ICCJ. Decizia nr. 1549/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1549/2012
Dosar nr. 7835/95/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 131 din 2 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de apărătorul inculpatului din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.A.I., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiune prev. de art. 215 alin. (1) şi 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale săvârşite faţă de părţile vătămate S.C. A. S.R.L., C. S.R.L. Târgu Jiu) şi o infracţiune prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (celelalte acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.I., cetăţean român, studii 12 clase, necăsătorit, administrator la S.C. R.C. SRL Târgu Jiu, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în Târgu Jiu, la 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit disp. art. 862 C. pen.
A fost desemnat cu supravegherea inculpatului Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen., referitor la revocarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a)., teza a II-a şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ.,a fost obligat inculpatul la plata a: 21.754,1 RON, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă SC C. SRL Târgu Jiu; 37.340 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC T. SRL Târgu Jiu; 5.068,9 RON cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă SC E.M. SRL Târgu Jiu; 24.598 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC F.C. SRL Muşeteşti; 50.331,92 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC A. SRL Târgu Jiu; 22.550 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC R.I. SRL Târgu Jiu; 13.140,45 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC P.I. SRL Târgu Jiu; 11.608,14 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC S.N.C. SRL Runcu, cu dobânda legală aferentă la data plăţii.
S-a luat act că părţile civile SC T. SRL şi SC S.T. SRL Târgu Jiu au renunţat la acţiunile civile promovate.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 94/P/2009 din data de 15 octombrie 2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului R.A.I. fiul lui V. şi E., judeţul Gorj, cetăţean român, studii 12 clase, necăsătorit, administrator la S.C. R.C. SRL Târgu Jiu, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în Târgu Jiu, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, coroborate cu concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză şi probele strânse în cursul urmăririi penale instanţa a reţinut că inculpatul R.I.A. a avut calitatea de asociat unic şi administrator la SC R.C. SRL Târgu Jiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Târgu Jiu, având ca obiect principal de activitate construcţii civile şi lucrări de geniu.
Societatea avea conturi deschise la B. Târgu Jiu, R.B. Târgu Jiu şi C.E.B. Târgu Jiu, însă în proporţie de 99% derularea activităţii s-a desfăşurat prin intermediul conturilor deschise la B. Târgu Jiu.
În calitate de administrator al firmei SC R.C. SRL Târgu Jiu, inculpatul R.A.I. s-a deplasat în vara anului 2008 la sediile mai multor societăţi comerciale de pe raza judeţului Gorj şi a achiziţionat diverse materiale de construcţie şi alte mărfuri, pentru plata cărora a completat file CEC sau bilete la ordin care urmau să fie decontate, la termenele scadente stabilite de comun acord, cu societăţile vânzătoare. Astfel, la data de 29 mai 2008, învinuitul s-a deplasat la SC A. S.R.L. Târgu Jiu, reprezentată de l.P., unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de beton şi alte materiale de construcţii, plata urmând a se face cu filă CEC sau bilete la ordin în termen de 30 zile de la facturare.
În aceste împrejurări, inculpatul a achiziţionat materiale în sumă de 50.331,92 RON în baza facturilor emise pentru plata cărora a emis în intervalul 16.07 - 11 august 2008, 11 bilete la ordin, respectiv biletul la ordin din data de 16 iulie 2008 pentru suma de 4.336 RON, scadent la data de 16 martie 2008; biletul la ordin din data de 24 iulie 2008 pentru sumai de 4.421 RON, scadent la data de 19 august 2008; biletul la ordin din data de 24 iulie 2008 pentru suma de 4.900 RON, scadent la data de 21 august 2008; biletul la ordin din data de 26 iulie 2008 pentru suma de 2.820 RON, scadent la data de 26 august 2008; biletul la ordin din data de 30 iulie 2008 pentru suma de 2.695,50 RON, scadent la data de 17 august 2008; biletul la ordin din data de 4 august 2008 pentru suma de 2.237,50 RON, scadent la data de 29 august 2008; biletul la ordin din data de 4 august 2008 pentru suma 3.380 RON, scadent la data de 2 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 7 august 2008 pentru suma 1.880 RON, scadent la data de 17 august 2008; biletul la ordin din data de 7 august 2008 pentru suma 3.757 RON, scadent la data de 6 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 7 august 2008 pentru suma 4.504,50 RON, scadent la data de 9 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 11 august 2008 pentru suma 1.997,50 RON, scadent la data de 4 septembrie 2008.
