analizelor toxicologice s-a stabilit faptul că ambii inculpaţi au reacţionat pozitiv la consumul de THC.

Chiar dacă inculpatul E.V.C. a încercat pe parcursul urmăririi penale să combată rezultatul pozitiv al consumului de droguri de risc, prin prezentarea voluntară în data de 29 octombrie 2009 (după 20 de zile de la depistarea pozitivă), la unitatea sanitară „B.” laboratoarele de analiză obţinând un rezultat negativ al depistării drogurilor în urină, acest aspect nu-l exonerează de tragerea la răspundere penală sub aspectul infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât proba concludentă este cea obţinută în momentul comiterii faptei şi nu după trecerea unei perioade de timp când inculpatul s-a abţinut de la consum.

Totodată, instanţa a mai reţinut şi declaraţiile învinuiţilor/inculpaţilor precitaţi care au declarat că cei doi inculpaţi sunt consumatori de droguri.

Deşi locaţia unde s-au descoperit drogurile în scrumieră este un bar şi este un loc care prin destinaţia lui este accesibil publicului în intervalul orar cât acesta este deschis, este greu de crezut că inculpatul E.C.V., asociatul şi administratorul unic al barului, bar care, după o petrecere la care au participat mai multe persoane, a stat închis timp de o lună fără să se facă curăţenie în locaţia respectivă, după cum însuşi inculpatul însuşi susţine în concluziile scrise, iar fiind închis înseamnă că alte persoane nu aveau acces în interior, ar fi permis altor persoane să consume droguri în bar, dacă el nu ar fi deţinut în prealabil şi ar fi consumat droguri.

În concluzie, instanţa a apreciat că probele analizate sunt certe şi indubitabile, confirmă fără urmă de îndoială vinovăţia celor doi inculpaţi pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, înfrângând regula potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului”, regulă susţinută în apărare.

Având a se pronunţa asupra încadrării juridice a faptelor anterior expuse, instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor E.V.C. şi M.N.L., de a pune în vânzare în mod repetat către colaboratorii acoperiţi P.L. şi P.A. cannabis contra unor sume de bani, precum şi de a deţine cannabis sub forma ţigărilor confecţionate artizanal sau fragmentelor vegetale în vederea consumului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ţinând seama de condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, instanţa a reţinut în sarcina inculpaţilor şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată, în sensul că inculpaţii au avut imaginea de ansamblu a activităţii lor viitoare pe care au realizat-o prin acte de executare separate şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpaţii au vândut în mod repetat substanţe ce conţineau cannabis, fiecare dintre aceste acţiuni realizând conţinutul legal al infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Faptele inculpaţilor prezintă un pericol social deosebit, prin acţiunile lor aceştia aducând o atingere gravă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătăţii publice.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, ei având reprezentarea faptului că desfăşoară o activitate ilegală şi urmărind ca prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor-starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul E.V.C. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe timpul procesului a manifestat un comportament nesincer în raport cu acuzaţiile care i s-au adus.

Cu privire la inculpatul M.N.L., acesta a adoptat aceeaşi atitudine nesinceră în raport cu faptele imputate, iar din fişa de cazier rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 2034 din 13 august 2003 a Judecătoriei Timişoara la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, arestat la data de 25 august 2001 şi eliberat la 12 noiembrie 2008, conform art. 59 C. pen, cu un rest de 285 de zile. Ca atare, inculpatul se găseşte în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Din înscrisurile depuse la dosar în circumstanţiere, instanţa a reţinut că acest inculpat este angajat la SC E.I. SRL pe o durată nedeterminată şi este tatăl a trei copii minori, aceste aspecte urmând a orienta pedeapsa ce va fi aplicată spre minimul ei special şi nu urmează a fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante, având în vedere cauzele de agravare a răspunderii penale incidente în speţă şi atitudinea inculpatului.

Împotriva Sentinţei penale nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1591/30/2011 au declarat apel, în termen legal, inculpaţii E.V.C. şi M.N.L., criticând-o ca netemeinică.