Toate biletele la ordin enumerate fiind introduse la plată, au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil.
La data de 20 iunie 2008, învinuitul s-a deplasat la SC R.I. SRL Târgu Jiu, reprezentată de S.S., de unde a achiziţionat un ATV marca T., cu suma de 22.550 RON, pentru plata căruia a emis fila CEC seria BH nr. X în data de 29 iulie 2008.
Fila CEC a fost introdusă la plată în data de 1 august 2008 şi a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Bunul achiziţionat a fost înstrăinat ulterior de către inculpat, pentru achitarea altei datorii, valoarea prejudiciului în acest caz fiind în sumă de 22.550 RON.
La data de 24 iunie 2008, inculpatul s-a deplasat la S.C. E.M. SRL Târgu Jiu, reprezentată de G.M. de unde a achiziţionat în perioada 24 iunie 2008 - 3 septembrie 2008 produse electrice, acumulând suma totală de 7.330 RON, pentru plata căreia a emis la data de 5 septembrie 2003 fila CEC seria BH nr. X, de asemenea refuzată la plată, pentru lipsă totală de disponibil.
La data de 25 iunie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC F.C. SRL Muşeteşti, de unde a achiziţionat pe bază de facturi cherestea în valoare totală de 24.598 RON, pentru plata căreia a emis o filă CEC, seria BH, nr. X la data de 4 septembrie 2008, refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în incidenţă bancară.
La data de 16 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC T. SRL Târgu Jiu reprezentată de P.I., unde a încheiat contractul din 16 iulie 2008 având ca obiect achiziţionarea de materiale de construcţii, în valoare totală de 37.340 RON.
Pentru plata acestora inculpatul a emis cinci file CEC, respectiv, X emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 13.696,34 RON; Y emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 6.248,05 RON; Z emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 2.780,37 RON; W emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 9.928,87 RON şi Q emisă la data de 1 septembrie 2008 pentru suma de 4.884 RON.
Toate filele CEC, fiind introduse la plată, au fost refuzate pe motiv de lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în incidenţă bancară, prejudiciul creat părţii civile fiind în sumă de 37.340 RON.
La data de 23 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC P.I. SRL Târgu Jiu, reprezentată de S.D., de unde a achiziţionat materiale de construcţii pe bază de facturi fiscale, în valoare totală de 3.240,45 RON.
Pentru plata acestora inculpatul a emis fila CEC, la data de 31 iulie 2009, care a fost refuzată la plată.
La data de 19 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC S.N.C. SRL Runcu, reprezentată de Ş.V.L., de unde a achiziţionat pe bază de facturi, ferestre şi uşi din aluminiu şi PVC, în valoare totală de 15.958,14 RON.
Pentru plata acestora inculpatul a emis patru file CEC respectiv, xx pentru suma de 4.200 RON; yy din data de 8 august 2008, pentru suma de 4.289,39 RON; zz din data de 11 august 2009, pentru suma de 3.468,75 RON şi ww din data de 18 august 2008, pentru suma de 4.000 RON.
Fiind introdusă la plată prima filă CEC, aceasta a fost decontată integral iar celelalte trei file CEC au fost refuzate pe lipsă totală de disponibil în cont.
La data de 28 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC S.T. SA Târgu Jiu reprezentată de P.E.A., a încheiat contractul din 28 iulie 2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse petroliere pentru perioada 31.07 - 15 septembrie 2008, în valoare totală de 9.185,54 RON, pe bază de facturi fiscale.
Pentru plata acestora inculpatul a emis fila CEC xxx la data de 25 septembrie 2008, de asemenea, refuzată la plată.
La data de 29 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC E. T. SRL Târgu Jiu reprezentată de G.I., de unde a achiziţionat pe bază de facturi fiscale marfă (betonieră, ţeava, teuri) în valoare de 4.062,01 RON, pentru plata cărora a emis fila CEC yyy din data de 3 decembrie 2008.
Şi această filă CEC a fost refuzată la plată în condiţiile în care emitentul era în incidenţă bancară.
În perioada iulie - august 2008 inculpatul R.A.I. s-a deplasat la SC C. SRL Târgu Jiu, de unde a achiziţionat pe bază de facturi fiscale vopsele şi adezivi în valoare de 39.783 RON.