În motivarea apelului său, inculpatul E.V.C. a solicitat achitarea sa pentru ambele infracţiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, inculpatul E.V.C. a arătat că declaraţiile investigatorului acoperit şi ale colaboratorului sub acoperire nu sunt concordante. Astfel, în timp ce colaboratorul a indicat mai multe locaţii de tranzacţionare (ex. B.A., N.S., P.C.), investigatorul a declarat că se întâlneau la marginea oraşului, iar instanţa a reţinut că cei doi se întâlneau după 5 minute de la efectuarea tranzacţiei la „punctul de întâlnire”, fără însă a identifica locaţia. Pe de altă parte, nu există martori care să confirme cele afirmate de investigator şi colaborator. Mai mult decât atât, investigatorul P.L. a afirmat în declaraţia dată în 28 februarie 2011 că numitul M.F. - colaborator ar fi cumpărat de 5 ori de la E.V. droguri, timp în care l-a supravegheat în permanenţă, însă având în vedere locaţiile pretinselor vânzări, investigatorul nu ar fi putut efectua o supraveghere continuă, întrucât, potrivit propriei sale declaraţii se întâlnea cu colaboratorul său la ieşirea din Jimbolia. Apreciază că instanţa de fond a omis în mod deliberat faptul că investigatorul nu a fost de faţă şi nu a avut vizibilitate nici măcar parţială la perfectarea pretinselor tranzacţii între inculpatul E. şi colaborator. Inculpatul a mai criticat maniera de administrare a probatoriului, prin care a fost încălcat principiul egalităţii, instanţa neputând să identifice şi să administreze probele în mod direct, astfel că nu a fost înlăturat dubiul care planează asupra persoanelor pe baza a căror declaraţii s-a bazat întreaga acuzare, singurele probe în baza cărora s-a dispus condamnarea fiind: percheziţia efectuată la sediul societăţii la care este administrator, ocazie cu care s-au găsit 3 mucuri de ţigară artizanală cu cannabis şi o ţigară de acelaşi tip, rezultatul toxicologic pozitiv la THC şi declaraţiile coinculpaţilor care au declarat că este consumator de droguri, probe care sunt în măsură să indice doar faptul consumării. În ceea ce priveşte rezultatul toxicologic pozitiv THC obţinut după analiza recoltată de la apelant, a arătat că acesta s-a datorat unui consum de marijuana în urmă cu câteva zile, consum cu un caracter izolat şi a avut loc într-o locaţie unde consumul de droguri uşoare este permis, iar proba efectuată voluntar în data de 29 octombrie 2009 a fost interpretată în defavoarea sa. Cu privire la declaraţiile coinculpaţilor care au arătat că este consumator, aceste declaraţii atestă doar consumul şi nu deţinerea de droguri, nici unul dintre cei audiaţi nu au declarat că l-ar fi văzut deţinând droguri sau că le-ar fi oferit spre vânzare.

Apelul declarat de inculpatul M.N.L. nu a fost motivat în scris, susţinerile apărătorului său ales fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin Decizia penală nr. 203/A din 8 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii E.V.C. şi M.N.L., împotriva Sentinţei penale nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 1591/30/2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma motivelor de apel precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că aceasta este temeinică şi legală, în deplină concordanţă cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal şi dispoziţiile legale aplicabile, pentru următoarele considerente:

Cu ocazia judecării apelurilor, a fost audiat inculpatul E.V.C. şi colaboratorul sub acoperire P.A.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă corespunde realităţii, fiind rezultatul evaluării corecte a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.N.L., activitatea sa infracţională rezultă din declaraţiile date de investigatorul sub acoperire M.F. coroborate cu cele ale colaboratorului sub acoperire P.A., date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţelor, precum şi cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. a/21 noiembrie 2009, nr. b/12 februarie 2009, nr. c/12 februarie 2009, nr. d/12 februarie 2009, nr. e/18 februarie 2009, nr. f/25 februarie 2009, nr. g/31 martie 2009, nr. h/31 martie 2009 şi nr. i/03 iunie 2009. Totodată, se reţine că în urma percheziţiei domiciliare efectuată în data de 08 octombrie 2009 la locuinţa inculpatului M.L., au fost găsite şi ridicate din două încăperi mai multe fragmente de substanţă vegetală aşezate la uscat, despre care acesta confirmă că le consumă sub forma de ţigări confecţionate artizanal. După cântărire, s-a concluzionat faptul că, cantităţile de 0,50 gr, 0,70 gr. şi 12,01 gr. au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Aceasta se coroborează cu rezultatul analizei toxicologice a probelor biologice de urină prelevate în cursul urmăririi penale care în cazul inculpatului M.N.L. a stabilit faptul că acesta a reacţionat pozitiv la consumul de THC. Sub aspect probator, instanţa de apel a reţinut şi faptul că potrivit art. 22 din Legea nr. 143/2000: „1) Poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităţilor infracţionale şi a identificării persoanelor implicate în astfel de activităţi. 2) Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevăzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de probă.” Totodată, trebuie reţinut că folosirea unui investigator sau colaborator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a făptuitorului nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unei probe, întrucât nu rezultă că inculpatul ar fi luat hotărârea de a comite sau continua comiterea de acţiuni specifice traficului de droguri la îndemnul/determinarea colaboratorului sub acoperire. În acest sens, se impune a fi avute în vedere şi declaraţiile date de învinuiţii D.C.A. care a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul M.N.L. de aproximativ 5 ani, că venea des în localul „S.M.” din Jimbolia şi i-a vândut în repetate rânduri cannabis, cunoscând că vindea şi altor persoane droguri, „aceasta fiind ocupaţia lui de bază”; şi U.A.C., care a arătat că procura droguri de la inculpatul M.N.L. „la preţul de 50 RON/bucăţică de haşiş sau 50 RON/două ţigarete confecţionate artizanal cu conţinut de canabis”.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul E.V.C. activitatea sa infracţională rezultă din declaraţiile date de investigatorul sub acoperire M.F. coroborate cu cele ale colaboratorului sub acoperire P.L., date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţelor, precum şi cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 iunie 2009, din 27 mai 2009, din 26 mai 2009, din 01 iunie 2009, din 05 iunie 2009 şi din 13 noiembrie 2009. Susţinerile inculpatului E.V.C. în sensul că declaraţiile investigatorului şi cele ale colaboratorului sub acoperire s-ar contrazice sunt nereale. Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale investigatorul acoperit M.F. arată că l-a urmat îndeaproape pe colaboratorul sub acoperire P.L. pentru a putea observa întreaga operaţiune de vânzare, dar să nu fie văzut de E.C., că după tranzacţii colaboratorul se îndrepta spre locurile stabilite pentru întâlnire. De altfel, în declaraţiile olografe date de investigatorul sub acoperire acesta arată în mod expres că l-a urmat îndeaproape de colaborator şi după despărţirea de inculpatul E.V.C. până la locul stabilit pentru a-i preda drogurile. Prin urmare, este firesc ca, în declaraţiile sale, colaboratorul sub acoperire să menţioneze faptul că s-a întâlnit după tranzacţii cu investigatorul. De altfel, în faţa instanţei de apel, colaboratorul sub acoperire a menţionat că investigatorul era mereu pe urma sa cu maşina.

În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a reţinut că în urma percheziţiei efectuate la sediul SC ”E.J.” SRL, în Jimbolia, proprietatea inculpatului E.V.C., societate cu destinaţia bar, s-au găsit un număr de 3 mucuri de ţigară confecţionată artizanal cu conţinut de cannabis şi o ţigară de acelaşi tip, aflată în scrumiera aşezată pe una din mesele localului, iar concluziile analizelor de laborator efectuate asupra fragmentelor vegetale ridicate au pus în evidenţă tutun şi tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Aceasta se coroborează cu rezultatul analizei toxicologice a probelor biologice de urină prelevate în cursul urmăririi penale care în cazul inculpatului E.V.C. a stabilit faptul că acesta a reacţionat pozitiv la consumul de THC. Inculpatul E.V.C. a declarat că nu a pus la dispoziţie localul pentru consumul de droguri, că nu consumă decât substanţe permise de lege, fapt contrazis de analiza toxicologică, fără a combate printr-o explicaţie pertinentă găsirea celor 3 mucuri de ţigară confecţionată artizanal cu conţinut de cannabis şi a ţigării de acelaşi tip în localul al cărui patron şi administrator era. Mai mult, deţinerea de droguri este relevată fără putinţă de tăgadă prin efectuarea tranzacţiilor cu colaboratorul sub acoperire, iar consumul de asemenea substanţe prin rezultatul analizei biologice. În mod corect prima instanţă a înlăturat rezultatul analizelor efectuate la unitatea sanitară „B.”, având în vedere perioada de timp la care a fost realizată prelevarea probelor.

Încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor este corectă, starea de fapt relevând elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în cazul inculpatului M.N.L.

În ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor şi modalitatea de executare, instanţa de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi 52 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de apel reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârşire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziţia în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracţiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracţiuni, din perseverenţa infracţională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opţiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica şi în general pentru un anume regim sancţionator, condiţionează eficienţa deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor.

În speţă, prima instanţă a făcut o analiză şi evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, mai sus expuse. În acest sens, se reţine cantitatea de droguri pusă în vânzare, numărul actelor materiale, conduita procesuală nesinceră, perseverenţa infracţională a inculpatului M.N.L., care nu este la primul conflict cu legea penală. Astfel, pedepsele de 3 ani închisoare aplicată inculpatului E.V.C. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; precum şi pedepsele de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.N.L. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), respectiv pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare; sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând gradul de periculozitate al faptelor inculpaţilor, consecinţele acestora, dar şi perseverenţa infracţională, conduita procesuală. Astfel, inculpaţii nu au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului ceea ce denotă lipsa de regret şi neconştientizarea pericolului faptelor proprii. Referitor la atitudinea procesuală nesinceră a inculpaţilor în faţa organelor judiciare, aceasta prezintă relevanţă sub aspectul criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corect evaluată de prima instanţă. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârşirea infracţiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. „dreptul la tăcere”, respectiv dreptul de a nu face nicio declaraţie; dar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declaraţii, potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Comportarea sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c) C. pen. o circumstanţă atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanţă agravată, poate fi de natură a influenţa pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) „persoana inculpatului”.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa de apel a constatat că raportat la cuantumul pedepsei rezultante aplicate fiecărui inculpat, iar în cazul inculpatului M.N.L. şi la incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aceasta a fost corect şi legal individualizată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii E.V.C. şi M.N.L. care au invocat incidenţa următoarelor cazuri de casare.

Astfel inculpatul E.V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivele prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 17¹ şi 17² C. proc. pen., iar în rejudecare achitarea inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată cât şi pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, în temeiul art. 10 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.întrucât faptele nu există.

A apreciat inculpatul prin apărător că în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri în mod greşit s-a dat eficienţă declaraţiilor investigatorului sub acoperire şi colaboratorului sub acoperire întrucât aceste probe nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar. Referitor la infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului a arătat că deţinerea ca element material al infracţiunii impune demonstrarea atât a momentului deţinerii cât şi al consumului, ori nici o probă aflată la dosar nu dovedeşte deţinerea de către inculpat de droguri de risc sau mare risc, probele reţinute pot dovedi cel mult consumul nicidecum deţinerea iar legislaţia noastră nu incriminează consumul de droguri.

Inculpatul M.N.L. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii iar în rejudecare achitarea acestuia conform art. 10 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât înregistrările telefonice nu sunt conforme cu realitatea, iar declaraţiile investigatorului sub acoperire şi colaboratorului sub acoperire sunt contradictorii.