Pentru suma de 32.478 RON învinuitul a emis 5 bilete la ordin, respectiv biletul la ordin din data de 4 august 2008, pentru sumă de 5.525,98 RON, scadent la data de 8 august 2008; biletul la ordin din data de 4 august 2008, pentru suma de 5.198,97 RON, scadent la data de 17 august 2008; biletul la ordin din data de 10 septembrie 2008, pentru sumă de 7.251 RON, scadent la data de 16 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 10 septembrie 2008, pentru sumă de 7.251 RON, scadent la data de 18 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 10 septembrie 2008, pentru suma de 7.252,1 RON, scadent la data de 22 septembrie 2008.
Prejudiciul total creat de inculpat celor zece societăţi comerciale, în modalitatea descrisă a fost în sumă de 220.179,06 RON.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că, încă din data 4 august 2009, reprezentanţii SC P.I. SRL Târgu Jiu au introdus la plată fila CEC nr. www, la B. Târgu Jiu, însă plata nu a putut fi efectuată, fila CEC fiind refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în contul firmei SC R.C. SRL Târgu Jiu.
Urmare acestui aspect B. Sucursala Târgu Jiu, a emis somaţia din 4 august 2009, prin care a adus la cunoştinţă firmei SC R.C. Târgu Jiu, că datorită împrejurării că fila CEC introdusă la plată a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil, în perioada 4 august 2008 - 4 august 2009, firma se află în interdicţie bancară, în această perioadă fiindu-i interzis să emită CEC-uri, precum şi faptul că are obligaţia să restituie fără întârziere tuturor băncilor formularele de CEC-uri ridicate de la acestea.
Ulterior, şi alte societăţi comerciale au introdus la plată biletele la ordin sau filele CEC emise de inculpat înainte de data de 4 august 2009, cum ar fi biletele la ordin din datele de 16 iulie 2008, 24 iulie 2008, 26 iulie 2008, 30 iulie 2008 şi 4 august 2008, emise către SC A. SRL Târgu Jiu, şi fila CEC din data de 29 iulie 2008 emisă către SC R.I. SRL Târgu Jiu, instrumente care au fost refuzate la plată, pentru acelaşi motiv, respectiv lipsă disponibil în cont.
După fiecare refuz de plată, B. Sucursala Gorj a emis câte o somaţie către societatea R.C. SRL Târgu Jiu, aducându-i la cunoştinţă că se află în interdicţie bancară şi îi este interzis să mai emită CEC-uri.
Cu toate că a primit somaţiile emise de bancă şi avea astfel cunoştinţă că societatea pe care o administrează se află în interdicţie bancară şi nu mai are dreptul să emită CEC-uri, inculpatul R.A.I., cu rea-credinţă a continuat şi după data de 4 august 2009 să emită file CEC şi bilete la ordin pentru plata mărfurilor achiziţionate de la societăţile comerciale sus-menţionate, deşi la momentul emiterii respectivelor instrumente de plată nu avea disponibil în cont. Starea de fapt reţinută a fost confirmată pe deplin de declaraţiile inculpatului, care s-au coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi probele administrate în cursul urmăririi penale.
Apărarea inculpatului în sensul că, prin emiterea filelor CEC şi biletelor la ordin, care au fost refuzate la plată nu a avut intenţia să obţină un folos material injust, deoarece la momentul emiterii respectivelor instrumente de plată urma să primească mai multe sume de bani de la diverşi beneficiari, nu a putut fi reţinută de instanţă întrucât din probele administrate a rezultat, fără putinţă de tăgadă că majoritatea acestora au fost emise după ce inculpatul fusese înştiinţat de către bancă de faptul că se află în interdicţie bancară, întrucât nu are disponibil în cont.
S-a reţinut că, în mod cert, inculpatul a indus în eroare părţile vătămate cu prilejul încheierii contractelor de vânzare de bunuri prin emiterea CEC-urilor şi biletelor la ordin, ştiind că pentru valorificarea lor nu exista disponibil, inducerea în eroare fără de care părţile vătămate nu ar fi efectuat prestaţiile care le-au provocat prejudiciul.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat prin rechizitoriu, instanţa a reţinut-o ca fiind greşită pentru următoarele considerente:
Fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasul de a plăti înainte de expirare a termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
Folosul material este injust când inculpatul nu era îndrituit la obţinerea lui şi astfel, dobândirea acestui folos apare ca fiind ilicită.
În cauza de faţă inculpatul, pe lângă file CEC, a emis şi mai multe bilete la ordin, în aceleaşi condiţii, cunoscând că nu are disponibil în cont şi inducând în acest fel în eroare părţile vătămate.
Or, dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen. se referă în exclusivitate la emiterea unui CEC în condiţiile, scopul şi cu urmarea expres arătate în text.
Biletul la ordin este ca şi CEC-ul, un titlu de credit, însă între acestea există deosebiri fundamentale, legiuitorul prevăzându-le prin reglementări distincte.
Extinderea stării de aplicare a textului din legea penală, care se referă la CEC-ul fără acoperire, pe calea interpretării judiciare la biletul la ordin, constituie o încălcare a principiului legalităţii incriminării consacrate în art. 2 C. pen.
Prin urmare, încadrarea faptei inculpatului de a emite un bilet la ordin pentru achitarea mărfurilor cumpărate, ştiind că nu are disponibilul necesar în cont, în prevederile art. 215 alin. (4) C. pen., a fost greşită.
Aceasta nu înseamnă însă că, în orice condiţii, emiterea biletului la ordin fără a exista în cont disponibilul necesar, atrage în exclusivitate răspunderea contractuală a făptuitorului.
Funcţia atribuită biletului la ordin este în asemenea cazuri, aceea de a determina prin inducerea în eroare la încheierea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată, fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale făptuitorului.
Fapta, astfel săvârşită, realizează conţinutul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. Nu mai pot fi reţinute la încadrarea juridică a faptelor şi dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen., respectiv producerea unor consecinţe deosebit de grave întrucât, prejudiciul cauzat prin fiecare din cele două infracţiuni în parte nu depăşeşte suma de 200.000 RON, aşa cum este prevăzută în art. 146 C. pen.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunilor, instanţa a reţinut că acestea au fost săvârşite cu intenţie directă deoarece inculpatul a cunoscut că în momentul emiterii filelor CEC şi biletelor la ordin nu exista provizia necesară, prevăzând şi urmărind astfel producerea unei pagube în patrimoniul părţilor vătămate.
Susţinerile inculpatului privind lipsa intenţiei ca element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune au fost infirmate de materialul probator administrat, de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, fiind evidentă intenţia inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate la emiterea filelor CEC şi biletelor la ordin, care nu aveau acoperire.
Chiar poziţia inculpatului care a precizat că aştepta să îi intre în cont anumite sume de bani din alte contracte relevă împrejurarea că în momentul emiterii instrumentelor de plată acesta cunoştea că nu avea disponibil în cont, şi chiar şi în aceste condiţii, a continuat emiterea unor astfel de instrumente.
Beneficiarii CEC-urilor şi biletelor la ordin, nu au cunoscut lipsa descoperirii în cont a acestora fiind induşi în eroare de inculpat, în scopul obţinerii unui folos material injust, cauzându-le o pagubă în patrimoniul societăţilor.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului în sensul că faptele comise de inculpat ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934, instanţa a reţinut-o ca fiind neîntemeiată urmând să o respingă ca atare.
Astfel, pentru a se afla sub incidenţa acestui text de lege, era necesar ca inculpatul să fi emis CEC-ul cunoscând că nu există la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia şi, de asemenea, era necesar ca această situaţie să fie cunoscută şi acceptată de beneficiar.
Or, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, reprezentanţi ai societăţilor comerciale beneficiare, în momentul în care inculpatul a emis filele CEC, nu le-a adus la cunoştinţă că se află în interdicţie bancară şi nu are disponibil în cont.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru fiecare dintre cele două infracţiuni săvârşite de către inculpat, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi persoana făptuitorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi achitat o parte din prejudiciile cauzate, situaţie în care apreciază că stabilirea unor pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege poate conduce la o bună reeducare a acestuia.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL şi inculpatul R.A.I..
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând că s-a dat o greşită încadrare juridică faptelor reţinute în sarcina inculpatului, iar pedepsele au fost greşit individualizate, în raport de disp. art. 72 C. pen.
Se arată de către parchet că nu se poate face distincţie şi nu se pot separa faptele săvârşite de inculpat, în infracţiunea de înşelăciune în convenţii, pentru faptele constând în inducerea în eroare a părţilor vătămate, prin emiterea unor bilete la ordin şi infracţiunea de înşelăciune, prin emiterea de file CEC, ştiind că valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară.