Înalta Curte analizând actele dosarului apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse:

Cu privire la aplicarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 17¹ şi 17² C. proc. pen., prin care practic s-a solicitat achitarea inculpatului întrucât s-a făcut o greşită aplicare a legii, Înalta Curte apreciază că raportat la actele dosarului aceste cazuri de casare care vizează practic vinovăţia inculpatului nu sunt incidente în raport de următoarele considerente:

Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală şi cea a judecăţii, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de constatare, procese-verbale de cântărire şi testare preliminară antidrog, declaraţii investigator acoperit şi colaboratori acoperiţi, rapoarte tehnico-ştiinţifice, buletine de analiză toxicologică, declaraţiile inculpatului dată în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, precum şi toate actele efectuate judicios în cauză, Înalta Curte apreciază în acord cu instanţa de fond şi de apel că nu poate fi vorba despre greşita aplicare a legii ci dimpotrivă actele cauzei relevă neechivoc vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor de trafic şi deţinere de droguri.

Critica inculpatului prin apărător cu privire la folosirea investigatorului sub acoperire şi colaboratorului sub acoperire şi că aceste probe nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar sunt practic infirmate de toate probele dosarului.

Folosirea acestora a avut loc în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor legii rolul acestora a fost numai de a observa modul cum se desfăşoară activitatea infracţională a inculpaţilor şi de a pune la dispoziţia organelor judiciare datele necesare pentru dovedirea faptelor şi pentru tragerea la răspundere a acestora astfel cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă astfel încât nu poate fi vorba despre o greşită aplicare a legii care să aibă drept consecinţă condamnarea greşită a acestuia.

Folosirea, în cauză, a investigatorului sub acoperire, în scopul surprinderii inculpatului şi obţinerii de probe, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţii potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe, atâta timp cât inculpatul a luat hotărârea să comită şi a comis în mod repetat acţiuni specifice traficului de droguri cât şi cea de deţinere de droguri.

Toată practica în materie relevă că activitatea investigatorului sub acoperire nu poate consta în determinarea unei persoane să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unei probe - interzisă prin dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., ci numai în observarea modului în care se desfăşoară activitatea infracţională şi punerea la dispoziţia organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor şi pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.

Analizând probele administrate, prima instanţă a reţinut în mod corect că, în urma activităţilor de investigare efectuate pe linia prevenirii şi combaterii traficului de droguri, organele de poliţie au ajuns la concluzia că inculpaţii săvârşeau fapte privind traficul de droguri de risc aşa încât în opinia Înaltei Curţi nu s-a încălcat nici cum dreptul la apărare al inculpaţilor, intenţia şi predispoziţia infracţională fiind din acest punct de vedere pe deplin dovedită.

Depoziţiile din faza de urmărire penală, şi anume a lui U., R., P., B., M., U. şi D. care au relatat fie că au cumpărat droguri de la inculpatul M.L., fie că au consumat împreună droguri cu cei doi inculpaţi iar cea a numitului D. care precizat că inculpatul E.V.C. e consumator şi traficant de droguri, iar inculpatul M.L.N. vinde cannabis, aceasta fiind ocupaţia lui de bază relevă contrariul celor afirmate de inculpaţi ba mai mult decât atât îi plasează neechivoc în câmpul infracţional şi îi indică cu certitudine drept autori ai infracţiunilor cu privire la care au fost condamnaţi.

Cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului, instanţele au reţinut în mod corect că, la percheziţionarea locuinţelor celor implicaţi, au fost găsite droguri, astfel la locuinţa inculpatului M.L., au fost găsite şi ridicate din două încăperi mai multe fragmente de substanţă vegetală aşezate la uscat, despre care acesta confirmă că le consumă sub forma de ţigări confecţionate artizanal iar percheziţia efectuată şi la sediul SC” E.J.” SRL, în Jimbolia, proprietatea inculpatului E.V.C., societate cu destinaţia bar, unde s-au găsit un număr de 3 (trei) mucuri de ţigară confecţionată artizanal cu conţinut de cannabis şi o ţigară de acelaşi tip, aflată în scrumiera aşezată pe una din mesele localului relevă de asemenea existenţa şi acestei infracţiuni, susţinerile inculpatului E. că nu a fost dovedită deţinerea ca şi element material fiind contrazise de probele administrate în cauză care relevă contrariul.