Or, atâta timp cât, filele CEC cât şi biletele la ordin au fost emise în aceeaşi perioadă, într-un interval de timp restrâns, iar în cauză nu a intervenit nici un eveniment care să conducă la concluzia că inculpatul a acţionat în baza mai multor rezoluţii infracţionale, în cauză, se impunea încadrarea juridică astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei.
De asemenea, în raport de încadrarea juridică a faptelor, de gradul de pericol social al acestora, se impunea aplicarea unei pedepse, potrivit limitelor legale.
Inculpatul a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând că în cauză se impunea achitarea sa, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care, activitatea acestuia nu poate fi calificată ca una de înşelare a părţilor vătămate, după cum nu a urmărit obţinerea unui folos propriu prin prezentarea unei realităţi false.
Dimpotrivă, inculpatul a fost participant la numeroase operaţiuni comerciale şi angrenat în fluxul comercial productiv, în această calitate fiind la rândul său creditor la numeroase alte societăţi comerciale, iar în condiţiile în care aceste credite nu au fost onorate, au determinat imposibilitatea sa de plată faţă de părţile vătămate creditoare. Or, această lipsă de disponibil ce a survenit în ciclul economic al societăţii comerciale nu poate fi asimilată manoperei dolozive de înşelăciune a inculpatului, prin care s-a urmărit inducerea în eroare a părţilor vătămate.
O altă critică a apelantului inculpat a vizat greşita încadrare juridică a faptelor reţinută în sarcina sa, în realitate fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât părţile vătămate au cunoscut blocajul financiar în care se afla, lipsa de disponibil bănesc a societăţii administrate de către inculpat.
O altă critică a vizat netemeinicia hotărârii primei instanţe, referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, în sensul că nu au fost avute în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, confirmate de probatoriile administrate, inclusiv expertiza contabilă efectuată, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Partea civilă SC T.I. SRL a criticat hotărârea primei instanţe numai sub aspectul laturii civile, arătând că s-a reţinut un cuantum al prejudiciului eronat faţă de constituirea de parte civilă, suma solicitată fiind de 37.587,52 RON.
Prin Decizia penală nr. 134 din 7 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 7835/95/2009 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL, împotriva Sentinţei penale nr. 131 din 2 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009 şi, rejudecând, a fost desfiinţată hotărârea atacată sub aspectul laturii penale şi parţial al laturii civile.
În temeiul art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul către partea civilă SC T.I. SRL la plata sumei de 37.587,52 RON, cu titlul de prejudiciu.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost respins apelul inculpatului inculpatul R.A.I., declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Curtea a reţinut că este întemeiată critica formulată de parchet în ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii primei instanţe, privind greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite de inculpat şi, pe cale de consecinţă, sancţiunea penală aplicată acestuia este greşit individualizată.
Deşi, în mod corect prima instanţă face distincţie între regimul juridic al celor două titluri de credit - biletul la ordin, potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 58/1934, fiind un înscris prin care o persoană numită emitent se obligă să plătească altei persoane, numită beneficiar, ori la ordinul acesteia o sumă de bani, la scadenţă, fără ca legea să ceară existenţa pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să îl plătească beneficiarului la data emiterii, iar cecul este, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 59/1934, de asemenea un titlu de credit, care la data emiterii sale asupra unei instituţii de credit sau a unei persoane să existe provizia sau acoperirea necesară, aceasta procedează, în mod eronat atunci când diferenţiază cele două modalităţi normative de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, atâta timp cât rezoluţia infracţională este unică, faptele fiind săvârşite în formă continuată.
Caracterul continuat al infracţiunii de înşelăciune, astfel cum este ea prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este corect reliefat de prima instanţă în raport de probatoriile administrate.
Intervalul relativ mic de timp în care se derulează faptele săvârşite de inculpat, 29 mai 2008 - 29 iulie 2008, relaţiile comerciale astfel stabilite cu cele zece societăţi comerciale, în urma cărora inculpatul procură marfă în valoare de 220.179,06 RON, sumă pe care acesta nu o achită, însă cu prilejul încheierii contractelor, precum şi pe parcursul executării acestora, pentru achitarea preţului, acesta completează atât bilete la ordin cât şi file cec, fără a exista disponibil bănesc în contul societăţii comerciale, aceasta fiind în interdicţie bancară, alternanţa emiterii titlurilor de credit, fără a se putea diferenţia în vreun fel modalitatea de înşelăciune aleasă de inculpat, emitere bilet la ordin sau filă cec, sunt împrejurări ce probează caracterul continuat al infracţiunii de înşelăciune, săvârşită de către inculpat.
Declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate ce relevă că nu au avut cunoştinţă de lipsa resurselor financiare ale societăţii comerciale administrată de inculpat cu prilejul încheierii contractelor comerciale, recunoaşterea inculpatului în ceea ce priveşte lipsa disponibilităţilor băneşti, dificultăţi reliefate şi de măsurile procedurale luate în dosarul de faliment ce vizează deschiderea procedurii insolvenţei societăţii administrate de inculpat în Dosarul nr. 12097/95/2008 al Tribunalului Gorj, la solicitarea Administraţiei Finanţelor Publice Târgu Jiu, cererea fiind formulată la 22 septembrie 2008, dată la care pentru majoritatea titlurilor de credit analizate în prezenta cauză penală se prevăzuse data scadenţei, precum şi de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat cu prilejul soluţionării fondului cauzei, raport ce confirmă existenţa unui flux economic în care încasările şi plăţile în perioada iulie 2008 - decembrie 2008 se situează la valori relativ apropiate, fără însă ca expertiza să confirme situaţia raporturilor comerciale ale societăţii inculpatului din cauza de faţă şi nici modalitatea în care se achită debitele de către această societate sunt, de asemenea, probe ce demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţia de a înşela părţile vătămate cu prilejul încheierii convenţiilor comerciale.
Dificultăţile de natură financiară, blocajul financiar al societăţii administrate de către inculpat, împrejurări susţinute de către inculpat în apărarea sa, nu pot fi reţinute în cauză, drept cauze exoneratoare de antrenare a răspunderii penale a inculpatului. Neîndeplinirea obligaţiilor de plată de către alţi debitori ai societăţii administrate de inculpat, în condiţiile în care o altă parte dintre debitorii aceleiaşi societăţi, îşi execută obligaţiile, nu l-au împiedicat pe inculpat să stăruie în procurarea de bunuri, deşi cunoştea că nu are disponibil bănesc pentru procurarea altor mărfuri, achiziţionarea acestora realizându-se tocmai în scopul înşelării părţilor vătămate, care nu au cunoscut dificultăţile financiare ale inculpatului.
Reţinând săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea prejudiciului care se ridică la peste 200.000 RON, ce impune reţinerea variantei agravate a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, la aplicarea regimului sancţionator instanţa de control judiciar a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen.
În raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, modalităţile în care aceasta este săvârşită, valoarea semnificativă a prejudiciului, gradul de pericol social al infracţiunii, ce aduce atingere patrimoniului părţilor vătămate, raporturile comerciale ce se derulează în societate, raporturi caracterizate de încredere şi celeritate, precum şi în raport de persoana inculpatului, conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii relevate de datele dosarului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal, circumstanţele personale precizate au impus, în opinia instanţei de prim control judiciar, aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei sub limita specială prevăzută de lege.
Reţinând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, s-a apreciat că motivul invocat de inculpatul apelant în ceea ce priveşte achitarea sa pentru lipsa intenţiei de a induce în eroare părţile vătămate, este neîntemeiat pentru motivele arătate.
De asemenea, s-a constatat că este nefondat şi motivul invocat de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, atâta timp cât, aşa cum am arătat reprezentanţii societăţii comerciale beneficiare ale titlurilor de credit nu au avut cunoştinţă, la momentul emiterii filelor cec şi nici pe parcursul executării contractului, la data scadenţei titlurilor de credit despre lipsa disponibilităţilor financiare ale inculpatului, societatea acestuia fiind în interdicţie bancară.
Faţă de încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, ce a determinat şi aplicarea unei sancţiuni penale corespunzătoare, nu se mai impune analizarea criticii privind individualizarea judiciară a pedepsei, dând eficienţă juridică însă, circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatului în condiţiile noilor limite de pedeapsă prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte critica părţii civile s-a constatat că în mod eronat nu a fost acordată suma solicitată de aceasta, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 998 şi următoarele C. civ., instanţa de apel a obligat inculpatul la plata sumei de 37.587,52 RON cu titlu de prejudiciu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.A.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 14, 17 şi 172 C. proc. pen.