Înalta Curte apreciază că cerinţa esenţială a infracţiunii de deţinere de droguri a fost dovedită prin probe caracterizate printr-un caracter cert, sigur, decisiv şi nu prin constatări vagi şi discutabile sau pe simple presupuneri şi bănuieli aşa cum a încercat inculpatul E. să releve, iar în cauză, Înalta Curte apreciază că instanţele au constatat în mod corect că, în ceea ce priveşte existenţa acestor infracţiuni probele administrate au un caracter cert, sigur, decisiv.

Nu poate fi admisă susţinerea inculpaţilor prin apărători că în cauză este vorba despre o gravă eroare de fapt sau o aplicare greşită a legii cu consecinţa condamnării lor nelegale atât timp cât probele administrate în mod judicios şi temeinic în cauză relevă pentru fiecare inculpat în parte contribuţia sa la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa aplicarea dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen. fiind consecinţa aplicării corecte a legii penale. Fiecare critică adusă de către apărătorul inculpaţilor a fost judicios analizată şi explicată de instanţa de fond şi apel aşa încât nu poate fi admisă ipoteza unei erori de fapt sau aplicări greşite a legii cu consecinţa achitării acestora, faptele cu privire la care inculpaţii au fost trimişi în judecată fiind pe deplin dovedite aşa încât solicitarea de achitare a inculpaţilor este una subiectivă care nu se pliază nicicum pe actele dosarului.

Toate probele administrate în cauză relevă că inculpaţii au avut imaginea de ansamblu a activităţii lor infracţionale pe care au realizat-o prin acte de executare separate şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpaţii au vândut în mod repetat substanţe ce conţineau cannabis, fiecare dintre aceste acţiuni realizând conţinutul legal al infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc şi de asemenea deţinerea de droguri este relevată fără putinţă de tăgadă prin efectuarea tranzacţiilor cu colaboratorul sub acoperire, iar consumul de asemenea substanţe prin rezultatul analizei biologice.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel corespunde realităţii, fiind rezultatul evaluării corecte a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.N.L., activitatea sa infracţională rezultă din declaraţiile date de investigatorul sub acoperire M.F. coroborate cu cele ale colaboratorului sub acoperire P.A., date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţelor, precum şi cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. a/21 noiembrie 2009, nr. b/12 februarie 2009, nr. c/12 februarie 2009, nr. d/12 februarie 2009, nr. e/18 februarie 2009, nr. f/25 februarie 2009, nr. g/31 martie 2009, nr. h/31 martie 2009 şi nr. i/03 iunie 2009. Totodată, rezultatul percheziţiei domiciliare efectuată în data de 08 octombrie 2009 la locuinţa inculpatului M.L., unde au fost găsite şi ridicate din două încăperi mai multe fragmente de substanţă vegetală aşezate la uscat, confirmă implicarea sa în activitatea infracţională, contrazicând apărările puerile efectuate în cauză de acesta şi indicând indubitabil că toate cantităţile respectiv de 0,50 gr, 0,70 gr. şi 12,01 gr. care au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Aceasta se coroborează cu rezultatul analizei toxicologice a probelor biologice de urină prelevate în cursul urmăririi penale care în cazul inculpatului M.N.L. a stabilit faptul că acesta a reacţionat pozitiv la consumul de THC iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul E.V.C. activitatea sa infracţională rezultă din declaraţiile date de investigatorul sub acoperire M.F. coroborate cu cele ale colaboratorului sub acoperire P.L., date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţelor, precum şi cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 iunie 2009, din 27 mai 2009, din 26 mai 2009, din 01 iunie 2009, din 05 iunie 2009 şi din 13 noiembrie 2009.

Toate aceste aspecte relevă în opinia Înaltei Curţi, pe deplin implicarea acestora ca şi autori ai infracţiunilor cu privire la care au fost condamnaţi, cazurile de casare invocate de aceştia nu se regăsesc în actele dosarului, nu sunt incidente în raport de amplu probatoriu administrat în cauză motiv pentru care va respinge ca nefondate recursurile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.V.C. şi M.N.L. împotriva Deciziei penale nr. 203/A din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat E.V.C. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.N.L. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1548/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3286/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1533/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1533/2012. Penal