În susţinerea orală a motivelor de recurs inculpatul a învederat instanţei că, în mod greşit, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, întrucât nu s-a dovedit că ar fi avut intenţia de a înşela părţile vătămate, astfel că se impunea achitare sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A mai arătat că, atunci când a intrat în incidenţă bancară, avea de recuperat de la furnizori creanţe în valoare de 3 miliarde lei (ROL) şi, deşi prejudiciul reţinut în prezenta cauză este de 2 miliarde lei (ROL), firma de insolvenţă nu a făcut niciun demers pentru recuperarea creanţei de la furnizori.
Deşi în motivele scrise, au fost invocate în drept, în cadrul acestei critici, dispoziţiile art. 3859 pct. 12 şi 18 C. proc. pen., în susţinerea orală a fost invocat doar pct. 12, având în vedere că se solicită achitarea inculpatului întrucât lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat de către instanţa de apel.
Totodată, a criticat decizia instanţei de apel şi sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, în sensul că s-ar putea reţine în sarcina acestuia eventual infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, având în vedere că reprezentanţii părţilor civile cunoşteau împrejurarea că inculpatul nu are disponibil în cont, filele CEC şi biletele la ordin fiind lăsate drept garanţie.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în raport de atitudinea acestuia după comiterea faptei şi faptul că a încercat să achite prejudiciul creat părţilor civile.
Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17, 172 şi 14 C. proc. pen. - cât şi din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - apreciază decizia instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică şi recursul declarat de inculpat ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la critica privind greşita încadrare juridică dată faptei, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.
Astfel, se constată că cele două instanţe au stabilit, în baza probatoriului administrat, respectiv declaraţiile martorilor R.G., G.A.L., S.I., S.S., S.D., B.I., S.A.L., concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă nr. X/2009 întocmit la data de 11 mai 2009 de Biroul local pentru expertize judiciare tehnice şi contabile Gorj, somaţiile emise de B. Sucursala Târgu Jiu către societatea R.C. Târgu Jiu privind imposibilitatea efectuării plăţilor pentru lipsă disponibil în cont şi interdicţia bancară instituită societăţii administrată de inculpat în perioada 4 august 2008 - 4 august 2009, contractele de vânzare-cumpărare mărfuri şi facturile fiscale emise pentru mărfurile achiziţionate, inclusiv declaraţiile inculpatului care a recunoscut dificultăţile financiare pe care societatea sa le avea, în mod corect situaţia de fapt reţinută.
S-a reţinut că, în perioada mai 2008 - august 2008, inculpatul R.A.I., în calitate de administrator şi asociat unic al SC R.C. SRL Târgu Jiu, a achiziţionat de la SC A. SRL Târgu Jiu, SC R.I. SRL Târgu Jiu, SC E.M. SRL Târgu Jiu, SC F.C. SRL Musteşti, SC T. SRL Târgu Jiu, SC P.I. SRL, SC S.N.C. SRL Runcu, SC S.T. SA Târgu Jiu, SC E.T. SRL Târgu Jiu şi SC C. SRL Târgu Jiu, materiale de construcţii şi alte mărfuri, pentru plata cărora a emis mai multe file CEC şi bilete la ordin, fără acoperire, fiind respinse la plată din lipsă disponibil sau urmare interdicţiei bancare impuse societăţii inculpatului în perioada 4 august 2008 - 4 august 2009.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor se reţine că instanţa de apel, în mod corect, a apreciat că activităţile ilicite ale inculpatului, de a emite file CEC şi bilete la ordin în relaţiile comerciale derulate cu cele 11 societăţi comerciale, în perioada 29 mai 2008 - 29 august 2008, deşi cunoştea împrejurarea că nu are disponibil în cont, ori se află în interdicţie bancară situaţie care vizează numai derularea contractului cu SC C. SRL Târgu Jiu, au fost realizate printr-o rezoluţia infracţională unică, în scopul inducerii în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale, fiind realizat astfel caracterul continuat al infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (valoare prejudiciului total fiind de peste 2 miliarde lei ROL).
Pentru ca o atare faptă să poată fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, astfel cum solicită recurentul inculpat, este necesar ca beneficiarul instrumentului de plată să aibă cunoştinţă, la momentul emiterii filei CEC, că nu există disponibil necesar acoperirii CEC-ului tras, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză, prin urmare, nu se poate reţine incidenţa în cauză a Deciziei nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 123/9.02.2006.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 159/1934 şi, pe cale de consecinţă, urmează să respingă recursul inculpatului sub acest aspect.
2. Nici critica recurentului inculpat circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. nu poate fi primită de către Înalta Curte.
Astfel, se constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor şi o interpretare corespunzătoare a acestora de către instanţa de apel, reţinându-se, în mod corect, situaţia de fapt în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 şi art. 62 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptei respectiv, înşelăciune cu file CEC, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Susţinerile inculpatului, că reprezentanţii părţilor civile ar fi cunoscut împrejurarea că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont iar filele CEC erau lăsate de acesta drept garanţie, nu sunt reale, după cum nu pot fi primite nici apărările acestuia în sensul că imposibilitatea plăţii contravalorii mărfurilor achiziţionate de la cele 11 societăţi comerciale s-ar fi datorat blocajului financiar, urmare neîncasării de către inculpat de la alte societăţi debitoare a sumelor datorate.
Contrar celor invocate de recurent, martorii C.V., R.G., G.A.L., S.I., G.N.M., S.S.G., B.I.A., S.A.L., P.A. au arătat că au derulat activităţi comerciale cu societatea administrată de inculpat, au primit ca instrumente de plată file CEC şi bilet la ordin însă nu au cunoscut imposibilitatea de plată a inculpatului, dimpotrivă, inculpatul, pentru a face dovada credibilităţii şi seriozităţii firmei sale, a achiziţionat la începutul relaţiilor comerciale cu aceştia cantităţi de marfă mai mici, pentru care a achitat în numerar, file CEC sau bilete la ordin, inducând astfel în eroare partenerii comerciali şi câştigându-le încrederea.
Faptul că inculpatul se afla în blocaj financiar nu poate fi apreciat ca o cauză care înlătură răspunderea sa penală, în condiţiile în care, deşi cunoştea situaţia financiară în care se afla societatea pe care o administra, astfel cum a şi declarat în faţa instanţei, a continuat să emită file CEC fără acoperire, împrejurare care dovedeşte fără echivoc intenţia inculpatului de a înşela părţile civile în derularea contractelor privind achiziţionarea mărfurilor.
Nici împrejurarea că inculpatul avea de recuperat de la proprii debitori o sumă mai mare decât cea creată prin activitatea sa infracţională nu poate fi considerată o cauză care să justifice acţiunile ilicite ale inculpatului, în condiţiile în care responsabilitatea emiterii instrumentelor de plată şi a existenţei disponibilului necesar în cont, la momentul plăţii, aparţine celui care a emis fila CEC şi nu celui care urma să achite o eventuală datorie către inculpat.
Raportat la mijloacele de probă analizate şi prin prisma apărărilor formulate de inculpat şi argumentarea soluţiei de condamnare pronunţate de către instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dovedit fără putinţă de tăgadă contribuţia inculpatului din punct de vedere subiectiv la comiterea infracţiunii de înşelăciune cu file CEC, în formă continuată, astfel cum s-a reţinut în actul de sesizare şi, pe cale de consecinţă, nu se poate dispune achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
3. În ceea ce priveşte criticile recurentului inculpat întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Examinând modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate - sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare - Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de apel a respectat tehnica de individualizare din perspectiva finalităţii preventive a sancţiunii penale indicată de legiuitor în art. 52 C. pen., apreciind în mod corespunzător pericolul social al faptei, împrejurarea şi modalitatea de săvârşire a acesteia, dar acordând eficienţa cuvenită circumstanţelor personale ale inculpatului prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu efecte juridice asupra reducerii cuantumului pedepsei până la limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, stabilită în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen.
Astfel, conduita inculpatului R.A.I. înainte de comiterea faptelor (fără antecedente penale la acel moment, avea o viaţă de familie, fiind o persoană integrată în societate, obţinea venituri din activităţi comerciale cu scopul de a-şi asigura condiţii materiale necesare traiului astfel cum rezultă şi din actele în circumstanţiere), atitudinea acestuia din cursul procesului penal, deşi nu a recunoscut comiterea faptei s-a prezentat în faţa instanţei şi a depus diligentele necesare recuperării parţiale a prejudiciul cauzat părţilor civile, sunt elemente care au justificat reţinerea de către instanţa de apel a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare corespunde şi în opinia Înaltei Curţi, pericolului social al faptei, agravat de atingerea adusă normelor privind emiterea unor file CEC, ca instrument de plată, fără acoperire şi în perioada cât se afla în interdicţie bancară, împrejurările în care au fost comise faptele (folosindu-se în mod fraudulos de calitatea de administrator a unei societăţi comerciale), perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi valoarea prejudiciului cauzat.
Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17, 172 şi 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1550/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
